· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Ghiocel cu nasu-n vant


(de Elia David)





Prima floare rasarita
pe un petic de pamant,
mic si-obraznic, ghiocelul
sta mereu
cu nasu-n vant.

Singurel cat tine ziua,
tot il mai treceau sudori
c-ar putea sa dea cu ochii,
cum, necum,
de alte flori.

Nu avea, ca sa se stie,
nevoie de companie!

Mai degraba-n cap sa-i cada,
reci ca el, flori de zapada!

Vreti sa stiti ce s-a-ntamplat?
Ghiocelul fu-ngropat,
dupa doar o zi de viata,
intr-un mic sicriu
de gheata.




Mai tarziu, e-adevarat,
soarele l-a inviat,
dar, de-atunci, parca de frica,
ochii nici nu-i
mai ridica...

Unii spun ca, intr-o zi,
c-o brandusa se-nsoti
si ca, lucru curios,
deveni foarte
sfios...



ana_ioana
publicat la 31.03.2006 (11571 citiri)