· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Iepurasul cel istet








A fost odata ca niciodata o familie de iepuri, care traia in mijlocul unei păduri intunecoase. Familia era compusa din tatal Iepuroi, mama Iepuroaica si cei sase iepurasi mici. Iepurasii s-au nascut la inceputul primaverii, si pana n-au implinit trei saptamani (cand si-au deschis ochii), n-au plecat de langa mama lor. Chiar si dupa ce s-au nascut, cat timp erau foarte mici, nu ieseau aproape deloc din cuib. Dar crescand, au inceput sa iasa afara, sa se joace, cum se joaca toti copii. Toţi iepuraşii erau foarte jucăuşi, iar cel mai mic dintre ei era şi cel mai deştept dintre ei. De cīte ori jucau cīte un joc, el ieşea cīştigător.

Intr-o zi, tatal Iepuroi i-a chemat pe toti si le-a spus:

" Dragii mei iepurasi, trebuie sa va spun ca viata nu e chiar atata de simpla precum credeti voi. De exemplu, noi, animalele mai slabe, trebuie sa luptam pentru supravietuire. In pădurea asta ne pīndesc tot felul de pericole: in primul rand sunt vulpile cele şirete care vor sa ne prinda, apoi mai este batranul lup, care s-ar bucura sa prinda asa o prada gustoasa. Sigur ca nu in ultimul rand, padurea e uneori cutreierata de vanatori, iar acestia sunt cei mai periculosi. Singura noastra arma este fuga, trebuie sa fim atenti sa nu ne prinda nici unul din acesti dusmani ai nostri. Voi, ca si copii, nu trebuie pentru nimic in lume sa plecati de langa cuibul nostru si de langa mama voastra. Cat sunteti atata de mici, doar noi va putem apara."

" Da," au spus iepuraşii īn cor."Aşa o să facem!"

Dar, copii fiind, uneori se īndepărtau prea mult de cuib, iar mama lor era foarte īngrijorată pīnă reuşea să īi găsească. Īntr-o bună zi, inevitabilul s-a produs: iepuraşii tot jucīndu-se, s-au depărtat de culcuşul lor, iar cīnd s-a lăsat seara, şi-au dat seama că nu mai ştiu drumul către casă. Noaptea se lăsa ameninţătoare peste pădurea cea īntunecoasă, desenīnd umbre ameninţătoare īn tufişuri.

Iepuraşii s-au speriat şi au īnceput să scīncească. Dar cel mic le-a spus celorlalţi:

"Nu trebuie să ne speriem, hai mai bine să căutăm un adăpost pentru noaptea aceasta, iar mīine dimineaţă, pe lumină, vom reuşi să găsim drumul spre casă. Mai ales că mama şi tata ne vor căuta."
Zis şi făcut: micuţii iepuraşi şi-au căutat un tufiş mai des şi s-au īnghesuit unul īn altul, să se īncălzească, căci īncepuse să se lase cu frig... Au găsit un tufiş īn care au īngrămădit paie, crenguţe, frunze uscate şi au făcut un culcuş pentru noapte.

Noaptea a trecut greu... iepuraşii, care din fire sunt sperioşi, se trezeau cīnd auzeau vreun zgomot suspect. Dar era doar vīntul care mişca crengile copacilor.

Cīnd a venit dimineaţa, iepuraşii au īnceput să caute drumul către casă. Mergīnd ei prin pădure au auzit la un moment dat o mişcare īn faţă, pe cărare. Iepuraşii au inceput să strige:"Tată! Tată!", dar cel mic le-a făcut semn să tacă. şi să se ascundă. El ştia că pădurea este uneori periculoasă.

Īntr-adevăr, pe potecă venea un lup. Lupul era foarte bătrīn, dar cu toate acestea, a văzut mişcarea de pe cărare şi, din două mişcări, i-a ajuns din urmă pe iepuraşi.

"Ha, ha, uite cu ce prīnz gustos m-am ales pe ziua de azi!" a zis lupul, lingīndu-se pe bot.

" Uşurel, domnule Lup, nu vă grăbiţi, vă rog!!!" zise iepuraşul cel mic, fără pic de emoţie īn glas." Ne-am ascuns īn tufiş pentru că acum un minut au trecut pe această cărare un grup de vīnători care vă căutau chiar pe Dumneavoastră. Eu zic să renunţati la prīnzul cel gustos şi să o fugiţi să vă ascundeţi, pīnă nu e prea tīrziu."

"Īţi mulţumesc tinere, şi īţi rămīn dator", zise lupul zbughind-o la fugă printre copaci .

"Cu mare plăcere!!", murmură micul iepuraş, īn rīsetele batjocoritoare ale fraţilor săi.

Şi aşa iepuraşii scăpară de lupul cel rău. Īntr-un tīrziu, osteniţi, au ajuns acasă, unde au fost īntīmpinaţi de părinţii lor care īi căutaseră ingrijoraţi toată noaptea. Bucuria revederii a fost mare, iar iepuraşii au promis că nu se vor mai īndepărta de casă.


publicat la 03.04.2006 (41097 citiri)