· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Inşiră-te, Mărgăritare...


Şt.O.Iosif




Īnşiră-te, Mărgăritare...
-Au fost odata trei secerătoare
Ce se iveau din lanuri pīn' la brīu-
Trei flori ce-acum se deschideau la soare,
Acum piereau īn aurul din grīu...
Au fost odată trei secerătoare...

Şi iată că, adus din īntāmplare,
Trecea un fiu de īmpărat īn sus,
Şi-a zis atuncea fata cea mai mare:
De m-ar lua pe mine,-aş fi īn stare
Ca să-i īmbrac palatul ca un fus...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi-a zis atunci copila mijlocie,
Străfulgerīnd cu secera, pripită:
De m-ar lua pe mine de soţie,
Eu i-aş hrăni palatul cu o pită...
Dar el privi la ea cu nepăsare:
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!


Şi dintre spice-a zis a treia floare:
De m-ar lua pe mine eu i-aş face
Doi feţi cu plete de-aur lucitoare...
Stă dus feciorul de-mpărat şi tace,
Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

Dar cīnd a fost să nască-mpărăteasa,
Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,

Şi o ţigancă singură rămas-a
Ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare...
Că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!


Iar cănd se-ntoarse-acasă īmpăratul,
Dorit să vadă cum īi sīnt feciorii,
Găsi doi pui de lup-rīdea palatul
Şi clătinau din cap deregătorii...
Şi-mpărăteasa-ajunse cerşetoare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă,
Iar cei doi feţi, ucişi de ea cu ură,
Īn locu-acela unde-i īngropase,
Doi dafini auriţi se prefăcură...
Cīnd i-a văzut, a prins o spaimă mare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi-a dat poruncă, scorpia, să-i taie,
Şi ea cu mīna ei pe foc i-a pus,
Dar fără veste-atunci din vīlvătaie
Zburară două scīnteioare-n sus...
Şi au căzut pe-un ţărm de apă mare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete
Din cele două mīndre scīnteioare
Să fim iar feţi cu aurite plete
Şi să venim aici la şezătoare,
Să spunem trista noastră īntīmplare...
Īnşiră-te, frumos, mărgăritare!

...Plīngea cu hohot biata-mpărăteasă
Īntr-un ungher, cum asculta acestea,
Iar īmpăratul crunt se-ntunecase
Īnţelegīnd ce rost avea povestea,
Pe cīnd ţiganca se făcea ca varul...
Şi singur se-nşira mărgăritarul!


cara
publicat la 19.10.2003 (7649 citiri)