· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Ingerasul nostru, Andrei-Bogdan





Saptamana aceasta am descoperit acest forum. Nu stiu de ce plang cand va citesc povestile. Voi incerca si eu sa-mi spun povestea, de fapt e povestea noastra, a familiei noastre. O poveste asemanatoare cu a celorlalti de altfel.

Sunt Cristina am 27 ani si sunt profesor de educatie fizica. La fel si sotul meu, Adrian este profesor de educatie fizica si mai are 27 ani doar pana la sfarsitul lunii. Pe sotul meu l-am cunoscut acum 9 ani si 8 luni. Dupa 8 ani si 6 luni am hotarat sa ne casatorim. Eu eram insarcinata in 3 luni. Pana atunci nu mai ramasesem insarcinata, asa ca era bucurie mare. S-a lasat cu petrecere-sampanie etc.

Ne bucuram de fiecare moment al sarcinii. Sotul meu nu a vrut sa stie sexul copilului inainte, asa ca nu i l-am spus. Stiam ca-si doreste baiat (ca si mine de altfel). Bucuria a fost imensa cand s-a nascut Andrei. Mai ales ca eu toata sarcina am stat in pat si am facut tratament pentru mentinerea ei. L-am nascut la 8 luni si a trebuit resuscitat imediat dupa nastere. Am nascut normal in ciuda faptului ca am 1,48m inaltime. L-am nascut repede (m-am dilatat f repede) (poate datorita faptului ca am facut 10 ani sport de performanta).

Bucuria nu a durat prea mult: doar 2 luni. Unii medici sunt atat de lasi... Am iesit din maternitate cu copilul "perfect sanatos". Abia dupa 2 luni, cand am mers la vaccin, medicul pediatru mi-a spus ca Andrei are o boala genetica. Nu mi-a spus ce boala. Am fost la Bucuresti si in urma analizelor genetice am aflat ca are "trisomie 21"-mozaic. Atunci a venit si lovitura. Nici acum nu stiu daca ne-am revenit din soc. Andrei are 7 luni si inca mai speram intr-o minune. Am primit aceasta "palma de la Dumnezeu"cu atata indarjire... cu atatea intrebari: "de ce noi?"; "cu ce am gresit in fata TA,DOAMNE?"; "de ce copilul nostru?". Dar nu am primit nici un raspuns. Doar ca... incercam sa ne resemnam.

De cand am aflat de SD, mergem la doctori, ii dam tot felul de tratamente (encefabol, tanakan, cerebrolysin), vitamine etc. Medicul cardiolog ne-a spus sa nu ne facem probleme ca "gaura" ce o are la inima, citez:"se carpeste". Problema e ca el are imunitatea ffff scazuta si raceste imediat. Asa ca toata vara a fost racit. E nascut in martie(e berbec). Acum nu a mai racit, dar il tin numai in casa.

Imi doresc sa-l scot si eu la plimbare... dar decat sa raceasca, mai bine in casa. Il scot doar cand merg cu el la doctor sau cand este soare afara. Astazi a iesit putin soarele... ma mai gandesc.

Cam asta ar fi "povestea noastra".

Sper sa aflu de la voi cat mai multe despre SD si sa-mi cresc copilul cat mai bine. Noi nu am spus nimanui de copilul nostru ca ar avea SD, toata lumea (rude, prieteni) stie de Andrei ca are ceva la inima. Am ales sa nu spunem pentru ca nu vrem ca copilul nostru sa fie privit de cei din jur "altfel". E dureros, dar ne vom lovi pana la urma de rautatile celor din jur.

Voi incerca sa intru cat mai des si sa scriu cat mai mult. Voi incerca sa invat din experientele voastre.

Ne-am dorit o familie numeroasa (3-4 copii)... dar visul nostru s-a spulberat in momentul cand am aflat de boala lui Andrei. Ce repede se poate distruge un vis!... Acum... nu ne dorim decat sa fie bine Andrei.

Va doresc o zi buna si multa sanatate voua si copiilor vostri.

Cristina si Adi,
parintii lui Andrei-Bogdan.
"Sa fii vesel tuturor si nimeni sa nu vada ca si fulgii de nea sunt lespezi de mormant." (Goethe)

krys
publicat la 25.06.2006 (2927 citiri)