· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Inorogul Si Fetita





A fost odata o fetita pe nume Maria. Ea primise o carte cu inorogi si toata ziua visa sa ii intalneasca.

Intr-o zi a plecat la picnic cu parintii ei, in padure.

In timp ce parintii pregateau micii, pulpele de pui si carnaciorii pentru gratarel, Mariuca a inceput sa adune floricele pentru parinti. Cu cat se afunda in padure cu atat i se parea ca florile devin din ce in ce mai frumoase. Dar, tot adunand, se pierdu de parinti.

Atunci cand realiza acest lucru toata padure i se paru diferita. Spaima transforma padurea cea frumoasa intr-un loc primejdios in care traiesc tot felul de animale care de abia asteapta sa o manance.

Incepuse sa planga si sa tremure de frica. Printre lacrimi observa o lumina in intunericul dimprejur. Era o lumina ca de curcubeu. Acea lumina venea dintr-un corn de inorog. Cornul magic al inorogului avea la varf toate culorile curcubeului si de acolo venea lumina magica. La mijloc, cornul era negru iar inceputul cornului era de un alb cum nu mai vazuse Mariuca vreodata. Nici macar zapada nu era asa de alba. Apoi, cand se obisnui cu lumina aceea magica, observa si inorogul.

Era alb, un alb pur, exact ca si inceputul cornului. Stralucea! Ii observa apoi ochii blanzi si calzi care ii spuneau sa nu se teama, padurea este sigura si nimeni nu ii va face vreun rau.

Mariuca intinse fara sa vrea manutele ca sa imbratiseze inorogul. Acesta isi lasa capul in jos si o lasa pe fetita sa il imbratiseze.

Fetita il intreba cum il cheama iar inorogul ii spuse ca este o fata-inorog si o cheama Curcubeu. Mariuca isi spuse numele si ii spuse ca este foarte fericita acum ca a intalnit-o mai ales ca si-a dorit dintotdeauna sa intalneasca un inorog.

Curcubeu i-a spus ca ea apare numai oamenilor cu sufletul bun. Iar Mariuca este un om cu sufletul foarte bun.

Asta i-a placut Mariucii. Dupa aceasta discutie, Curcubeu i-a spus Mariucii sa urce in spinarea ei. A intins piciorul din fata pentru a o ajuta pe Maria sa se urce si apoi a plecat inspre locul in care se aflau parintii.

Acestia incepusera sa o caute pe fetita si erau nelinistiti.

Ajunsa aproape de parinti o lasa pe Mariuca jos, intr-o poiana cu flori. Fetita adormise si Curcubeu o lasa sa doarma. Isi lua ramas bun de la fetita adormita dandu-i un cadou: in fiecare noapte Curcubeu ii va aparea in vis si astfel Mariuca se va putea juca in continuare cu inorogul ei. Apoi facu toate florile din jurul Mariucii sa straluceasca precum curcubeul fiind sigura ca astfel le va atrage atentia parintilor asupra acelui loc.

Disparu in padure fericita ca a facut inca o fapta buna dar si pentru ca, de acum incolo, va avea cu cine sa se joace.

Parintii observara o stralucire puternica venind dintr-o parte a padurii si se indreptara spre acel loc. Acolo isi vazura fetita scaldata in cea mai pura lumina vazuta vreodata, florile din jur facand-o si pe fetita sa straluceasca.
Maria se trezi si le povesti ce i s-a intamplat. Credea ca nu va fi crezuta dar parintii, dupa ce au vazut florile si pe fetita stralucind, au crezut-o imediat.

I-au spus sa nu mai plece de langa ei dar si au imbratisat-o deoarece fusesera foarte speriati.

Maria a adunat cateva flori magice si pe celelalte le-a lasat drept dovada ca inorogii exista. Florile adunate le-a dat parintilor si acestea nu s-au ofilit niciodata.

Se spune ca sunt florile fericirii pentru ca acea familie a fost mereu fericita. Iar Curcubeu a aparut in visul fetitei in fiecare noapte si apoi, cand Mariuca s-a facut mare, a aparut in visele copiilor ei, apoi ale nepotilor...


...Poveste scrisa de mine pentru fetita mea, Maria.

MonaTudor
publicat la 03.07.2009 (7628 citiri)