· articole
· intamplari

Psihologie: Psihologie: La gradinita



Multi parinti intreaba care este varsta cea mai potrivita pentru a da copilul la gradinita. Daca este mai bine sa mearga la gradinita sau sa stea cu cineva acasa? Ce facem daca cel mic plange cand e lasat dimineata la gradinita?

Pentru a raspunde acestor intrebari, trebuie sa ne gandim la ce foloseste gradinita. Copilul isi petrece acolo cateva ore pe zi impreuna cu alti copii si alti adulti. Este nevoit sa se relationeze cu ei, sa-i asculte si sa se faca ascultat, sa ceara ce are nevoie si sa refuze ce nu-i place, sa manance, sa mearga la baie, sa participe la jocuri, sa cante, sa deseneze etc.

Toate acestea ii sunt folositoare pentru ca el isi dezvolta limbajul, atentia, rabdarea, isi face prieteni, devine sociabil, invata sa dea, sa ceara, sa imprumute, sa intre in competitie; se bucura cand castiga, se necajeste cand pierde. Toate acestea ar fi greu de realizat daca ar sta acasa cu un singur adult si s-ar juca ocazional cu alti copii. Oricate dezavantaje ar avea gradinita (din categoria celor "copilul mananca mai bine acasa"; "e mai bine ingrijit acasa"; "daca pateste ceva la gradinita?"; "daca se bate cu alti copii?"; "daca educatoarea il cearta?"), avantajele sunt mai multe pentru ca timpul petrecut in colectivitate il pregateste pentru a se descurca mai tarziu.

Gradinitele particulare primesc copii de la 2 ani daca ei sunt destul de dezvoltati pentru aceasta varsta (merg bine, fac pipi la olita, mananca singuri sau putin ajutati, stiu sa se joace singuri sau cu alti copii, sunt curiosi sau interesati de activitatile din gradinita chiar daca sunt peste nivelul lor). Pentru a putea da copilul la 2 ani la gradinita, trebuie sa ne fi ocupat de el inainte, jucandu-ne cu el, intalnindu-ne cu alti copii, vorbindu-i, ajutandu-l sa dobandeasca o anume autonomie.

Si iata ca am ajuns la gradinita! Dar acolo incepe plansul! Cine plange mai tare? Mama sau copilul? Copilul plange pentru ca este intr-un loc necunoscut, cu oameni necunoscuti, pentru ca nu vrea ca mama sa plece si sa-l lase acolo, pentru ca nu stie daca parintii vor mai veni sa-l ia acasa si cand se va intampla asta, pentru ca nu i s-a explicat de ce va merge acolo, ce va face si cat timp va sta in fiecare zi. Mama "plange" pentru ca nu e hotarata sa faca acest pas, considera copilul "prea mic", plansul lui o intristeaza, nu-l intelege ca pe o intrebare si o cerere de a primi mai multe explicatii ci ca pe o suferinta mai mare decat este de fapt.

Copilul a prins atunci momentul propice; isi da seama ca daca plange mult si tare, mama nu-l va mai lasa la gradinita si micul dezastru a inceput. Ambivalenta mamei, oscilatia intre a lasa copilul plangand si a-l lua inapoi a provocat aceasta problema. Greu de rezolvat! Timpul de adaptare al unui copil este in jur de 2 saptamani, pana se lamureste cum stau lucrurile, cunoaste educatoarea si 2-3 copii, "invata" ora la care parintii vin sa-l ia. Daca in aceste 2 saptamani va lasa nervii, batalia e aproape pierduta pentru ca incercarile ulterioare de a duce copilul la aceeasi sau la alta vor fi in mare parte esuate. Copilul a invatat reteta si o va aplica fara gres.

Cum ne dam totusi seama daca e vorba de o inadaptare adevarata? Dupa 2 saptamani - 1 luna, copilul nu se joaca la gradinita, nu mananca, nu povesteste nimic despre ceilalti copii, daca apar manifestari somatice sau psihice (refuz alimentar, tulburari de somn, cosmaruri, mutism sau alte tulburari de vorbire, schimbarea radicala a comportamentului in familie, copilul se indeparteaza de parinti, nu se mai joaca, nu se mai bucura ca inainte etc). In acest caz problema e mai complicata dar din fericire nu se intampla prea des.

In cautarea solutiilor si explicatiilor, nu mintiti copilul, nu-l amenintati ("daca mai plangi nu-ti mai cumpar bomboane, nu te mai iubesc" etc), nu-l pedepsiti, ci incercati sa-l intelegeti si sa-l ajutati.


Anca Pietraru, psiholog


Anca Pietraru este psiholog, are 29 de ani si 2 copii. Practica psihoterapia psihanalitica cu copii si adulti. ».





"Psihologie: Psihologie: La gradinita" | cont nou | 20 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
12.08.02 07:06: muztu
Mi-a placut mult articolul, mai ales ca a fost scris in perioada cand vor incepe gradinitele si scolile.
Si noi vom merge din toamna la scoala, mai bine zis fetita mea de doi ani jumate, si cred ca tot ce ati scris imi este de folos. Ea mititica pare sa fie pregatita, i-am spus ca o vom duce dimineata si o vom lua seara, ca se va juca cu alti copii si pare tare incantata. Dar nu stii niciodata la ce sa te astepti de la un copil...
Oricum acest articol "m-a pregatit" pentru eventualele probleme care pot aparea, plansete, rugaminti, etc.
Si acum mai mult un sfat, e bine ca acest articol sa tina "capul de afis" toata luna septembrie cand foarte multe mamici vor intimpina, probabil, problemele care sunt scrise in el. Si e bine sa aiba unde citi ce sa faca...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

13.08.02 07:02: Roxane
Articolul este exact ce-mi doream sa citesc in aceasta perioada pentru ca si pe mine ma framanta aceste lucruri.
Imi este teama de reactia fetitei mele de 4 ani cand v-a merge in septembrie la gradinita (si de fapt ca sa fiu sincera imi este teama ca nu voi fi suficient de tare eu).
Multumesc.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

21.08.02 08:07: CORINA
Eu sunt o mamica care nu are deocamdata de gradinita (Dragos are doar 11 luni), dar tot am colindat site-urile gradinitelor particulare si pot sa va spun ca, desi scriu ca primesc copii de la 2 ani) eu am gasit o singura gradinita care respecta reclama (MOREL), DAR BINEINTELES ca locurile erau ocupate demult. Cu toate acestea am solicitat ceva date si nu mi-a mai raspuns nimeni de cind am spus ca baiatul meu nu are 2 ani, presupun ca nu mai prezentam importanta. In concluzie, societatea noastra nu a evoluat asa de mult cum ne-am fi dorit noi astfel incit politetea sa ii oblige sa-ti raspunda daca intrebi ceva, asa ca despre acomodarea copilului si a parintilor la gradinita va trebui sa asteptam citiva ani pina cind cei care ii primesc sa inteleaga ruptura care se petrece in sufletul nostru si sa nu gindeasca ca " si noi am fost la cresa, camin, ne-am imbolnavit, am stat uzi si tot ne-am facut mari'.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

27.08.02 05:40: bety
Minunat acest subiect. Daca stiti cata nevoie aveam sa citesc ceva pe tema asta. Luni, 2 septembrie 2002, baietelul meu va merge pentru prima data la gradinita desi este destul de maricel (are 4 ani si jumatate). Ce sa va spun, am emotii atat de mari ca aproape ca ma pierd cu firea. Oare sunt anormala? Nu mai stiu ce sa cred. Tot ce-mi doresc este sa se adapteze repede si sa nu planga pentru ca nu stiu cum voi rezista.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

10.09.03 01:27: andreaig
Mi-a placut si mie articolul dar din pacate asupra baietelului meu de 2ani nu pre au avut efect recomandarile date in artcol.Inainte de a merge la gradinita cu o saptamana a fost operat de polipi.Acolo a tebuit sa-l las singur, iar acum la gradinita ii este frica, ca va pati la fel.I-am explicat ca la gradi se joaca doar,dar nici nu vrea sa asculte.Plinge tot timpul.Am stat cu el dar nici asa nu s-a potolit din plans.Asa ca am hotarat sa o luam incetul cu incetul, cate o ora,doua pe zi sa stam la gradi.Sper ca se va obisnui.Daca stiam ca asa se va intampla preferam sa-l operez mai tarziu.Dar cine stie?Poate ca mai tarziu ar fi fost tot asa de stresat.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

12.09.03 02:53: Lukas
M-am linistit.Articolul e o confirmare pentru ceea ce stiam deja.Ma simteam vinovat ca am fost nevoit sa-mi protejez mama(singura persoana care putea sta cu Andrei si care a lesinat cand erau singuri)cu riscul inscrierii la cresa a copilului.Argumentele pro colectivitate compenseaza cu siguranta dezavantajele unei igiene poate mai precare.Am incercat inscrierea la o gradinita, dar la 1 an si 10 luni Andrei are ,,acces dinied,,.Astazi, in a doua zi de cresa a plans de la intrarea in cresa si pana l-am schimbat, din nerabdarea de a intra in sala plina de copii si jucarii.Ieri, dupa prima zi cand am vrut sa-l iau acasa nu mai avea aer, incercand sa-mi povesteasca(asa cum stie el si numai eu si mami intelegem)ce a facut acolo.
In concluzie,nu ezitati sa integrati copii in colectivitate, daca e sa se imbolnaveasca o voi vedea ca pe o imunizare. Si acasa cand a stat tot a avut mici probleme virale sau parazitologice.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

03.12.03 07:16: Liviachereji
Am citit si eu articolul, si totusi am nelamuriri.Fetita mea are 3 ani si opt luni si a inceput gradinita la 15 septembrie 2003.Cu mult inainte de aceasta data am inceput pregatirile pentru "ziua cea mare".In prima zi a ramas in grupa mica unde toti plângeau în hohote. Ea nu a plâns spre surprinderea mea, care am crezut ca nu o sa se lase de mine. Totusi din ziua a treia a inceput si ea plânsul.Daca am întrebat-o de ce plinge mi-a răspuns că ea nu plânge după mine pentru că ştie că eu trebuie să merg la serviciu dar aşa îi vine când îi vede pe ceilalţi. Atunci am transferat-o în grupa mijlocie unde copiii fiind mai mari nu prea plângeau.Acolo s-a acomodat mai uşor dar nici în ziua de astăzi nu merge cu plăcere.Dimineaţa rămâne cu ochii în lacrimi, iar după masa este foarte veselă.Nu spune niciodata ca nu vine la gradinita, dar cand află că nu trebuie să mearga este în culmea fericirii.Poate să-mi spună cineva care ar putea fi motivul acestei stări.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te


Articolul este foarte interesant si chiar reflecta situatia mea. Ar fi ideal ca toate mamicile care au copii ce trebuie sa mearga la gradinita sa citeasca acest articol.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Nu imi vine sa cred cite mame isi dezerteaza responsabilitatea de a-si creste copiii acasa. Toate studiile posibile si imposibile arata ca un copil care nu a fost institutionalizat este mult mai bine dezvoltat psihic. Pentru 2-3 ore cit stau copiii la gradinita, mamele s-ar putea intilni intr-un parc si copiii ar avea cu cine sa se joace, lucrul important fiind ca este sub atentia mamei. Daca ne-am facut copii este de responsabilitatea noastra sa-i crestem, nu a statului!!!!
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre primii pasi:
Bebelusii si problemele lor. Partea a II-a - Colici

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 4.28
voturi 39


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent