· articole
· intamplari

Lasa-mi timp!

Autor: mamaluieric
data publicarii: 23.10.06


"Respect: stima, incredere, retinere de a interveni."
"De ce sa nu lasam bebelusii sa se dezvolte dupa ritmul lor propriu?" se intreba prin 1940 Dr. Emmi Pikler in prima sa carte scrisa pentru parinti. "Nu este ciudat ca ei trebuie sa faca intotdeauna altceva decat si-au propus? Exerseaza miscarile pe spate, ii intoarcem pe burta, se misca pe burta, ii asezam sau ii ridicam.

S-au ridicat, ii conducem de maini pentru a putea sa mearga".

Dezvoltarea copilului este un proces complex. Fiecare dintre componentele sale - miscarea, cunoasterea, motivarea etc. - sunt strans legate unele de altele si de mediul in care are loc dezvoltarea si se influenteaza reciproc. Dezvoltarea miscarii la sugari este in esenta numai o parte a acestui proces complex. Pe parcursul ei copilul invata diferitele forme de a sta culcat, in sezut si in picioare si va fi capabil sa schimbe aceste pozitii, sa isi schimbe locul, pana la deprinderea mersului.

O parte esentiala a tuturor activitatilor sugarilor si copiilor mici este motorica. Iar miscarea activa este recunoscuta ca avand o foarte mare importanta asupra dezvoltarii functiilor psihicului, asupra educarii corpului, asupra capacitatii de orientare in mediul inconjurator, asupra formarii conceptelor elementare.

Principiilor de baza ale educatiei Pikler:
- Incredere deplina in copil ca initiator, ca explorator si ca autodidact.
- Un mediu inconjurator lipsit de pericole, care incita la cunoastere si care ajuta la dezvoltarea emotionala.
- Timp acordat copilului pentru a se juca neintrerupt.
- Libertate de a explora si a interactiona cu alti copii.
- Angrenarea copilului in toate activitatile pentru a permite copilului sa devina un participant activ mai degraba decat unul pasiv.
- Observarea atenta a copilului pentru a intelege nevoile lui.
- Consecventa, limite si asteptari clar definite pentru a dezvolta disciplina.

Pikler a pornit de la ideea ca atentia si gandirea unui copil contrar sugestiilor asociate cu increderea deplina pe care o au micii oameni in noi, merg mana in mana cu intrebarile despre dezvoltarea miscarii.

Aceste principii corespund cu ceea ce considera si Fundatia RIE a carei fondatoare este Magda Gerber, fosta eleva a lui Emmi Pikler

Operatiile repetate pe care le facem pentru ingrijirea unui bebelus determina educarea unei relatii intre parinte si copil apt pentru jocul comun, impreuna. Din ingrijirile obligatorii de mai multe ori pe zi, copilul invata in plus ceva ce numai de la un matur poate invata, caci pentru un comportament prietenos si grijuliu, omul are nevoie de un exemplu.

Pentru a se misca si a se juca, dimpotriva, bebelusii si copiii mici invata si fara ajutorul sau imboldul nemijlocit al nostru, cum se poate observa cu usurinta la o examinare amanuntita chiar in sanul familiei.

Pediatra Emmi Pikler a avut incredere ca experienta ei indelungata va fi imbogatita si daca studiaza bebelusii care nu pot creste in conditii normale. In 1946 a infiintat, in deplina cunostiinta a nevoilor pentru dezvoltarea unui copil, un orfelinat pentru sugari in Budapesta, pe strada Lczy, care a devenit cunoscut sub numele Institutul Lczy (oficial, azi se numeste Institutul Pikler).

S-a facut diferenta intre pozitiile statice, posibilitatea de miscare a copilului in fiecare pozitie, schimbarea pozitiei si schimbarea locului, punand accent nu pe pozitia atinsa, nici pe locul sau pozitia stabilita, ci pe flexibilitate.

Ideea principala pe care Emmi Pikler a vrut s-o transmita este ca sugarul trece prin toate etapele de dezvoltare singur, cu conditia sa aiba la dispozitie timpul necesar.

Observand cu atentie fiecare pas minuscul din dezvoltarea copilului, se poate interveni foarte devreme in caz de nevoie.

Un copil in perioada de veghe isi schimba des pozitia. Desi nu gasim in literatura de specialitate specificat cat timp sta un copil in aceeasi pozitie, probabil ca un interval de 10 minute ni s-ar parea scurt.

Copiii studiati raman in aceeasi pozitie fara intrerupere mult mai putin de 10 minute, media fiind 2,5 minute. In functie de etapele de dezvoltare, se intampla foarte rar ca un copil sa stea mai mult de 10 minute pe burta (exceptand perioada imediat urmatoare intoarcerii pe burta prima oara), in sezut sau in picioare. Dar nici o perioada de 5 minute nu se regaseste in protocol, in cele 30 de minute de supraveghere.

Din punctul de vedere al lui Emmi Pikler, aceasta este strans legat de invatarea unei pozitii noi care in dezvoltarea conventionala este o faza ulterioara.


Rezultatele obtinute si ingrijirea sugarilor in sensul Pikler

In camine si orfelinate dezvoltarea miscarii inseamna usurarea incomensurabila a muncii fata de dezvoltarea conventionala.

In cea conventionala, copiii trebuie pusi pe rand in diferite pozitii, asezati si sculati. Cand copiii sunt obositi, trebuie schimbata pozitia lor, li se da o jucarie in mana pentru ca acestia sunt neajutorati. Ingrijitoarea are aproape fara pauza treaba numai cu miscatul sau datul jucariilor. In acest fel copiii petrec un timp insemnat asteptand. Se intampla destul de des, de exemplu, ca un copil asezat sa adoarma in scaun pana cand cineva sa vina sa-l ajute. Sau sa stea mai mult timp plangand pentru ca vrea sa fie condus de mana. Simplul ajutor ocazional la timp nu schimba prea mult situatia, pentru ca in curand au nevoie iar de ajutor.

Ingrijitoarea care doreste sa lucreze intr-un camin sau orfelinat cu dezvoltare motorica conventionala trebuie sa se implice tot mai mult, sa se grabeasca din ce in ce mai mult, tinand cont cate trebuiesc facute: si imbaierea, si hranirea, schimbarea scutecelor etc.

De multe ori trebuie intrerupta o activitate. Graba si repezeala in ingrijire influenteaza si nasterea unei bune relatii intre copil si ingrijitor care, inca o data, influenteaza negativ dezvoltarea totala a copilului sau chiar deranjeaza considerabil. Greutatile se inmultesc acolo unde pentru lucruri importante se opresc asezarea, ridicarea sau dusul de mana, neglijand punerea la dispozitie a unui loc corespunzator sau posibilitati adecvate pentru miscarea libera. In acest fel isi petrec copiii mult timp inutil in patul lor stramt. Cand incearca sa se miste sau sa se joace in tarc cu mai multi copii, se accidenteaza reciproc nedorit in imbulzeala pentru ca ei nu sunt in stare sa se pazeasca sau sa se ocoleasca reciproc.

Miscarea lipsa va fi deseori intregita de asa numite "exercitii de gimnastica". Dar nici aceste forme de "dezvoltare" nu sunt o solutie cand neputinta de miscare nu este eradicata. Si acolo unde nu sta nimic in calea miscarii libere, cererea imperativa de gimnastica pentru copii este contestabila. Exercitiile obisnuite nu numai ca nu sunt o solutie a problemei, dar nici nu se realizeaza unele situatii nefiziologice.

Imediata interventie in dezvoltarea miscarii de la intoarcerea pe burta pana la exersatul mersului este in institutii un dezavantaj, cand locul ramas pentru miscarea libera nu este de-ajuns. In institutii - in imprejurari nefavorabile si in familie o parte din cei asezati de cineva, ridicati de cineva sau condusi de mana nu gasesc nici o placere in exersarea schimbarii pozitiei sau a miscarii sau sa se porneasca singuri in spatiu, nici atunci cand li se ofera posibilitatea. Raman mai bine pasivi sau plang asteptand ca cineva sa exerseze cu ei pozitia sau miscarea pe care inca nu sunt in stare sa o faca singuri. Acestea se petrec mai des in institutii fata de familie, deoarece ingrijitoarea, care niciodata nu are timp, unde si ingrijirile sunt relativ impersonal rapide, numai de exersarea miscarii cu un copil nu are chef.

Vis-a-vis de dezvoltarea miscarii in Lczy, unde copilul ore intregi invata sa se miste independent, isi cauta singur jucaria si isi schimba singur pozitia sau se misca singur, procesul muncii este exact pe dos. Copilul are nevoie de ajutor la joaca de putine ori. Cand totusi are nevoie din motive de imaturitate sau nepricepere sau din alte motive care nu se pot prevedea si scapa din situatia deranjatoare, cauta in general sa nu mai ajunga in ea.

Astfel ingrijitoarea poate sa se ocupe mai mult timp de un singur copil. Ea nu va trai intr-o continua tensiune si graba. Accidental, cand copilul are nevoie de ajutor, ea va avea mai mult timp sa-l ajute sau sa-l linisteasca. O consecventa este o mai buna relatie copil ingrijitoare, copiii sunt mai fericiti, activi si au pofta de miscare adecvata lor la locurile de joaca.


Concluzii
Ca o prima idee, pentru o cunoastere imediata a factorilor care influenteaza dezvoltarea miscarii, in primul rand pentru a stabili cat de necesar, respectiv cat de dorite sunt "incurajarea" si "exersarea" copiilor in vederea sigurantei procesului fiziologic de dezvoltare a miscarii, s-a studiat dezvoltarea miscarii la 772 copii sanatosi, de la "intoarcerea pe burta" pana la mersul sigur.

S-a tinut cont de termeni ca ingrijire, educare, crestere. S-a considerat foarte importanta imbracamintea, adica copiii sa aiba libertate de miscare deplina si loc indeajuns pentru ei si pentru a nu periclita ceilalti copii. In acelasi timp le-au fost date posibilitati pentru a exersa singuri diversele miscari. Cu ajutorul unei relatii bune intre copii si maturi, s-a ajuns sa aiba o dispozitie placuta, iar timpul activ sa fie folosit util. Dezvoltarea miscarii la acesti copii a fost urmarita intuitiv fiind inca intr-o oarecare masura ajutati.

Comparand observatiile din viata de zi cu zi a copiii din Lczy, pe de-o parte, cu date din literatura de specialitate din viata de zi cu zi a unei familii sau in alte institutii, au rezultat urmatoarele:

1. Cand exista o relatie personala adecvata si cand exista posibilitatea exersarii libere din proprie initiativa, dezvoltarea miscarilor de la intoarcerea pe o parte pana la mersul sigur ar trebui sa decurga, in general, fara nici o intarziere si regulat, fara nici un contact direct - un contact menit de a schimba situatia, fara incurajarea sau controlul situatiei, respectiv fara interzicere din partea adultilor.

2. Miscarile de tranzitie si exersarea lor joaca un rol semnificativ in dezvoltarea miscarii la bebelusi, paralel cu definitivarea sistemului nervos. Acestea pregatesc organismul pentru miscarile mai bine dezvoltate intr-un fel corespunzator tempo-ului sau de dezvoltare si aptitudinilor si in ritmul adecvat. Aceste miscari de tranzitie sunt: intoarcerea de pe spate pe o parte si inapoi, intoarcerea pe burta si inapoi, jocul stand pe burta, leganatul, tarasul pe burta si mersul pe coate si genunchi, la fel ca si miscarile de tranzitie cand se apropie sau cele cand se aseaza.

3. Aparitia miscarilor de tranzitie, in circumstante favorabile, se intampla in mod normal, dar pot fi de asemenea franate. Aparitia lor este un punct de reper pentru adultul care are o relatie buna cu copilul, pentru sistemul de permisiuni-constrangeri, pe de o parte, si pentru indeplinirea conditiilor externe pe de alta parte (loc, imbracaminte, jucarie etc.). Adultul care pune copilul ocazional pe burta, il ridica, il aseaza sau il duce de mana, nu suprima complet aparitia si exersarea miscarilor de tranzitie, ci doar face imposibile miscarile pentru perioada in care tine copilul in aceste pozitii, respectiv in care exerseaza pozitii si miscari pe care copilul nu ar fi capabil sa le ia sau execute fara ajutor. In dezvoltarea miscarii de la Lczy, miscarile de tranzitie se intalnesc in mod regulat si formeaza o componenta organica a dezvoltarii miscarii.

4. Pe parcursul dezvoltarii miscarii independente, in conditiile din Lczy, copiii isi petrec majoritatea timpului de veghe miscandu-se in multiple pozitii pe care le schimba des. De asemenea ei isi schimba intotdeauna mai des locul si locomotia, de exemplu tarasul pe burta sau mersul in patru labe sau maini va fi perseverent.

5. In cursul dezvoltarii miscarii independente, copiii pot exersa miscarile de tranzitie dupa placul lor in perioada de veghe. Ei nu pot sa exerseze pozitiile sau miscarile pentru care nu sunt destul de maturi. Ei cauta fiecare treapta ulterioara in mod independent, din proprie initiativa. Aceasta favorizeaza o coordonare buna pe care ei o adopta in treptele superioare a dezvoltarii miscarilor lor, in cresterea graduala a independentei lor, in independenta jocului lor si a activitatilor lor in general. Placerea de miscare a copiilor lucreaza in favoarea lor, folosind atat la mobilitatea in timpul invatarii pozitiilor de miscare de baza, care va ramane, dar se si trece la urmatoarea actiune activa care intotdeauna este o noua treapta in dezvoltarea miscarii si in cunoasterea mediului inconjurator in mod independent. Astfel se realizeaza baza unui stadiu emotional bun, precum si a unei dezvoltari cognitive si psihice generale.

6. Acest mod de dezvoltare a miscarii, datorita independentei mari a copilului, are un efect favorabil in relatia dintre copil si adult. Copiii ii impovareaza mai putin pe adulti si prin aceasta se dezvolta, mai ales in institutii dar si in cazul in care mama lucreaza, rezultand o relatie reciproca linistita si balansata.

Cand comparam trasaturile tipice ale dezvoltarii miscarii conventionale cu trasaturile caracteristice ale dezvoltarii miscarii independente din Lczy, trebuie sa consideram forma cea din urma ca fiind fiziologica.


Sursa: Emmi Pikler - Lasst mir Zeit.





"Lasa-mi timp!" | cont nou | 2 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
sunt faorte de acord cu ideea principala a articolului, aceea de a-i lasa copilului timp sa se dezvolte in ritmul propriu (vezi diversificarea grabita practicata in Romania). Dar articolul mi se pare inutil de greoi scris, sau ma rog..stangaci tradus, nu stiu sigur...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

18.08.10 09:38: D3lia
Mie nu mi s-a parut greu de citit/inteles.Doamna asta doctor chiar e pe placul meu. Copilul meu a petrecut cea mai mare parte a vietii lui in decubit dorsal. Si acum sta o mare parte a zilei asa. Iar pe mine nu ma deranjeaza. Daca am observat ca se ridica in picioare sprijinit (nu sustinut!) si face cativa pasi impleticindu-se, e cazul sa-l asez frumos in premergator si sa-l scot de-acolo numai cand i se face somn? Copilul stie mai bine decat mine ce e pregatit si ce are chef sa faca. De ce sa-l ridic atunci cand nu vrea sa fie ridicat? Numai sa ma mai minunez inca o data ca am copil mare sau ca sa ma mandresc in fata vecinilor? Cand copilul nu da semne ca ar incerca sa faca un lucru nou e clar ca ori nu e pregatit, ori nu vrea in acel moment. De ce sa fie fortat?
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre educatie:
Ce ar trebui sa stie fiica ta inainte de aparitia ciclului menstrual

Articole de mamaluieric

Evaluare
scor mediu 2.75
voturi 8


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent