· articole
· intamplari

Mai e nevoie si de autoritate!




Unii părinți evitî să dea dovadă de autoritate chiar și când situația impune acest lucru, pentru că detestă gândul că cel mic se poate supăra pe ei.



Dar nu este o soluție să capitulezi mereu și să-i oferi ceea ce-și dorește doar pentru a-l feri de supărare. Și nici să-l lauzi sau să-l copleșești cu drăgălășenii chiar și când nu este cazul.

Este important să recunoști și să arăți copilului că-i înțelegi sentimentele, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să fii mereu de acord cu el. Uneori răspunsul tău trebuie să fie un „Nu” hotărât, chiar dacă lui nu-i convine. „Să fim buni părinți înseamnă să suportăm uneori furia copiilor. Dacă părintele nu poate suporta ca un copil să fie supărat, atunci este foarte dificil pentru cel mic să-și regleze emoțiile”, spun dr. Eileen Kennedy-Moore și Mark S. Lowenthal în „Educație inteligentă pentru copii inteligenți”.

· Autoritatea parinteasca se impune prin respect

Pe de altă parte, oricât de mult detești să-l vezi supărat și nu știi ce să mai faci pentru a-i readuce zâmbetul pe buze, există momente în care dragălășeniile nu-și au rostul.

De exemplu, când a făcut o năzbâtie care putea fi periculoasă pentru el. Nervii și țipetele nu-i vor oferi o lămurire lamurire, îl vor face să se simtă teribil de vinovat pentru un lucru pe care nu l-a învățat până acum sau îl vor înrăi (iar dacă-i dai și o pedeapsă se va considera nedreptățit și se va concentra mai mult pe acest lucru, decât pe ceea ce trebuie să învețe din această experiență). Pe de altă parte, nici îmbrățișările sau alinările de genul: “Vai, puiul mamei, ești bine? Te doare ceva? Bine că nu s-a întâmplat nimic” nu sunt potrivite, pentru că nu ajută la corectarea comportamentului. Deci, ce-i de făcut într-o astfel de situație? Ce înseamnă să acționezi corect, cu autoritate?

Într-un asemenea caz, cea mai potrivita reacție este îndepărtarea copilului de situația/ obiectul/ locul primejdios folosirea unui ton ferm, dar nu răstit, care nu lasă loc de glumă sau interpretare. Nu-i nimic dacă începe să protesteze, să-ți spună că nu te iubește sau alte lucruri grele care se zic la supărare. Trebuie să-ti pastrezi calmul și, când se mai liniștește și ai cu cine să vorbești, să-i explici de ce nu este bine ceea ce a făcut.

· Pedeapsa si recompensa in educatia copilului tau

Esențial este ca tu să ai mai multă răbdare decât el, să fii controlată și să ai un psihic de fier. Vor mai exista confruntări de acest gen, dar, dacă stăpânesti situatia, ai câștigat marea bătălie. Păstrează nota de seriozitate de la incident până la momentul în care ți se oferă ocazia să-ți exprimi din nou afecțiunea cu o îmbrățișare sau un pupic.

Oricât de mult îți dorești să fii prietenul cel mai bun al copilului tău, să nu se supere pe tine, să fie mereu armonie între voi și ești dispus să faci orice pentru a-l vedea mulțumit, nu uita că este nevoie și de autoritate părintească. Nu-i faci un bine cântându-i mereu în strună! Empatizează, dar nu ceda doar pentru că este supărat (curând își va transforma lacrimile într-o armă pentru a obține ceea ce-și dorește).

Foto: 123RF, Editor: Adina Gruia.





"Mai e nevoie si de autoritate!" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre 1, 2, multi:
Copilul singur la parinti

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent