· articole
· intamplari

Mama de duminica



Toata lumea stie ce este un tata de duminica. Dar exista si cazuri cand copilul isi vede mama doar sambata, duminica sau in vacante!

Sunt destule situatii in care mama nu reuseste sa stea cu copilul ei suficient timp; sunt acele mame - deloc putine ca numar - care vin in fiecare seara frante de munca de peste zi, inlocuiesc bunica sau femeia care au avut grija de copil in absenta lor si, cu ultimele puteri, incearca sa fie prezente pentru cel mic, in cazul in care acesta nu doarme deja. De obicei sunt mame singure care muncesc pentru a-si intretine familia. Sunt si mame oameni de faceri care, de asemenea, muncesc ziua intreaga, nu din lipsa banilor, ci pentru ca setea de castig, de putere si dorinta de a avea o cariera de succes au devenit prioritatea numarul unu in existenta lor.


In acest context, copilul este privit mai degraba ca o povara sau un tribut pe care trebuie sa-l dai vietii - adica parintilor, sotului sau chiar societatii ca sa fii acceptata, bine vazuta. De multe ori, din randul acestor mame fac parte si cele care isi lasa copilul sau copiii, pentru perioade lungi, la bunici, acceptand sa se transforme de buna voie in… mame de duminica.

Isi vedea mama doar in concedii
Angela si Victor au o fetita mica. Victor se simte frustrat de problemele care au aparut o data cu nasterea fetitei lor. Angela a incercat initial sa faca fata presiunilor si pretentiilor lui, dar si conditiei de mama, insa treptat a cedat in fata multiplelor griji de zi cu zi, asa ca in cele din urma a hotarat ca Alexandra sa fie data in grija si crestere bunicilor de la tara.

Pana sa merg la scoala am crescut la bunici, povesteste Alexandra - acum o tanara cu probleme majore de relationare. Ei au fost pentru mine mama si tata. Imi doream sa vina in vizita si mama mea adevarata, dar cand venea, fugeam de ea, ascunzandu-ma, sau nu-i vorbeam. Imi doream sa ma ia la ei, la oras, dar in rarele ocazii cand ma luau cu ei, nu mancam si slabeam. Aveam deja 4 ani cand am aflat ca am un frate. Nici pana acum nu am inteles si nu pot sa inteleg de ce el a fost crescut ca orice copil de parinti, iar eu am crescut departe de ei. Cand am revenit in familie, la 7 ani, ma simteam o straina, imi uram fratele mai mic, imi uram mama, uram pe toata lumea.

Cand cariera si profesia fac sa dispara mama
Corina este un medic excelent. In facultate a invatat cu constiinciozitate si pasiune. Dupa absolvire a trecut prin toate pragurile de formare ca medic specialist. Si-a stabilit o reputatie. S-a casatorit a facut si un baietel. Cand cel mic nu avea inca 6 luni, a reintrat in viata profesionala, bazandu-se pe mama soacra. Obtine un post bun, are pacienti cu duiumul, este bine platita, dar munceste de dimineata pana seara. Cand vine acasa abia daca schimba doua vorbe cu soacra, care se grabeste si ea sa plece la propria casa, dupa ce culca copilul! Ulterior, locul soacrei este luat de diferite bone. Corina ajunge astfel sa-si vada din ce in ce mai rar baietelul, pana cand aproape ca legatura dintre cei doi s-a subtiat. Gata sa se rupa. La 4 ani, copilul ei vorbea monosilabic, era retras, nesociabil, instrainat, inchis in propriul univers si incapabil sa relationeze cu cei din jur.

Copilul are nevoie constanta de relatia materna
Am prezentat aceste doua cazuri extreme, cu consecinte greu reparabile pentru viata psihica a copilului pentru ca, avandu-le drept reper, putem intelege mai bine care sunt primejdiile la care este expus copilul privat de grija, iubirea si relatia materna constanta. Desigur, fiecare situatie in parte isi are caracteristici speciale de care trebuie sa tii seama. Un copil este mai sensibil, are mai multa nevoie de sprijin afectiv, altul este mai capabil sa faca fata absentei temporare a mamei. Si totusi, trebuie sa pornim de la adevarul statuat de toate studiile de psihologie si medicina ca, pentru a se dezvolta si creste normal, copilul are nevoie de dragostea si relatia materna constanta. Pentru a vedea cateva capcane si cateva posibile solutii la problemele care apar, vom explora cateva dintre situatiile in care viata te sileste sa te imparti pe mai multe planuri.

Desi ai copil mic, trebuie sa lucrezi
Ca sa faceti fata cerintelor materiale, trebuie sa lucrati amandoi. Copilul cu cine ramane? Cat timp il poti lasa la cresa, cu o bona sau cu cineva din familie fara sa-l frustrezi de caldura relatiei maternale? Ce alte solutii ar fi pentru voi?

Ce poti sa faci.
Amana cat se poate angajarea ta in munca pentru perioada cand copilul are cel putin 1 an si jumatate sau 2. Cand explorezi optiunile privind persoana in grija careia il vei lasa cat esti tu la serviciu, porneste de la premisa ca cel mai bine pentru copil este sa fie in preajma unei persoane din familie. Asta inseamna ca, cel putin o perioada - cat este inca mic si pana poate merge la gradinita - tu si sotul tau trebuie sa va ganditi la posibilitatea de a lucra in ture, astfel ca unul dintre parinti sa fie mereu prezent in relatia cu cel mic. Daca nu este posibil, optiunea este ca tu, ca mama, sa incerci sa te limitezi la o jumatate de norma pentru ca timpul petrecut de copil in lipsa ta sa fie cat mai scurt cu putinta.

Cum te porti cu copilul.
Nu uita sa faci o demarcatie clara intre problemele de la serviciu, ale relatiei cu partenerul, cele materiale si relatia cu cel mic. Nu este el vinovat de problemele cotidiene, iar acestea nu trebuie sa interfereze in relatia lui cu tine. Cel mic are nevoie de tine proaspata, vesela, prezenta 100% pentru el, macar in timpul cat sunteti impreuna. Vorbeste cu micul omulet, indiferent cat de mic este, bucura-te de el si lasa la o parte toate grijile in acele momente. Astfel, se va simti in siguranta si iubit si in clipele cand nu puteti fi impreuna.

Ce trebuie sa eviti:
Spune nu tensiunilor si tolereaza-i inocenta si faptul ca pare sa fie sursa unor frustrari pentru tine. Chiar daca ai o nemultumire fata de persoana care ingrijeste copilul in lipsa ta, evita sa te enervezi in prezenta celui mic si spune-i ceea ce ai de spus separat, nu de fata cu el. Nu-l rasfata excesiv in putinul timp pe care il petreci cu el, pentru a compensa perioadele tale de absenta; nu uita, exista o masura in toate si puiutul trebuie sa invete treptat, pe masura intelegerii lui si constant, ca trebuie sa respecte regulile si limitele fixate de cel care sta majoritatea timpului cu el.
Nu lua in calcul optiunea cresterii copilului de catre bunici si revenirii acestuia in familie doar la sfarsit de saptamana, ca un musafir, decat in situatii cu adevarat extreme si pentru perioade cat mai scurte.
Nu uita ca orice copil care nu creste in contactul psihologic cu mama sa si cu tatal sau suporta consecinte ale acestei anormalitati.

Fara orgolii distructive.
Cand esti in impas, solicita si lasa-i pe cei din jur sa te ajute sa depasesti situatiile aparent fara iesire. Sa te ajute, nu sa te inlocuiasca total! Accepta sfaturile de care e bine sa tii seama pentru binele copiilor tai, dar nu inghiti doar pentru ca nu ai incotro sau pentru ca este mai comod pentru tine puncte de vedere cu care nu esti de acord si pe care le simti defavorabile cresterii si educatiei copiilor tai. Daca in mod realist te astepti de la bun inceput la toate aceste interferente, poti fara sa jignesti si sa risti sa-ti fie retras sprijinul sa-ti exprimi cu tact punctul de vedere.
Acest ultim caz vorbeste despre echilibru, despre faptul ca, unind in jurul tau fortele si binele din sufletele oamenilor de alaturi, poti sa rezolvi si situatii dificile ca aceea de a creste doi copii, fara tata.

Text: Geo Mihalcea.





"Mama de duminica" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre dezvoltare:
Cat si ce vede un bebelus?

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent