· articole
· intamplari

Martisor, numele popular al lunii martie




Obiceiul Martisorului este raspandit astazi pe tot teritoriul locuit candva de neamurile tracice, din Albania pana in Ucraina si din Maramures pana in Grecia

Martisorul este sarbatoarea traditionala romaneasca care celebreaza sosirea primaverii.

Cu aceasta ocazie se ofera doamnelor si domnisoarelor martisoare, simbol al binelui si bunastarii.


Traditiile romanesti sunt vechi de peste 8.000 de ani si au fost descoperite in zona Mehedinti. Istoria martisorului dateaza inca de pe vremea Getilor, iar legenda spune ca femeile purtau pe vremea aceea monezi sau pietricele la care exista obiceiul de a adauga fire de lana rosie si albe.

Martisor, numele popular al lunii martie, este de origine latina ­ Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, in care se celebra sarbatoarea Matronalia. In aceasta zi aveau loc serbarile lui Marte ­ zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii, ocrotitor al câmpului si turmelor.

La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsias, inventatorul fluierului, un fel de duh al vegetatiei si al fecunditatii. Acestui zeu ii erau inchinate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii. Se pare ca sarbatoarea tracica s-a suprapus cu legendele avand legatura cu sarbatoarea Dragobetelui, pe 24 februarie.
Dragobetele este simbolul erosului la romani, un fel de zeu care uneste masculinitatea si feminitatea, la tot ce este viu, de la om la plante. In unele zone din Romania aceste doua sarbatori, Martisorul si Dragobetele, sunt suprapuse.
Daca despre Dragobete datele nu pot fi obtinute decat din traditia populara romaneasca, despre silenul Marsias se stie din legendele raspandite in antichitate in nordul Marii Mediterane, de la traci si greci, la etrusci si romani.

Cea mai raspandita legenda a Martisorului vorbeste despre o batrana rautacioasa, pe nume Dochia, care avea un singur fiu, pe Dragobete. Acesta s-a casatorit, iar nora Dochiei a avut de suportat nenumarate rautati din partea soacrei.

Intr-o zi geroasa de iarna si-a trimis nora sa culeaga capsune coapte din padurea inzapezita. Nora aplecat plangand in padure. Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange.
Femeia i-a spus, iar Martisor, cu puterile sale magice, a ajutat-o sa-i duca Dochiei fructele dorite. Vazand capsunele, batrana a crezut ca a venit deja vara si a plecat cu oile pe munte. Pe drum s-a facut cald si a inceput sa-si dea jos, pe rand, cele 9 cojoace. Un frig aspru a prins-o insa in varful muntelui si a inghetat-o impreuna cu animalele.

Trupurile lor, transformate in stana de piatra, sunt identificate de localnici in mai multe masive carpatice: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman, Izvorul Raului Doamnei, Retezat, Semenic si altele.

Se spune ca pe drumul catre munte Dochia a impletit un snur din lana alba si rosie. Acest snur a ramas un simbol al momentului de trecere din iarna in primavara. In general, Dochia este cea mai raspandita varianta a legendelor despre Martisor.

O alta legenda leaga traditia martisorului de o eclipsa solara din vremea ocupatiei romane, din Dacia.

Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu la pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita.Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu.

Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele.

Drumul lui a durat toata iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta.
S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul fu doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea.
A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri.

De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Craiesele este o legenda populara legata de traditia martisorului prin preluarea unei teme populare

La marginea unui sat traiau intr-o coliba saracacioasa o femeie cu fiica ei. Ca sa castige painea de zi cu zi si cativa banuti, femeia se indeletnicea cu torsul lanii pentru oamenii din sat.
Dar tot ce castiga dadea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnava.

Intr-o zi, pe cand torcea si plangea de mila fiicei sale, femeia vazu o caleasca de foc trecand cu iuteala dinspre padure spre sat. Era Craiasa Primavara care, auzind-o, s-a oprit si a intrebat-o de ce este asa de necajita. Afland de boala copilei, Craiasa a zis:
- Tine caierul acesta de foc si toarce-l firicel subtire, apoi leaga o fundita si prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viata, asa cum se trezeste la viata intreaga natura dupa trecerea mea.
Femeia multumi si se apuca de lucru. Dar caierul ii ardea degetele si-i era cu neputinta sa rasuceasca un firicel cat de mic. Incepu sa planga cu lacrimi grele si aproape ca nu baga de seama cand o alta caleasca de zapada se opri in dreptul colibei. Era Craiasa Iarna, care disparea cu iuteala dinspre sat spre padure si care, auzind necazul femeii, zise:
- Tine caierul acesta de zapada. Racoarea lui va potoli fierbinteala celui de foc. Rasuceste-le laolalta, poate asa iti pot fi de folos si eu.

Femeia multumi din tot sufletul si se puse pe tors. Torcea laolalta fir rosu de foc cu fir alb de zapada si astfel ispravi de tors cele doua caiere. Iar dupa ce duse la capat lucrul, lega o fundita de pieptul fetitei. Aceasta indata prinse putere si culoare in obrajori, sari din pat si-si imbratisa cu drag mama.

De atunci, in fiecare prag de primavara, femeia impletea fundite alb- rosii, impartindu-le oamenilor din sat, sa le aduca sanatate si bucurii.

La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui.

Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat.
El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc) si agatat pe ramurile inflorite.
Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.

Dincolo de obiceiuri si simboluri legate de martisor, el ramine ca o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul ramine, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti.

Surse: legende si mituri romanesti, crestinortodox.ro, didactic.ro, info.ghid.com, .





"Martisor, numele popular al lunii martie" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Cabinetul parinti.com

Articolul cel mai citit despre evenimente:
Sarcina si Nasterea - 4 decembrie 2002

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent