· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Mi-am dorit enorm ca puiul meu sa fie sanatos si sa nu pateasca ceva...





Aveam 20 de ani si tocmai dadusem bac-ul, si eram fericita ca l-am luat cu medie mare. Luna viitoare urma sa avem nunta... din scoala in casnicie... era un pas mare si totodata important.

Dupa o luna de la nunta, pe 31 octombrie aflu ca sunt insarcinata, cu robertelul meu care acum are 5 anisori si 2 luni. Am fost cea mai fericita femeie din lume. Eu cu sotul meu eram impreuna de cand aveam doar 15 anisori. Sarcina pentru mine a fost cel mai fericit moment din viata mea mai bine zis 9 luni super frumoase, dar nu stiam ce ma va astepta la nasterea baietelului meu. Eu credeam ca, atunci cand va veni momentul sa nasc, va fi usor si ca o sa nasc la fel ca si celelalte fete, adica repede si fara dureri. Dar nu.

In seara zilei de 1 iulie ora 19, mi s-a rupt apa. Am fost la toaleta si pur si simplu dupa ce m-am sculat de pe wc, am vazut un dop gelatinos, deja stiam ca acela era primul semn ca voi naste... mucusul era deja eliminat. Apoi, dupa cateva secunde lichidul amniotic a inceput sa curga pe picioarele mele siroi... sotul meu m-a pus in pat dupa care a sunat la doctorita mea si i-a zis ca mi s-a rupt apa, dar aceasta a zis ca sa ma duc la spital sa ma ia cine e acolo de garda ca oricum eu nu nasc azi.

Cum am ajuns la spital si m-au urcat in sala de nasteri si mi-au zis ca nu am dilatatie decat 1. Dar incepusem sa am dureri ingrozitoare, insuportabile... ma plimbam din colt in colt ca nu puteam sa stau jos de durere. Pisu nu mai puteam sa fac deloc, ma duceam din 5 in 5 minute la wc, dar degeaba ca nu imi venea sa fac nimica. Dupa 7 ore eram epuizata total de durerile si de contractiile pe care le aveam. Era 2 noaptea si eu nu mai puteam. Doctorita a venit la 4 si jumatate dimineata, m-a controlat sa vada cum sunt si m-a pus sa stau pe o galeata peste care a pus un cearsaf. Si m-a pus sa imping la fiecare contractie, dar bebeul nu vroia sa iasa si basta. M-a suit pe masa si am inceput sa imping, dar nu mai aveam forte deloc si bebeul meu tot nu iesea. Eram la capatul puterilor si credeam ca nu voi mai apuca sa imi tin bebeul in brate, dar doctorita s-a dus la directorul spitalului sa ai ceara semnatura sa nasc cu vacuum, ca nu iesea copilul si bataile inimii nu se mai auzeau. Venisera in jurul meu vreo 6 doctori inclusiv directorul spitalului si credeam ca o sa mor, de ce nu imi zice nimeni nimica... ce se intampla cu bebeul meu, cu mine... dar intr-un final a introdus acea pompa numita vacuum si a tras de capul bebeului meu, apoi eu cu ajutorul moasei am reusit sa scot si corpul copilului meu afara. In sfarsit dupa atata chin era bebelusul meu in fata mea. Dar avea cordonul ombilical in jurul gatului.

Dar a fost bine, avea 3,300gr. Si se uita in ochisorii mei si parca imi zicea... imi pare rau mamico ca ai trecut prin atatea ca sa ma aduci pe mine pe lume... si l-am pupat pe gurita lui micuta si am rasuflat fericita chiar daca aveam niste dureri de parca aveam 50 de cutite infipte in... si in burta si in spate... si cat am tras dupa aceea sa ma refac... 6 -7 luni, doar ca sa il pot lasa pe sotul meu sa puna mana pe mine.

Eram traumatizata complet. Dar cu ajutorul Domnului suntem ok si acum sunt din nou insarcinata dupa 5 ani si sper din toata inima mea sa nu mai nasc asa de greu cum am nascut la primul copil.Sarcina usoara tuturor viitoarelor mamici.

aliseea
publicat la 25.06.2006 (3663 citiri)