· articole
· intamplari

Micul cititor




Pana nu de mult, bebelusii cresteau intr-o lume aseptica, monocolora.

Patutul era alb ca zapada, perdele si peretii asisderea, hainutele si jucariile aratau, cel mult, ca niste pete palide in cromatica generala. Totul era linistitor si nu se simtea decat mirosul dulce de copil.

Astazi, bebelusiii sunt crescuti in ritmul trepidant in care traiesc parintii. Ii vezi in cele mai neobisnuite locuri, iesindu-le capsorul din „rucsacul” mamei, asezati mai mult sau mai putin confortabil in carucioare cu forme si culori ultraciudate, zdruncinati in scaunele automobilelor…

Rezultatul nu poate fi decat unul singur: micutii isi fixeaza privirea mirata asupra lumii cu mult mai devreme, vad din primele zile culorile tari ale vietii, capteaza mai repede sunetele si mirosurile care ii invaluie. Totul le stimuleaza neuronii, iar tu trebuie sa stii cum iti ajuti copilul sa dea sens si coerenta acestor fragmente de lume.

Asadar, vorbeste-i, fa-l sa-ti auda vocea, sa o recunoasca, daruieste-i momente de bucurie. Din toate acestea, el va invata, va exersa mirosuri, culori, sunete… E un pas urias, care ii da micutului tau cheia portilor urmatoare.

Pana la un an, va invata o multime de cuvinte, va sti sa-ti arate obiecte si persoane cunoscute, isi va putea exterioriza supararea, veselia, placerea, teama…

Cand, in sfarsit, le face pe toate acestea, poti sa incepi o etapa noua si foarte importanta, a „povestilor” pe care nu le va uita niciodata, a eroilor pe care va incerca sa-i depaseasca, a intamplarilor minunate pe care numai acum le poate trai cu atata intensitate.

Sa nu crezi ca daca mai are cativa ani buni pana intra la scoala, copilul tau nu are nevoie de raftul lui de carti. Trecut de un an, va indragi brosurelele cartonate, cu imagini viu colorate, reprezentand animale, plante, lucruri familiare din mediul inconjurator.

Deocamdata, te vei limita la descrierea imaginilor, la repetarea denumirilor, a culorilor, a semnelor distinctive pe care le rostesti clar, rabdatoare. E simplu si eficient un dialog pe baza intrebarilor pe care le pui si la care raspunzi mai intai tu. „Ce vezi? Cum face pisica? Unde e puiul ei? Ce culoare are?” Copilul va repeta bucuros noile lui achizitii, iar momentele acestea vor fi mai tarziu parte din amintirile cele mai tandre.

La scurt timp, nici o bucurie nu va fi mai mare pentru el decat aceea de a ti se aseza in poala, cu carticica in mana, pentru a-ti spune de nenumarate ori tot ce l-ai invatat. Laudele tale, incurajarile si chiar rasplata pentru fiecare reusita fac parte din arsenalul psihologic pe care trebuie sa-l activezi pentru a-l stimula, pentru a-l face sa aspire mai departe.

Daca ti-ai dedicat suficient timp acestor primi pasi, vei culege foarte curand roadele. Copilul tau va fi fericit sa asculte o poveste simpla, dintr-o carticica in care primeaza ilustratia, dar la care apare acum, in premiera, si putin text.

Rolul tau este sa-i descrii tot ce se vede in desen sau in fotografie si sa-i citesti textul, avand suficienta rabdare pentru micile intreruperi, pentru momentele in care nu are chef sa asculte si atentia lui este indreptata spre altceva. Daca vrei o reteta infailibila, transforma lectura in joc, impartind intre voi rolurile personajelor din poveste.

Lasa-l pe copil sa aleaga primul. Imaginati impreuna un mic scenariu pe care il puteti respecta cuvant cu cuvant sau il puteti imbogati cu multe alte intamplari, pornind de la carticica. Si, atentie, nu este timpul sa-l dopezi cu desene animate.

Vremea lor e pe aproape si trebuie pregatita cum se cuvine. Acest lucru il faci numai cu ajutorul cartii si al lecturii, pornind de la simplu la complex.

Multi parinti scapa de copil asezandu-l in fata micului ecran. Un gest care se plateste scump mai tarziu daca nu este facut cum trebuie. Orice copil care priveste o succesiune de imagini pe care nu le intelege, nu va iubi niciodata povestea, adica modul principal de comunicare.

Povestea inseamna o insiruire logica de evenimente, in ordinea desfasurarii lor, o participare emotionala si o „invatatura”, o pilda. Primii pasi nu-i poti face decat cu ajutorul carticelelor simple, cu explicatii si repetitii in ritmul cel mai convenabil pentru copil. Nimic din toate acestea nu se poate realiza in fata micului ecran, in rapida succesiune de imagini a desenelor animate.

Nu te speria, nu inseamna ca desenele atat de iubite de copii sunt interzise! Dimpotriva, ele devin de la trei ani un vehicul important al multor informatii, cu o singura conditie: sa i le „povestesti”, sa-ti faci timp pentru vizionari comune si sa alegi filmulete adecvate varstei. Nu-ti va fi usor pentru ca vei vorbi nonstop. Si asta multa vreme de acum inainte, pana cand va invata sa citeasca.

Oricum, trebuie sa faci in asa fel incat copilul tau sa deprinda placerea de a deschide cartea inainte sa-si manifeste preferinta pentru micul ecran. Altfel, vei avea mari probleme cand copilul tau va fi scolar. Nu zambi neincrezatoare, pregatirea pentru scoala incepe foarte devreme, cu tine.



"Micul cititor" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre 1, 2, multi:
Copilul singur la parinti

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent