· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Mănuşa


Floarea Dragostei - de Paul Preda




Lâng`a leilor grădină
Aşteaptă acum să vină
O poveste arătată
O poveste minunată
O poveste „nouă” dată
Cum n-a „ex”zistat vreodată

Leul, ştie orişicare
Este regele cel mare
Are gheare de pisică
Şi de nimeni n-are frică

Peste rege, peste leu
Se pare că Dumnezeu
A turnat cu lighioane
Fel de fel de târâtoare
Fel de fel de zburătoare
Fel de fel de peşti în mare
Fel de fel vieţuitoare
Să vedem, măi frăţioare
Cine-i regele cel mare
Şi de vrea să se omoare
Lege, care mai decare

Peste lei şi animale...
Regele „Măriei Sale”
Rege mare şi-mpărat
Cu femeie însurat
Nu e nicio târâtoare
Nu e nicio zburătoare
Nu e niciun peşte mare
Şi nici o vieţuitoare,
Decât omul norocos -
Mai urât, sau mai frumos

Pe om, cine să-l omoare
Şi care vieţuitoare
Şi care peşte din mare
Şi care din târâtoare
Dacă-i rege împărat
Trăieşte ferit prin sat
Trăieşte-n oraşe mari
Are aur şi dolari
Are puşcă şi pistoale
Fel de fel de arsenale
Fel de fel de ajutoare
Să prindă peştele-n mare
Să prindă şi zburătoare
Fel de fel de târâtoare
Tot ce este animal...
Aşa cum ar fi un cal
Să-i vină în ajutor
Omului ca vânător
Să vâneze ce vrea el...
„Elefant” sau „şoricel”

Povestea cea minunată
A mai fost spusă odată
A mai fost şi va mai fi
Cât pe lume ,,om’’ trăi
Să se nască şi să vină
Lâng` ,,a’’ leilor grădină
S-o citească orişicare...
Şi balena cea din mare
Şi oricare zburătoare
Chiar de nu e târâtoare
Şi are două picioare
Chiar de este împărat
În oraş sau pe la sat
Adică într-un cuvânt...
Orice om de pe pământ
Să trăiască-mpărăteşte
Cât pe lume se trăieşte

Povestea este ştiută
Că-i născută şi făcută
Mai mult pentru copilaşi
Şi mai mari şi drăgălaşi
Care ştiu să şi citească
Mare om şi el să crească
Şi când mare el va fi
Să citească la copiii
Orişice, şi orişicare
Poveste spusă pe mare
Poveşti multe pe pământ
Adică, într-un cuvânt
Şi povestea din grădină
Cu „regii” de ’or să vină
Să trăieşti împărăteşte
Cât pe lume se trăieşte
*
Pe pământ rege era
Cine crezi altcineva...
Decât Verde împărat
Ce avea mare palat
Om „mărunt” şi tare-nalt
(Vorba lui era doar „halt”)
Rege mare şi-mpărat
Rege-n ţara lui la sfat
Despre care aţi citit
Despre care-aţi auzit
Că doar s-a mai povestit
Că doar s-a mai amintit...
Prin fel şi fel de poveşti
Să tot legeni şi să creşti
Copilaşi şi cu fetiţe
Drăgălaşi şi cu..., codiţe

Cel ce-a scris şi arătat
Povestea Verde-mpărat
Eu cred că s-a supărat...
Pentru că-i adevărat
Îi poveste-adevărată
Întâmplare întâmplată...
Pe când Verde împărat
A murit şi l-a-ngropat
Iar în locul lui s-a pus
Un rege nebun şi dus
Un tiran nespus de rău
Mare rege nătărău
Poreclit Roşu-mpărat
Pentru sângele-i vărsat

Roşu împărat venit
Era om tare zmintit
Era rege împărat
Trăia şi el în palat
Îi plăcea la vânătoare
Ca să prindă zburătoare
Să prindă peştii din mare
Animale foarte rare
Chiar şi şerpii veninoşi
Tigrii şi leii frumoşi
Leoparzi, feline mari
Să le vândă pe dolari
Să-şi ridice el palate
La oraşe şi la sate...
Să trăiască-mpărăteşte
Cât pe lume se trăieşte

Şi de-atâta trai regesc
Vreau acum să povestesc
Ce-a făcut şi a gândit
Regele acest... zmintit
Rege mare nătărău
Şi tiran nespus de rău
*
Regele, a adunat
Animale la palat
Şi cum era el zmintit
A ,,sunat’’ şi s-a gândit
Să adune lume multă...
Şi mai proastă şi mai cultă
Să facă spectacol mare
Cu diverse animale...
Lei, şi tigri, jaguari
Felinele cele mari
Leoparzi, feline mici
Fel de fel, de mari pisici
Fel şi fel, vieţuitoare...
Aduse de peste mare
De prin ţări îndepărtate
Animale nestemate
Pentru Roşu împărat...
Pentru aur în palat
Să fie recunoscut
Rege mare şi temut
Roşu rege împărat
Cum n-a existat vreodat’...
Şi,
Să se bată, să se-omoare
Şi să vadă care-i tare
Care leu, sau vietate
Are arme mai dotate...
Care tigru-i mai prejos
Chiar de este mai frumos
Chiar de este o pisică...
Mai înaltă sau mai mică
Să se bată pentru hrană
Să se sfâşie la blană...
Căci,
Şi de foame şi de sete
Orişice „pisic” cu pete
Orişicare vietate
Tânără sau în etate
Se repede! Se omoară...
Vede-n ochi o căprioară...
Şi de nimeni nu ascultă
Când vede o hrană multă

Aşa Roşu împărat...
„Regele sus arătat”
Lume multă a chemat
Din oraş şi de la sat
Să vadă o confruntare
Care „pisi” e mai tare...
Un spectacol aiurit
Animalul chinuit
Şi ţinut „A” nemâncat...
De acest Roş’, împărat

Şi când lumea a venit
Împăratul a silit
Leul, tigrul, leopardul
Să sară-n arenă gardul
Şi,
Primul care-a sărit...
„Forţat de rege zmintit”
A fost leul fioros...
Mare cât e un colos

Leul, văzut aproape scăpat
Pe pământ s-a aşezat
Să vadă ce va mai fi
Şi cine oare va şti...
Dacă este chiar scăpat
În arenă aruncat
Dacă omul s-a-ndurat:
Hrană pentru nemâncat
Sau,
Dacă nu va fi să vină
În arenă vre-o jivină...
Şi mai tare-mfometată!
Cu ea; sau el; să se bată
*
Şi-n povestea arătată...
„Foarte mult adevărată”
Împăratul cel zmintit
Chiar aşa s-a şi gândit
Leul să-l îmfometeze
Lumea lui să se distreze
Să mi-l pună să se bată
Cu pisica cea vărgată
Tigrul mare şi vărgat
Şi el tare-mfometat

Şi-aşa regele zmintit
Pe tigru la pregătit...
Şi,
Făcând el un semn din mână
Sare poarta din ţâtână
Şi-n arenă năvăleşte...
Mare cât Doamne fereşte:
Tigrul nostru fioros...
Animal mare frumos

Tigrul, cred că a văzut...
Atât cât el a putut
Că-mpăratul cel zmintit
Pe tigru l-a pregătit
La îmfometat voit...
Lume multă a venit
Nu să-i dee de mâncare
De la regele cel mare...
Ci,
O luptă – luptă dreaptă
Cu lume care-l aşteaptă...
Să râdă; să-aplaudeze
Cu „pisici” să se distreze...
Să se sfâşie şi-omoare
Pentru o ... nimic, mâncare

Şi iată-l acum pe tigru...
Fioros de te lua frigul
Că se-aşează linistit
Lângă leul amintit...
Fără luptă, fără spadă
Lumea, pe scaun să şadă
Să fie dezamăgită...
Şi,
Lupta aceasta privită
Să se-nchee fără sânge
Fără leul care muge
Fără tigrul cel frumos
Tăvălit de leu pe jos
Căci,
Fi-va ele animale
Care de le ieşi în cale
Te sfâşie şi te-omoară
Crezând că eşti căprioară...
Dar,
Pisica este pisică
Au şi ele-un pic de frică
Au şi ele o gândire
Au în lumea lor o fire
Au chiar şi convieţuire...
Împăratul să se mire
Şi,
Să vadă că-n lumea lor...
Lumea animalelor
Nu există rege mare...
Ci,
Totul îi pentru mâncare
Pentru existenţa lor
Dar şi!... cea a puilor

Totuşi, fiara-mfometată
Şi-n arenă aruncată...
Ar mânca şi o pisică
Chiar dacă!... nu este mică
Şi-are gheare şi e tare
Şi-are colţi şi laba-i mare
Căci,
De foame o vezi un miel
Elefantu-i şoricel
Şi decât să mori de foame...
Mânânci, leul care doarme
Te lupţi... care îi mai tare
Şi care-i făcut... mâncare

În lume, mai îs „pisici”
Fioroase şi mai mici
Căci,
Doar ştie fiecare...
Când dă la pisici mâncare
Cum arată o pisică...
Neagră, albă, mititică
Care miorlăe şi toarce...
Când şi când, prostie... face

„Prostia” pisici-i dată...
Căci, îi pisică răsfăţată
Liberă la om în casă
Să sară chiar şi pe masă
Să se joace cum vrea ea:
„Pis, pis, pis, drăguţa mea”
Cu mâncarea-i răsfăţată
Cu iubirea-i îmbătată
Şi nu, ţinută în cuşcă...
Precum fiara care muşcă

Fiara din cuşcă scăpată
Dacă e şi-mfometată
Nu mai ţine cont că-i om
Împărat, sau mare domn...

Se repede!... îl mănâncă
Pentru el eşti doar o şuncă
Sau cărniţă afumată
(Altădată... una beată)
O bucată de mâncare
Care-i fuge pe picioare
Să-i fie carnea gustuoasă
Fragedă şi sănătoasă

Povestea aici se-nchee
Că nu vrea deloc să stee
Să ne spună cea gândit
Împăratul cel zmintit
Când,
Tigrul fioros lungit...
Lângă leul amintit
Şi,
N-a vrut el ca să se bată
În arenă niciodată

Dar povestea e ştiută
Este scrisă şi nu-i mută
Iară eu, nu pot s-o zic...
Să nu povestesc nimic...
Şi s-o-nchei ca nevăzută
Fără vreo, pisică-n luptă

Lupta lor iată că vine
„Luptă dreaptă-ntre jivine”
Când regele cel zmintit
Repede a slobozit
Altele două „pisici”
Leoparzi puţin mai mici
Unduindu-se de spate
Dar şi!... foarte-mfometate
Ce!,
Fugeau mâncând pământul!...
Săreau peste gard ca vântul!...
Lumea toată în picioare
Să privească toţi în soare...
Ce?... acum se va-ntâmpla
Ce..., cu cine?... va lupta

Leul, coada şi-o-nvârteşte
Leopardul mi-l loveşte
Scoate limba lui şi rage
Labe peste labe-i trage
Îl prinde-n cumplite gheare
Mi-l strânge fără scăpare
Fiarele se-nfioarează
Muşchii toţi şi-i încoardează
Şi,
Leul muge în picioare
(Plânge şi el că îl doare)
Leoparzii se avântă
Ţipă lumea ca la nuntă
Şi,
Deodată ce să vezi
Ochilor să nu le crezi
Obosiţi de-atâta luptă
Şi cu vlaga lor ca suptă
Fiarele au încetat
De luptat şi de muşcat

Roşu’ rege împărat
Foarte tare supărat
A văzut că-n luptă dreaptă
Pacea-i cea mai înţeleaptă
Şi,
Că-n oricare poveste
Cu una sau trei neveste
Împăratul are o fată
Prinţului pe loc îi dată
Dacă face şi desface
Printr-o mare, mare „pace”
Să facă o nuntă mare
Cum nu s-a văzut sub soare
Şi,
Să salveze-mpărăţia
Să salveze bogăţia
Şi,
Povestea noastră-ncheeată
Să spună c-a fost odată
Şi-am încălecat pe-o şa
Şi v-am spus poveste-aşa

***
„Şeaua” din povestea mea
Nu prea este chiar o „şea”
Ci,
Se spune că-i mănuşă
Pierdută de vreo mătuşă
Pe care Roşu-mpărat
(Campion la „aruncat”)
S-a gândit să o arunce
La jivine s-o mănânce

Leoparzii, leul, tigrul...
Fioroşi de te lua frigul
Nici măcar nu s-au sfiit
Şi nici nu s-au sinchisit
Să mănânce „A” mănuşă
Dacă nu e-n ea ..., Mătuşă
Ci,
Doar o carne piele moartă
O vacă lovită-n soartă
Sau,
Vreo... blană de reptilă
Omorâtă fără milă

Atunci Roşu împărat
Supărat, a... arătat
Că v-a da, la măritat
Pe loc! Şi imediat
Fata lui frumoasă foc
Şi adusă-n acel loc
Cui?...,
Voinicului curajos
Care se coboară jos
Şi-i aduce „A” mănuşă
Care zace „amu” pusă
Chiar acolo între „fiare”...
La jivin’ între picioare

Şi ca-n oricare poveste
Prinţul pe loc, se iveşte
Şi,
Încearcă nebuneşte
Pentru fata ce-o iubeşte
Să-mplinească „A” poruncă
Şi,
În luptă că se aruncă
Se bate cu orice vrei
Şi cu „fiare” şi cu zmei
?...
Iar povestea se termină
Într-o rază de lumină
Binele învinge răul
Arestează nătărăul
Ş-apoi nuntă ca-n poveşti
Să tot stai să povesteşti
***
Aşa...
Stau eu şi gândesc...
Cum să fac să povestesc
O poveste fără „fine”
Povestită nu de mine
Ci,
De un mare... poet
Cu France Schiler în duet...
Pentru cel ce o citeşte:
Eminescu’ se numeşte”
***
Cu,
Ninsoare şi cu groază,
Scrie Eminescu-n frază...
S-a găsit un cavaler
Plin de farmec şi de fler...
Delorges el s-a chemat
Când s-a pus la încercat...
Cu şanse una la mie
Să,
Facă o nebunie
Şi,
O mare scenă
De curaj întro arenă
Şi,
S-aducă dintre fiare
(Cu şanse să mi-l omoare)
Acea mănuşă prostească...
Toată lumea să-l privească
***

Cavalerul, se coboară...
Zice cu vocea amară
Eminescu’ mai pe „seară”
Când toată lumea se „cară”
Şi,
Fără picuţ de frică...
Ia mănuşa şi-o ridică...
Şi-o aduce la-mpărat
(Negru acum supărat)
Cavaler... aplaudat
Cu laude îmbătat
*
...Şi-au făcut o nuntă mare
Cum nu s-a văzut sub soare
Şi-a lăsat cu jurământ
Animalul pe pământ
Fie liber cum e vântul
Să cutreere pământul
Să vâneze el când vrea
Omului cinste să-i dea...
Omul idem să-l cinstească
Animal să-l ocrotească
Între ei să nu mai fie
Decât om, şi omenie
Şi,
Totuşi!...
Să se ferească
Printr-o lege omenească
Căci,
Animalu-mfometat...
Cum a şi fost arătat:
Are mintea cam uşoară
Şi te vede
Că- pri- oară!
14-02-2008

Paul Preda
publicat la 31.10.2009 (3713 citiri)