· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Nasterea surorii mele....





M-am tot gandit si m-am hotarat sa va spun povestea familiei mele, mai exact a surorii mele mai mari.

Prima sotie a tatalui meu acum aproape 40 de ani a fost o persoane cu multe probleme de sanatate, iar doctorii i-au recomandat sa nu faca copii; pe acea vreme era una dintre cele care beneficia de metode contraceptive si un eventual avort legal. Cu toate acestea isi dorea cu disperare un copil si trecand peste toate, chiar si peste vointa sotului (tatal meu) a ramas insarcinata, nu a spus nimanui timp de aproape 5 luni, si a riscat sa nasca copilul.

In aceasta perioada, mama mea care era o ruda indepartata a tatalui meu se aflta sub aripa lor. Bunica mea a murit cand avea mama mea 5 ani, bolnava de TBC, obligata de neamurile bunicului meu sa nu-si mai vada copilul din cauza fricii acestora sa nu o imbolnaveasca si pe mama mea; bunicul meu a divortat in acea perioada, si singurele amintiri a mamei mele despre mama ei sunt doar cand venea si o striga pe sub poarta mare a curtii, stand pe burta,stracurandu-si mana pe sub poarta si spunandu-i mamei mele: ,,Da-mi manuta Mariana, baga manuta pe sub poarta sa ti-o sarute mama\" si in momentul in care bunica mea tragea sa moara au dus-o si i-au aratat-o din drum prin fereastra inchisa a camerei. Apoi bunicul meu s-a recasatorit, iar mama mea a fost trimisa la casa de fete din Orastie; acolo si-a petrecut anii copilariei, pana cand a fost trimisa la liceul pedagogic din deva. Fiind din aceiasi comuna si oarecum rude, tata si sotia lui o luau la ei acasa in zilele de duminica; asa si-a petrecut mama mea adolescenta, intre familia tatalui meu si scoala; sotia tatalui meu, Stela, a invatat-o pe mama mea oranduielile casei, sa gateasca, sa vada de gospodarie (locuiau intr-un sat de langa deva), parca simtind evenimentele ce vor urma.

Sora mea mai mare, Cristina, s-a nascut in spitalul din orasul Simeria. O sarcina cu risc, nastere cu risc, stiau toti medicii din spital in momentul in care sotia tatalui meu a ajuns la spital sa nasca. Din cauza ca ambulanta a fost trimisa la deva dupa sange tarziu, din neglijenta medicilor aflati la capataiul ei, mama surorii mele a murit la scurt timp dupa ce a nascut. Astfel a ramas tatal meu fara sotie si cu o fetita plapanda, botezata crestineste imediat dupa nastere, pentru ca nimeni nu i-a dat vreo sansa de supravietuire. Timp de 3 luni a ramas in spital, tatal meu nu avea nici un ajutor sa poata sa se ocupe de ea; bunica ei din partea mamei, marcata de decesul fetei ei, nu avea putere sa se ocupe de copil. A fost obligat sa o scoata apoi din spital, si disperat a dus-o spre ingrijire la leaganul de copii din Hunedoara; prima vizita acolo a facut-o impreuna cu mama mea, care vazand conditiile de acolo a inceput sa planga; tatal meu s-a straduit timp de o luna sa rezolve situatia, sa o scoata de acolo pe Cristina, care era deja un sugar sanatos si plin de viata.Astfel ca tata s-a inteles cu o femeie din Simeria care a nascut un baiat in aceiasi perioada cu nasterea Cristinei, si aceasta familie a luat-o pe sora mea acasa la ei crescand-o alaturi de baiatul lor pana la un an si jumatate, in tot acest timp tatal meu ajutandu-i cu diverse lucruri.

Dupa un an si jumatate, a trecut oarecum si bunica Cristinei peste socul de a-si fi pierdut singura fata, si a adus-o pe Cristina acasa. Mama mea a terminat intre timp liceul, iar tata a ajutat-o sa primeasca un post in apropierea devei si a satului in care locuia cu Cristina si soacra lui. Astfel ca la scurt timp parintii mei s-au casatorit....Cristina avea aproape 4 ani, mama o lua cu ea la gradinita in fiecare zi, asa ca nu i s-a parut ciudat ca la un moment dat sa participe la nunta alor mei. Peste un timp ne-am nascut eu si sora mea mai mica Diana. Stela, mama Cristinei in tot timpul in care s-a ocupat de mama mea, parca a stiut ca intr-o zi ea o sa fie cea care ii v-a creste copilul. Cu privire la moartea mamei ei am pastrat articolul din ziar din acea vreme, articol fara urmari din pacate. Il voi scana zilele acestea si o sa vi-l arat.

Uite asa am crescut noi toate trei surorile la un loc, afland tarziu al cui era mormantul cu fotografia acelei frumoase femei cu par lung si ondulat, putin palida si cu ochii verzi ca marea, mormant la care urcam in fiecare an de cateva ori sa punem flori proaspete.

fatadedac
publicat la 31.01.2004 (7292 citiri)