· articole
· intamplari

Natura jocului la copii



Prin joaca, copiii isi extind intelegerea asupra lor insile si asupra celorlalti, cunoasterea asupra lumii fizice, precum si abilitatea de a comunica cu ceilalti copii si adulti. Rezumatul de fata se refera la jocurile copiilor si la relationarea acesteia cu cresterea si dezvoltarea, din pruncie si pana in copilarie.

Rezumatul contine, de asemenea, modalitati prin care educatorii sau alti adulti, pot sprijini joaca copiilor.


JOACA SENZO-MOTORIE

Conform a ceea ce Piaget a descris in mod convenabil joaca – o practica senzo-motorie -, sugarii si bebelusii experimenteaza cu senzatiile corporale si miscarile motorii, precum si cu obiectele si persoanele. Catre varsta de 6 luni, sugarii si-au dezvoltat deja scheme simple dar consistente de actiuni, trecand prin incercare si esec si de asemenea, multa practica. Sugarii folosesc sheme de actiune, cum ar fi impinsul si apucatul, pentru a face lucrurile interesante sa se intample. Un sugar va impinge o minge si o va da de-a dura pentru a experimenta senzatia de placere si miscare.

Pe masura ce copiii stapanesc noi abilitati motorii, schemele simple sunt coordonate pentru a creea secvente de joaca mai complexe. Copiii mai maricei, vor impinge o minge, se vor tara dupa ea si o vor recupera. Atunci cand copiilor de 9 luni li se dau o multitudine de obiecte, vor aplica aceleasi actiuni limitate pentru fiecare, pentru a vedea cum reactioneaza acestea. Prin impingerea a diverseobiecte, un bebelus invata ca o minge se rostogoleste, o bila se rasuceste/invarte, si o zdranganitoare zornaie. Catre varsta de 12 luni, obiectele deja incep sa “nasca” actiuni mult mai specifice si mai diferite. La aceasta varsta, copiii vor arunca sau vor lovi mingea si de asemenea, vor zornai zdranganele.

In cel de-al doilea an de viata, se va dezvolta perceptia functiilor obiectelor in lumea sociala. Copilul pune o ceasca pe farfurioara si lingurita in gurita. In timpul ultimei jumatati a acestui an de viata, bebelusul incepe sa reprezinte in mod simbolic lumea lui inconjuratoare, pe masura ce transforma si inventeaza obiecte si roluri. Bebelusii de aceasta varsta pot prepara o bautura imaginara si apoi o pot oferi cuiva. Adultii initiaza si sustin asemenea jocuri. Ei pot legana un copilas intr-un balansoar sau pot aclama primii lui pasi stangaci. Raspunsurile copiilor dirijeaza actiunile adultilor. Daca leaganul este impins prea sus, tipele copilului il vor indruma pe adult catre o abordare mai blanda. In interactiuni cu adultii, de genul jocului de-a “cu-cu bau”, copiii invata sa isi astepte randul si sa lase si alti copii sa participe la joc.


JOACA SIMULATA

Pe masura ce copiii isi dezvolta abilitatea de a reprezenta diverse experiente in mod simbolic, joaca simulata devine o activitate importanta. In acest tip complex de joaca, copiii indeplinesc planuri de actiune, isi asuma roluri si transforma obiecte pe masura ce isi exprima ideile si sentimentele despre lumea sociala.

Planurile de actiune sunt schite pentru modurile in care actiunile si evenimentele sunt asociate si ordonate. Teme legate de familie in planurile de activitate sunt bine primite de copii, la fel cum sunt planurile de activitate pentru tratare si vindecare si pentru inlaturarea pericolelor/accidentelor.

Rolurile sunt identitati pe care copiii si le asuma in joaca lor. Anumite roluri sunt functionale: necesare pentru o anumita tema. De exemplu, pentru a face o calatorie cu masina, este nevoie de pasageri si de un sofer. Joaca “de-a mama si de-a tata” este foarte populara si este integrata intr-un plan elaborat, cu teme relationate activitatii vietii de familie. De asemenea, copiii joaca roluri stereotipe, inspirate din realitatea cotidiana, cum ar fi: “de-a doctorul/asistenta”, precum si roluri de fictiune, cum ar fi cele inspirate din carti sau din filme, ca de exemplu: “de-a vrajitoarea”, “Omul Paianjen” etc. Joaca relationata la aceste roluri are tendinta de a fi mai previzibila si restransa decat joaca relationata la experientele directe cum ar fi viata de familie.

Pe masura ce joaca sociodramatica ia nastere, obiectele incep sa influenteze rolurile pe care copiii si le asuma. Articolele/uneltele casnice declanseaza/activeaza asumarea unor roluri si planuri de actiune din contextul familial, in timp ce “costumatiile” (cele cu pelerine) stimuleaza jocul de-a supereroul. Copilul de varsta mica cu sensibilitate crescuta poate fi ajutat prin furnizarea unor obiecte/elemente realiste. Chiar si copiii in varsta de 3 ani pot inventa si transforma obiecte conform cu planurile.

Catre varsta de 4 sau 5 ani, ideile copiilor despre lumea sociala genereaza un tip de joaca mai evoluata. In timp ce anumite tipuri de joaca simulata sunt solitare sau impartasite cu adultii, joaca pre-scolarilor este de multe ori impartasita cu colegii sau prietenii ori cu vecinii. Pentru implementarea si mentinerea episoadelor de joc de simulare, este necesara impartasirea si negocierea de sensuri si semnificatii intre copii. Regulile de joaca trebuie exprimate clar sau semnalate in mod subtil in actiuni sau dialoguri potrivite. Cei care joaca stabilesc deseori reguli de urmat pentru a ghida comportamentul (“Trebuie sa-ti termini cina, draga”). Desi intelesurile din joaca copiilor de multe ori reflecta comportamente din lumea reala, ele ascund de asemenea si interpretarile si dorintele copiilor. Un copil ce se joaca, comandand o bomboana dintr-un menu imaginar, nu inseamna neaparat copierea a ceva ce el a vazut inainte.

Jocurile de constructie, cu teme simbolice, sunt de asemenea populare printre pre-scolari, ei folosind cuburi, masinute sau oameni, pentru a crea situatii model asociate cu experientele lor anterioare. Un anumit tip de joaca cu miscare, rostogolire si cadere, este populara printre copiii de varsta prescolara. In acest tip de joaca copiii alearga, sar si se iau la tranta. Modelele de actiune necesita manifestarea acestor comportamente la cote foarte inalte. Acest tip de joaca poate deveni agresiv, motiv pentru care ar trebui supravegheat de adulti. Copiii ce participa la acest tip de joaca, capata miscari mai coordonate, stiu sa faca distinctia intre agresiunea reala si cea disimulata si invata sa coordoneze unul altuia activitatea.


JOCURILE CU REGULI

Copiii incep sa isi manifeste interesul pentru jocurile formale cu cei de varsta lor, catre 5 ani sau chiar mai devreme. Modalitatile mai logice si mai socializate de gandire ale copiilor mai mari, fac posibila realizarea jocurilor intre ei. Jocurile ce implica reguli sunt cele mai importante forme de joaca in timpul copilariei.

Din punct de vedere organizatoric, elementul de baza in cadrul jocului il constituie regulile explicite, care ghideaza comportamentul de grup al copiilor. Acest tip de joaca este foarte organizat, in comparatie cu joaca sociodramatica. De obicei, jocurile implica participarea a doua sau mai multe parti, precum si spirit de competitie si criterii de stabilire a invingatorului. Copiii folosesc jocurile pentru a-si atinge nevoile sociale si intelectuale. De exemplu, alegand de partea cui sa fie, poate fi dovada de prietenie si tendinta de a se lega pe rand de cate o persoana. Jocurile le asigura copiilor activitati impartasite si atingerea telurilor, a tintelor propuse. Deseori, copiii negociaza reguli pentru a crea jocul pe care doresc sa il joace. Pot deprinde rationamente si de asemnea, indemanare din strategiile jocurilor, un exemplu fiind jocul de sah. La acest joc, copiii trebuie sa ia in considerare atat alternativele de ofensiva, cat si nevoile de aparare. Multe dintre jocurile de carti incurajeaza perceptia matematica si psihologia oponentilor. Asemenea jocuri pot fi parti intelectuale motivante ale pregatirii prescolare si gimnaziale.


ROLUL ADULTILOR IN JOCURILE COPIILOR

Aceste indrumari generale pot fi de mare ajutor:

- Apreciati joaca copiilor si vorbiti-le acestora despre ea. De multe ori adultii spun: “Imi place modul in care lucrezi”, dar foarte rar ei spun: “Imi place cum te joci”.

- Jucati-va cu copiii atunci cand este oportun, mai ales in timpul primilor ani de viata. Daca adultii acorda atentie si se implica in joaca copiilor, acestia pot sa inteleaga ca joaca este un lucru de valoare.

- Creati o atmosfera de joaca corespnzatoare. Este foarte important ca adultii sa puna la dispozitia copiilor materiale, lucruri pe care copiii le pot explora si pe care sa le poata adapta jocurilor lor.

- Atunci cand jocul pare sa stagneze sau sa fie fad, lipsit de importanta, oferiti copilului o noua alternativa de joaca, sugerati-i noi roluri, sau dati-i ocazia de noi experiente cum ar fi o excursie in natura.

- Interveniti pentru pentru a asigura siguranta jocurilor. Chiar si in jocurile copiilor mai mari pot aparea conflicte atunci cand se negociaza regulile. Adultii ii pot ajuta pe copii atunci cand acestia nu pot rezolva acesta conflicte singuri. Adultii trebuie sa identifice acele jocuri ce au condus la conflicte. Ei trebuie sa verifice materialele si echipamentele, ca acestea sa nu prezinte pericol. In final, adultii trebuie sa ii previna pe copii si sa ii faca sa fie constienti de toate riscurile ascunse.



Sursa: Bergen, D. (1988). PLAY AS A MEDIUM FOR LEARNING AND DEVELOPMENT. Portsmouth, NH: Heinemann.
Traducere: lumibar
.





"Natura jocului la copii" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Magazin de jucarii
Articolul cel mai citit despre joaca:
Activitati pentru copii

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 3.76
voturi 17


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent