· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Nimic mai normal...





Sarcina mea nu a fost nici pe departe una deosebita, dar vreau sa fac un "top" al celor mai frumoase momente din cele 9 luni de necuprinsa fericire:
1. miercuri, 15 decembrie 1998: doua linii pe testul "barza"- uraaaa
2. a doua ecografie la 10 sapatamani: MISCA!!!!, eu nu simt nimic, dar el misca, are manute, caput, picioruse si inimioara bate tare, tare, tare
3. a treia ecografie: l-am simtit si eu si acum tin in mana poza lui. E asa frumos si totul e mai mult decat OK.
4. "si avem... fetita!": minunea cu par blond si o gropita in obrazul stang e de-acum in bratele mele si suge. Nimeni si nimic nu ma va convinge vreodata ca viata nu merita traita!!!

De atunci au trecut mai bine de 1.000 de zile, una mai frumoasa decat alta si n-am uitat nimic.

Pentru Andra, puiul meu:
Pe usa camerei tale e o poezie:
"am zarit lumina pe pamant
si m-am nascut si eu
sa vad
ce mai faceti
multumesc, nu-mi raspundeti
n-am timp de raspunsuri
abia daca-mi ajunge
sa pun intrebari
dar imi place-aici
e cald, e frumos
e-atata lumina incat
creste iarba."
Nu sunt cuvintele noastre, dar mama si tata te-au intampinat in lumea asta -mai buna si mai frumoasa de cand esti si tu- cu ele si cu toata dragostea lor.
Sa cresti mare, puiul mamii!


sMire
publicat la 17.10.2002 (6369 citiri)