· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Norocelul nostru





Am luat decizia sa ne casatorim destul de greu, dupa 5 ani de prietenie. Apoi am avut o serie de obstacole de depasit pana sa ajungem la starea civila (moartea tatalui meu cand mai aveam trei luni pana la casatorie).
Dupa certuri legate de locul unde sa stam, la ai lui sau la mama mea, am cedat sa stam cu parintii lui desi mama era singura in apartament de trei camere.
Au trecut anii si desi la un an de la casatoria noastra se mutase cu noi si sora lui cu sotul si, desi acestia au facut intre timp un copil, nu reuseam sa-mi urnesc sotul din casa parintilor lui, aceasta devenind suprapopulata dupa parerea mea.
La 5 ani de la casnicie am ramas insarcinata pentru prima data, am fost atat de surprinsa mai ales ca viata noastra sexuala lasa de dorit datorita lipsei de intimitate.
Cand am aflat am inceput sa tremur la gandul ca un sufletel crestea in burtica mea. Am spus tuturor din jur, eram in stare sa spun si la necunoscuti, eram prea fericita.
Sotul meu a reactionat ciudat pentru mine in acel moment, a fost prea retinut, poate era prea obisnuit sa fim doar noi doi.
Dupa lungi tratative l-am convins ca nu mai putem sta acolo si am plecat la mama care deja facea pregatiri sa isi intampine cum se cuvine viitoarea nepotica (varuia si vopsea camera in care urma sa stam).
A trecut de atunci un an, avem o fetita superba, Alesia Diana, care a venit ca un inger pentru noi, ne-a invatat ca exista loc de mai multa dragoste. Acum fara ea nu ne mai putem imagina viata, iar venirea ei a facut ca toate sa se rezolve, avem acum casa, fratii mei renuntand la mostenire in favoarea noastra ca sa stam cu mama si, poate in doua zile semnam si actele pentru masina.
De cand o avem pe Alesia totul s-a transformat ca in basme, ii multumim pentru fericirea pe care ne-a adus-o in suflete.

Angi
publicat la 25.06.2006 (3026 citiri)