Nu aveti dreptul sa le rapiti copiilor Craciunul, asa cum nu aveti dreptul sa le rapiti copilaria. Cu aceeasi insistenta cu care comerciantii va trag de mâneca hainei pentru a cumpara doua ciocolate la pret de una, sau cinci pachete de curmale la pret de doua, eu va trag de mâneca sufletului: nu le rapiti copiilor Craciunul.
Poate ca nu întelegeti de ce va cer sa nu le rapiti copiilor Craciunul: pentru ca multi dintre parintii copiilor fac aceasta.
Cum? Foarte simplu: încurajându-i pe copii sa înteleaga prin Craciun o sarbatoare a placerilor, a prajiturilor si a distractiilor, o sarbatoare în care totul este permis si nimic nu este refuzat. Copiii sunt învatati sa astepte Craciunul nu pentru a se bucura de Nasterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine stie ce masinuta, daca sunt baieti, sau de cine stie ce papusa, daca sunt fete.
E trist ca Nasterea Domnului s-a transformat din pricina a bucuriei de Craciun în pretext al bucuriilor de Craciun. Adica sub masca unei sarbatori duhovnicesti, oamenii îsi fac cele mai ciudate pofte, îsi împlinesc cele mai rafinate patimi.
E interesant faptul ca multi comercianti americani au renuntat sa numeasca Craciunul cu denumirea traditionala, “Christmas”, numindu-l mai nou “X-mas”. E mult mai potrivit numele de “X”-mas decât numele de “Craciun”.
De Craciun nu ar trebui sa se faca petreceri destrabalate. Si totusi se fac.
De Craciun nu ar trebui ca oamenii sa manânce peste masura, si totusi o fac.
Mass-media duce o lupta sustinuta cu ajutorul tonelor de reclama: la electronice, anticonceptionale, excursii în locuri exotice, si toate la un pret redus. (doar se apropie Craciunul), pentru a transforma omul într-un robot care cumpara, într-un animal care traieste numai la nivel de epiderma. Nimeni nu poate contesta ca, în vacarmul vânzatorilor de daruri de Craciun, glasul Bisericii de-abia se mai face auzit. Unii dintre cei care vin sa asculte slujba de Craciun o fac numai pentru a-si face norma de duhovnicie pentru jumatate de an, pentru a lua o gura de aer duhovnicesc care sa îi tina pâna la Pasti.
În înfruntarea dintre Biserica si mass-media, se atinge apogeul de Pasti si de Craciun.
Se duce un razboi pentru ca de Craciun, glasul Bisericii sa fie acoperit. Nici macar glasul colindelor nu mai suna curat. S-a ajuns chiar la hibridul colindelor cântate pe muzica hip-hop sau pe alte ritmuri. Cu voci senzuale, fete tinere cânta despre Nasterea Domnului cu aceeasi “evlavie” cu care cânta despre ultima iubire de pe plaja. Dar colindele lor nu au nimic din curatia colindelor adevarate. Oricât ar fi de prelucrate, melodiile lor nu vor trezi niciodata fiorul sfânt pe care îl trezesc în suflete vechile colinde.
Cum ar putea parintii care au crescut în comunism sa îsi învete copiii sa cunoasca o bucurie pe care ei însisi nu au cunoscut-o? Ce vina au ei ca nu au avut parte decât de Craciunuri din care a lipsit Dumnezeu? O întrebare dificila. Dar nu e chiar atât de dificila pe cât pare. Parintii care au crescut departe de Biserica, parintii care au crescut asteptându-l iarna pe Mos Gerila, ar trebui sa fie foarte sinceri cu ei însisi si sa recunoasca faptul ca vietile lor au fost triste. Oamenii nu vor sa recunoasca acest adevar, ca departe de Biserica nu exista împlinire, dar aceasta este realitatea.
Sunt unii parinti care vor sa îsi pregateasca odraslele pentru supravietuirea în aceasta jungla contemporana crescându-i dupa principiul “homo homini lupus”. Copiii se maturizeaza foarte repede, cresc purtând în sufletele lor duritatea, si ajung fiare salbatice.
Alti parinti încearca sa îsi creasca copiii într-un rasfat maxim, confundând datoria de parinti cu obligatia de a transforma copilaria fiilor lor în vârsta tuturor placerilor împlinite. “Viata le va fi plina de greutati, macar sa cunoasca acum bucuria dorintei împlinite.” Acest rasfat nu le prinde bine copiilor. Acest rasfat le distruge sufletele, si îi învata ca binele este acelasi lucru cu împlinirea vointei proprii.
Copiii care asteapta Craciunul doar pentru a-si mari colectia de jucarii vor creste fara a cunoaste bucuria Craciunului.
Ce este bucuria Craciunului? Este bucuria ca Hristos S-a nascut pentru mântuirea noastra. Ca Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca oamenii sa cunoasca Viata cea adevarata, Viata binecuvântata de Dumnezeu.
Copiii au nevoie de Craciun. Si noi avem nevoie. Cu toti avem nevoie de împlinire.
Sa fim sinceri cu noi însine: putem sa ne mintim sotii sau sotiile, putem sa ne mintim prietenii sau rudele, dar pe noi nu putem sa ne mintim.
Viata fara Dumnezeu este o viata stearpa. Si, daca noi, din cauza patimilor noastre, nu vrem sa cunoastem aceasta viata, cel putin sa nu le rapim copiilor nostri posibilitatea de a o cunoaste. Sa nu le transformam Craciunul într-o sarbatoare a cadourilor. “Si atunci, sa renuntam la cadouri?” Nu. Solutia este de a le da cadourilor atentia cuvenita, fara ca aceasta atentie sa goneasca importanta praznuirii Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Peste câtiva ani de zile, jucariile de astazi nu îi vor ajuta sa reziste în jungla înconjuratoare. Da, copiii nostri au nevoie de jucarii. Dar mai mult decât de jucarii au nevoie sa cunoasca dragostea lui Dumnezeu. Si, cunoscând dragostea lui Dumnezeu, vor sti si sa se bucure de cadourile primite, si vor sti si sa aprecieze eforturile facute de parinti pentru a le procura aceste cadouri.
Mi-as dori ca, vazând pe fetele copiilor vostri bucuria Craciunului, sa va dati seama ca si voi puteti fi partasi acestei bucurii.
Îmi doresc sa fiti gelosi pe bucuria copiilor vostri si sa va doriti sa traiti (sau sa retraiti) aceasta bucurie.
Se apropie praznicul. Veniti cu inimile deschise. Spovediti-va si împartasiti-va.
Primiti-L pe Hristos în inimile voastre.
Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite parti ale lumii pacatului, ca sa Se daruiasca fiecaruia dintre ei în întregime: Hristos bate la usa inimilor voastre. Deschideti-I.
Cerul si Pamântul, Cerul si Pamântul
În cântari rasuna,
Îngeri si oameni, îngeri si oameni,
Cânta împreuna.
Refren:
Cristos se naste, Domnul coboara,
Îngerii cânta, magii îl adora.
Pastori alearga, ieslea o-nconjoara,
Mari minuni se întâmplara.
În Viflaim azi, în Viflaim azi,
E mare minune,
Fecioara Maria, Fecioara Maria
Fiu nascut-a-n lume.
|
Din Cer Cuvântul, din Cer Cuvântul
În trup se arata,
Noaptea din lume, noaptea din lume,
Zi se face-n data.
Din Rasarit vin, din Rasarit vin
Magi cu bucurie,
Cu dar de smirna, cu dar de smirna,
Aur si tamâie.
Cristos se naste, Cristos se naste
Veniti la închinare,
Cu vesel suflet, cu vesel suflet,
Vesela cântare.
|
Sursa: Bucuriile Craciunului, Scrisoare catre "oamenii mari", de Danion Vasile.
