· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Una, alta >Probleme psihologice > Nu imi iubesc copilul (2) Aspecte ale depresiei
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3  »
subiect nou  raspunde
autor Nu imi iubesc copilul (2) Aspecte ale depresiei     
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

19.07.2010 11:13   Nu imi iubesc copilul (2) Aspecte ale depresiei  citat 

http://www.parinti.com/Nuimiiubesccopilul-t-37280.html


**************************



Am o intrebare pt toata lumea de aici.Nu ati simtit niciodata ca nu mai sunteti libere?oricat de ajutata as fi responsabilitatea copilului ma apasa si in somn,oricat de mult incerc sa ma conving ca o iubers presiunea e asa de mare incat la un moment dat clachez fizic.Imi doresc libertatea inapoi mai mult decat orice.As putea sa trec peste restul problemelor dar asta ma ucide...


sus

Denunta
D3lia




Locatie: prin preajma pruncului
Copii
Ayan Gabriel: 11 ani

20.07.2010 12:09     citat 

----------
toteupenet a scris:
oricat de mult incerc sa ma conving ca o iubers
----------
confuz confuz confuz


Nasol atunci... trist

Ca sa-ti raspund la intrebare... bineinteles ca sunt momente cand ma simt constransa. De pilda, nu-mi pot lua o paine de la magazinul de langa bloc caci nu pot lasa copilul urland singur in casa. Si simt ca ma preling de foame pe gresia din bucatarie... ametita de mirosul de mancare de pe aragaz, de tonalitatile foarte inalte ale miorlaielilor lui Ayan, de muntii de haine care asteapta sa fie asezate, ingrijorata ca nici nu s-a atins de laptele de dimineata si e aproape pranzul... si eu n-am un colt de paine in casa, pe care sa-l molfai in timp ce schimb un scutec cacacit. rad rad De multe ori ma simt ca in reclama aia: "Ai nevoie de un calmant? Ia Calmogen" rad rad
Asa... si? Trag aer adanc in piept si-mi vad de treaba, ca n-are cine o face in locul meu.
In schimb, pe mine responsabilitatea fata de copil nu ma apasa si in somn. Eu dorm si dorm bine, multumesc lui DD. Si cand dorm, uneori visez dar niciodata nu gandesc. De fapt, nu ma apasa deloc, nici in stare de veghe. Si eu sunt singura responsabila cu privire la deciziile privind cresterea si educatia lui.

Cum adica tu clachezi fizic? E ca un soi de febra musculara? Ca nu ma pricep... Intreb si eu...


sus

Denunta
nelus





20.07.2010 8:43     citat 

Poate ca ar trebui deschis un alt subiect, cu un alt titlu. Unele dintre noi simt ca isi iubesc copilul, dar trebuie sa raspunda sau s e regasesc in pasaje legate de depresii sau perioade grele din viata.

Ceea ce stiu eu clar despre mine este ca eu ma simteam hartuita in ultimul hal. Ma simteam hartuita de sot, caruia oricat i-as fi oferit, nu era multumit. Eram hartuita de copil caruia ii acordam cat de mult puteam si mereu era nesatisfacut si imi facea cel putin o criza de nervi pe zi (era si perioada celor 2 ani teribili). Am crescut-o pe Corina in stilul: alaptare la cerere, stat bot in bot cu ea, lasam sa se darame casa pt a petrece timp cu ea. La un moment dat insa oricat as fi incercat vroia mai mult. La munca ma simteam hartuita pt ca oricat as fi muncit nu era suficient. Eu plecam dupa 9 h, alergand, cu gandul la copil, dar dupa mine ramaneau colege peste program care nu ma informau de telefoanele primite de la sefi dupa plecarea mea. Prioritatile se amestecau si ma simteam hartuita si vinovata de faptul ca nu-mi pot ordona viata in asa fel incat sa ac ceva bine. Toate erau urgente! Fizic aveam sentimentul ca eram grasa si respingatoare, dar in cele din urma m-am mobilizat si am slabit vreo 11-12 kg. Cred ca am avut avantajul ca sotul era pasionat de psihologie si vorbeam zilnic cu el si cu o prietena de pe forum. Ei ma ajutau sa ma eliberez si sa imi ordonez viata. Pe de alta parte am fost mereu o fire extrovertita, ceea ce este f important. Cred ca mult mai usor o scoti la capat cu un extrovertot care iti pune pe tapet si ce a mancat acum 3 zile.

Cand am apelat la psiholog, acesta era in Bucuresti . Pana la cabinet faceam 4 h pe drum. Sotul conducea. Practic vorbeam 4 h cu sotul, una cu psihologul (amandoi- faceam terapie de cuplu) si inca 4 h aveam la dispozitie la intoarcere. Fara copil, fara telefoane, in 2 mp cat poate avea o masina. Drumurile astea cred ca au fost f bune!


sus

Denunta
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

20.07.2010 2:52     citat 

Mi-a placut grozav"terapia de 5 ore",bravo tie!zambetM-ai facut sa zambesc si asta nu mi se intampla prea des in ultimul timp.
Clachez fizic inseamna pe scurt ca ma imbolnavesc ca la carte cu frison,febra,dureri de cap ,vomitat si tot tacamul fara sa am alte motive decat oboseala.Si se intampla destul de des.
Poate nu a fost cea ma fericita exprimare cu oricat incerc sa ma conving ca o iubesc...Fetita mea e fericita ,f sanatoasa si are tot ce ii trebuie .
Cat despre somn : nu pot inchide un ochi daca sunt cu copilul in pat oricat as fi de obosita si oricat de linistit ar dormi copilul.Sunt constoienta ca nu e copilul vinovat dar e o situatie care nu s-a schimbat de cand s-a nascut.Am mare noroc ca sunt ajutata de o groaza de persoane altfel probabil alegeam de mult o varianta mai nefericita de rezolvare.
Nu am deschis alt subiect pt ca nu mi se pare ca la o privire de ansamblu problemele mele sunt nemaiintalnite,am vazut aici pe forum persoane cu probleme mult mai grave.


sus

Denunta
nemora




Locatie: Bucuresti
Copii
KAROLINA: 13 ani, 5 luni
MAIA ESZTER: 11 ani, 6 luni
am nascut deja!

20.07.2010 3:19     citat 

toteupenet, nu poate dormi copilul cu tatal?

sus

Denunta
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

20.07.2010 3:27     citat 

Fetita doarme cu tati,cu buni sau bunu,avem si bona ,problema e ca atunci cand incerc si eu sa mai dorm cu ea se intampla ce am descris mai sus .
Am fost si mi-am facut o tona de analize,RMN,ecografii fara numar.Fizic singura chestie care ar explica starile mele e un nodul pe tiroida care in mod curios se manifesta doar cand raman singura cu copilul.


sus

Denunta
e-alice




Locatie: ploiesti
Copii
Vlad Cristian: 11 ani, 3 luni
Paul: 8 ani, 2 luni

20.07.2010 7:09     citat 

Fara sa fiu deloc rautacioasa, cred ca daca ai fi doar tu cu fetita lucrurile ar sta altfel, organismul tau s-ar regla inainte sa clachezi cu adevarat, respectiv ai petrece o noapte, 2 , 7 albe, apoi ai dormi ca un prunc foarte fericit Crezi in teoria mea, mai exact ai incercat-o? zambet
frisoane si dureri de cap am avut la mastita.....Alaptezi?
vomat si febra + tot tacamul am patit cand organismul meu era vraiste de la nedormit si mancat prost (=rar)


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 13 ani

20.07.2010 10:39     citat 

@toteupenet
In primul rand eu nu sunt chiar de parere sa faci cum zice e-alice. Un soc e bun atunci cand il poti duce, altfel nu se stie cum se termina experimentul.

In al doilea rand eu te-as intreba daca-ti amintesti perioada in care erai insarcinata. Exact ce ti-ai inchipuit atunci si ce ai acum? Esti multumita de cat de pregatita ai fost pentru a avea un copil in grija?
Este foarte posibil ca totul sa aiba la baza frica - ca nu faci destule, ca nu intelegi copilul, ca ti-a disparut viata ta proprie si personala si in mod clar nu o s-o mai recapeti vreodata, ca nu te ridici la inaltimea momentului si a asteptarilor celor din jur.

Si poate mai mult sau mai putin sentimentui ca ai fost tradata. Despre asta am auzit la enorm de multi oameni, dar nimeni nu vocifereaza prea mult pentru ca de tradat ne tradeaza parintii si prietenii cei mai apropiati.

Adica: daca vreodata ai cautat sa stii cum e sa ai un copil, sa cresti un copil si ti-ai intrebat parintii sau alte rude mai invarsta e foarte posibil ca nimeni niciodata sa nu-ti fi spus ca e un chin sa stai luni de zile cu el in brate, sa nu poti dormi o noapte ca lumea in nu-stiu-cati ani, sa nu mai ai in nici un fel posibilitatea sa-ti vina cheful sa pleci la munte asa dintr-o data ca trebuie sa verifici si programul celui mic si sa vezi daca e ok sa-l iei cu tine sau ai cu cine sa-l lasi si tot asa.
Nimeni nu-ti va spune la o discutie la un pahar de suc ca ii era mai bine inainte de a avea copii si ca are o depresie ingrozitoare, ca vrea sa-si ia zilele si nu mai stie ce sa faca.

Toate lucrurile si mici si mari sapa la temelie. Eu as zice sa vezi de unde-ti vin problemele.

De exemplu pe mine m-a ocolit in cea mai mare parte depresia postnatala. O surpriza placuta. Dar cand mama mea a inceput sa ne viziteze mai des si am vazut cum se poarta cu cel mic si ce metode de educatie imi recomanda era sa innebunesc gandindu-ma prin cate am trecut eu si frate-meu cand eram mici in numele cresterii unor copii politicosi si plini de bun-simt.
Asta e o tradare grava din care inca nu mi-am revenit complet.


sus

Denunta
nemora




Locatie: Bucuresti
Copii
KAROLINA: 13 ani, 5 luni
MAIA ESZTER: 11 ani, 6 luni
am nascut deja!

21.07.2010 5:38     citat 

toteupetenet, daca te apuca groaza la ideea de ramas singura cu copilul, ceva terapie poate ca nu ar strica.
incearca sa stai singura cateva ore, sa meditezi la aceasta problema. dar neaparat sa nu fii deranjata. inainte, incearca sa afli informatii despre perioada ta de sugar: cine a stat cu tine, cum ai fost ingrijita, daca mamei tale i-a fost frica, sau a avut vreo depresie.
frica asta s-ar putea sa aiba cauza in ceva ce ai patit tu si nu vrei sa transferi asupra copilului, tu vrand de fapt sa-l protejezi (il protejezi de o eventuala mama rea).


sus

Denunta
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

22.07.2010 10:49     citat 

Multumesc pt raspunsuri!Toata lumea a pus degetul pe cate o rana!zambet
Pt cine isi inchipuie ca sunt o persoana f alintata pt ca am f mult ajutor:este necesara o explicatie:la inceput doar eu si sotul ne-am ocupat de cea mica.Efortul de echipa cu tot cu bona si bunici a aparut cand a fost clar ca ori ma ajuta cineva ori ajung la spital.
Flish a sezizat f bine faptul ca ma simt tradata,poate nu de cineva de in special dar de societate in general cu siguranta:).
Am avut o sarcina f grea in sensul ca eu ma simteam cumplit dar toti specialistii imi spuneau ca am un copil perfect sanatos si totul decurge minunat.N-as mai repeta experienta pt nimic in lume.
Cu psihologul as putea incerca dar probabil imi va "prescrie" liniste sufleteasca si armonie interioara ,stari normale pt mine inainte de a ramane gravida, obiectiv imposibil de atins la ora actuala din pacate:(
Mai mult de atat simt ca cei din jurul meu se asteapta sa-mi revin spectaculos acum ca ma ajuta,eu ma simt marcata pe viata sI am ferma convingere ca nu voi gasi o varianta buna pt toata lumea.


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 14 ani, 1 luna

22.07.2010 10:54     citat 

un psiholog in mod normal nu are sa-ti "prescrie" linistea, asta nu se da pe ordonanta, nu se cumpara in farmacie
un psiholog ar trebui doar sa-ti dea piste, sa te ajute sa le cauti, sa te lase libera sa sapi in tine, pina dai de cauze, pina dai de tot ce te sperie, pina ajungi la originile starilor astora
nu sa vorbeasca in numele tau, dar sa te incite sa vorbesti, sa pui tu degetul pe rana, sa o constientizezi

si eu fac parte din cei ce nu dorm.... cind copilul e treaz, pot dormi doar cind Elouan doarme profund, si asta dintotdeauna


sus

Denunta
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

22.07.2010 1:57     citat 

Fiecare mama are nelinistile si problemele ei,nu cred ca sunt eu deosebita.Starea de criza apare cand sunt atat de multe probleme fizice incat nu mai poti functiona normal.Ma refer la un program obisnuit in care mergi zilnic la servici,te intorci acasa te ocupi de familie,gospodarie,etc.
La ora actuala de-abea am forta sa ma ocup de mine si asta nu tot timpul din pacate.
Mai mult de atat ma lovesc de o multime de idei preconcepute .De ex azi am consultat o doctorita endocrinologa care inainte sa-mi spuna ce analize am de facut pt nodulul de la tiroida mi-a tinut morala un sfert de ora despre cat de fericita ar trebui sa fiu ca am un copil si ca nu am cancer ca alte paciente tratate de ea!NU vad cum ar putea cineva sa-si impuna sa fie fericit dar nu cred ca toata lumea intelege asta.


sus

Denunta
DJ




Locatie: Bucuresti
Copii
Ionut-Horia: 13 ani, 4 luni
Ida Maria: 9 ani, 11 luni

22.07.2010 3:29     citat 

Toteupenet suna incredibil ce povestesti despre doctorita cu pricina dar din pacate mai exista si astfel de "atotstiutoare"...

Eu te-as sfatui sa vorbesti cu un psiholg, te poate ajuta foarte mult. Sau cu oricine in care ai mare incredere si cu care poti vorbi intr-adevar liber si ii poti spune tot ce simti... Avantajul la un psiholog e ca stie ce intrebari sa iti puna care sa te faca sa intelegi sursa unor probleme.


sus

Denunta
toteupenet




Copii
Lucia Nicole: 11 ani, 9 luni

22.07.2010 4:59     citat 

Incredibil dar din pacate adevarat!Si cu atat mai trist cu cat am fost la un cabinet particular cu recomandare!Dar starea medicinei in Ro e o alta poveste!As fi preferat sa-mi spuna ca nu ma poate ajuta.
Cred ca solutia cu psihologul ramane singura desi mentalitatea celor din jurul meu considera asta un fel de apa de ploaie.Asta nu e si parerea mea tin sa specific.


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 14 ani, 4 luni

22.07.2010 6:33     citat 

Am mai gasit ceva interesant, sper sa mearga linkul:
http://www.ziarulcopiilor.com/jurnalul-...opiilor%29


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: