· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Oaia





Oaia e mare cucoană,
Nici nu se vede din blană.
Iarna, pe zăpadă groasă,
Se plimbă cum vrea, nu-i pasă,
Şi se simte slobodă
Ca Vodă prin lobodă.
I-ar fi buni nişte cipici
Dar i-s picioarele mici
Şi subţiri ca nişte beţe,
Şi n-au vreme să îngheţe.
Îmbrăcată în cojoc,
Nu simte frigul deloc.
Vine vara cu zăduful,
Şi-atunci începe năduful,
Căci cojoaca de pe ea
E din ce în ce mai grea.
S-o lase pe arătură,
Ar c-am vrea şi nu se-ndură.
Şi-apoi dac-o iei aşa
Nici n-o poate dezbrăca.
Groasă blană, grea arşiţă,
Suflă greu biata oiţă,
Iar de n-ar tunde-o ciobanul
N-ar mai apuca nici anul.

Almanahul parintilor
publicat la 03.09.2003 (8207 citiri)