· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

O noapte cu mireasma de tei





Cand am facut prima data testul de sarcina am fost cam speriata, ma gandeam: "Eu, mamica?! Eu care de aproape 5 ani sunt singura la sot, singura alintata si iubita, sa impart acum toate acestea cu cineva?". Da, recunosc eram o egoista dar asa am fost pana cand i-am auzit bataile inimii si am vazut la ecograf minunea aia mica ce crestea in mine.
Timp de 9 luni asteptam amandoi cu sufletul la gura fiecare intalnire si chiar eram tristi atunci cand doamna doctor ne spune ca intalnirea de azi s-a terminat. Am fost in al noualea cer atunci cand doamna doctor ne-a spus ca vom avea o fetita (noi aveam deja numele stabilit pentru ea - Alexandra).
Cel mai greu lucru a fost stabilirea modului cum o vom alinta si dupa indelungi parlamentari s-a votat propunerea lui Tati ii vom spune ALEXA.
Lunile treceau si Mami lua in greutate kilogram dupa kilogram si uite asa a ajuns sa cantareasca Mami cam cat Tati, vreo 90 kg. Zilele treceau si tati statea ca pe ace la serviciu, cand se auzea telefonul se si uita la usa biroului si isi lua avant. Cand inchidea telefonul respira usurat si avea nevoie de 10 minute de pauza ca sa isi revina.
Si tot asa am ajuns in dimineata zilei de 9 iulie 2004 (dupa ce de 2 saptamani eram in garda), cand doamna doctor ne-a chemat pentru un ultim control.
Cu sufletul la gura si bagajelul in mana asteptam la poarta maternitatii sa vina doamna doctor, a venit m-a consultat si m-a asigurat ca inca 3 zile nu va fi nimik nou. Tati era deja disperat si dezamagit ca iar s-a contramandat intalnirea cu "Ursulica" noastra (urma sa asiste la nastere).
Ei, dupa control la vreo 2 ore a inceput distractia, altfel nu pot sa spun avand in vedere contractiile de care aveam parte: o usoara intarire a burtii urmata de relaxare, fara dureri fara membrane rupte. Am cronometrat "contractiile" si surpriza! Erau la 5 minute.
Dupa indelungi discutii, timp in care eram terminata de frica (VENISE MOMENTUL!), m-am lasat convinsa si plecam iar spre maternitate.
Acolo stupoare la modul cum am descris eu contractiile nici macar doctorita nu m-a crezut ca nasc, era gata sa ma trimita acasa, dar pentru siguranta a rugat o asistenta sa ma asiste si ....... lovitura de teatru - contractii la 3 minute. Acum era clar asta era ziua!
Orele treceau, durerile cresteau se apropia momentul. Tati astepta cu sufletul la gura un telefon si era acolo "in comitetul de primire".
Era cald si la un moment dat fost nevoie de un geam deschis se facuse noapte de-a binelea era aproape 12. Fereastra a fost deschisa si sala de nasteri s-a umplut de mirosul placut al teilor din gradina maternitatii, doar atat imi aduc aminte teii si dorinta de a-mi vedea mai repede fetita. La 12 fara cinci a venit mirosind a tei si tipand de mama focului.
Era cel mai frumos copil pe care-l vazusem vreodata era brunetica, avea o gurita mica, dar zgomotoasa si ochii negri. Era superba si acum imi dau seama ca in cele aproape noua luni care au trecut de atunci pe zi ce trece se face tot mai frumoasa.
Nu cred sa existe pe lume ceva mai frumos decat momentul in care iti tii pentru prima data copilul in brate,apoi momentul cand mogaldeata aia te mangaie si iti zambeste pentru intaia oara si cand spune MA-MA si TA-TA.

adra
publicat la 02.05.2005 (3434 citiri)