· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

O zi obisnuita





Iata cum imi petrec eu o zi obisnuita:

Dimineata, la 7.30-8 Vlad se trezeste si trebuie sa-i incalzesc laptele. Dupa asta, daca sunt norocoasa, se uita la o caseta cu Teletubies cam 30 min, dupa care se da jos din pat si incepe circul ). Alearga dupa minge prin casa, deschide frigiderul si isi ia branzica (pe care o mananca numai in varful patului-se pare ca in alta parte nu e la fel de gustoasa ); alerg dupa el sa-l schimb (asta e cursa cu obstacole - bluza i-o pun in dormitor la noi, pantalonii pe scaun, in timp ce incearca sa se suie pe el, ciorapii in timp ce se baga sub pat dupa minge ). Dupa ce-l imbrac incerc sa-l determin sa manance micul dejun, adica sa manance niste paine neagra, ca e cam constipat in ultimul timp, sau cereale. Accepta intr-un final cereale, pe care le strecoara in jucarii intr-un moment al meu de neatentie. Fericirea mea ca a mancat e de scurta durata, pana cand incep sa calc pe colaceii de cereale intinsi prin toata casa, cand Vlad si-a rasturnat, din neatentie sau deliberat, remorca cu jucarii .

Cand se satura de intors casa cu fundul in sus: jucarii si reclame peste tot, mancare nu mai zic (cuvertura de pe patul nostru e o lista de bucate ), imi aduce cizmele si vrea afara. Daca nu e prea frig, sau nu ploua iesim afara. Incerc sa fac cumparaturi, pacalindu-l cu grisine sau stafide, dar cand se satura de ele si de stat in carucior incepe sa strige ca strans in menghina. Il las pe jos, el o zbugheste in directia masinutelor, puse la usile magazinelor (cu 5 coroane masinuta il zguduie bine si pentru un sfert de ora am asigurata linistea). Cand cred ca pot merge acasa, trec din intamplare pe la usa unui magazin cu haine de dama in care, culmea, Vlad vrea sa intre ca ... sa se plimbe cu scara rulanta (daca nu e magazinul asta e altul, in care vrea sa intre din alte motive) .

Cu surle si trambite il pun in carucior si ajungem acasa, dar Vlad adoarme cu numai cinci minute inainte sa ajungem (din fericire nu intotdeauna), ca sa se scoale, urland cand il bag in casa, si sa-mi mai ia 45 min pana il determin sa adoarma din nou.

In sfarsit doarme!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ma grabesc sa strang cat se poate din dezastrul din casa, mananc si cu putin noroc apuc sa dorm 45min-o ora, lasand pe seara scrisul mesajelor, mai ales ca daca sunt singura cu Vlad si deschid calculatorul e innebunit sa apese la tastatura. Ma trezesc din somn cand Horia deschide usa de la intrare, moment care coincide cu trezitul lui Vlad (uneori se trezeste mai devreme). Pun la cuptor, sau mai bine pe foc (ca sa nu se friga Vlad) ceva semipreparate la incalzit si intr-o ora Horia, lihnit de foame, mananca prima masa calda si unica (cam pe la 18, ca pana atunci numai sandwich-uri si iaurturi, si se mai mira ca e slab).

Crezi ca aici se incheie "chinul meu"?...NTZ!
Zilnic sper ca venirea lui Horia de la faculta sa insemne un moment de pauza si pentru mine, dar nu e chip pentru ca Vlad vrea sa se joace cu mine si ma urmeaza peste tot(inclusiv w.c., unde azi dimineata am jucat fotbal in timp ce ma straduiam sa fac si eu "ceva" ).

Dupa o ora de la somnul de pranz incerc sa il hranesc iar pe Vlad, dar de data asta cu mancare calda. Uneori reusesc, alte ori ma scoate din minti si tot ce vrea e branza, ciocolata, stafide, iaurt si alte prostii.

Cum plecam in Franta pe 21 am incercat sa-l obisnuiesc cu mancare din borcanele pentru copii. Noroc ca nu am cumparat decat unul, mai ales ca stiam ce am patit in trecut, cand le-am mancat noi. Se pare ca nu ii place decat mancarea preparata de mine. Atata noroc ca am inchiriat un apartament la hotel care are si bucatarie intr-un colt al sufrageriei.

Buuun! Dupa hrana vine joaca, si iar joaca, care ma lasa lata la sfarsitul zilei, adica ora 23,30, cand Horia ii face baie si ii da sa bea lapticul de culcare.

Cum Vlad adoarme pe la 24, ne mai ia o ora sa ne culcam si noi.

Terminata de oboseala mai reusesc sa citesc mesajele primite in timpul zilei (atata noroc ca sunt foarte putine) si las pe a doua zi scrisul mesajelor de raspuns , care a doua zi devine saptamana, sau luna.

Ieri Vlad a facut caca cu sange pentru ca a avut un scaun tare (asta pentru ca mananca in nestire branza si ar bea un litru de lapte, daca i-as da). Azi insa a fost mai bine. Partea distractiva e ca ieri, dupa ce a facut caca a venit si mi-a spus. Noi ne tot scremeam intr-o zi pe langa el ca sa-l facem sa faca caca, ieri a venit la mine si s-a facut ca se screme si pe urma a fugit, eu sa pricep pace, copilul a mai venit o data si s-a prefacut ca se screme si pe urma a ras, abia atunci, cand m-a izbit si parfumul am inteles mesajul . Dragul mami, drag, s-a facut baiat mare!

Azi a cazut de pe scaun si si-a muscat limba, dar eu nu intelegeam de ce plange asa tare, pana nu am vazut mult sange in gurita lui (ca eu ma uitam la capsor). Am simtit ca mi se inmoaie picioarele de mila lui si pentru ca nu ma lamuream cat e de grav, ca nu vroia sa deschida gura. L-am dus la chiuveta si cu mana am reusit sa-i pun apa rece pe buze si apoi pe limba, doar asa a incetat sa mai planga si s-a oprit sangerarea. Ce sa fac alta data daca se mai intampla?

Tot azi, in timp ce ma pupa in stilul lui, adica niste balute aplicate pe fata mea, s-a repezit si m-a muscat de gura. M-a pufnit si rasul si plansul, dar el era in plina rautate, ca nu dormise la pranz, din care cauza s-a culcat la ora 20 singur singurel. S-a asezat in patul nostru si pac, a adormit lemn. Rar adoarme asa fara ritualul de seara (baie, masaj, Teletubies, laptic), dar bag seama ca a fost terminat de oboseala.

Azi Horia a venit mai devreme acasa si am fost la colindat magazinele, m-am intors cu o pereche de pantaloni de velur negri, o curea si un sutien Triumph, negru, de dantela. Sunt disperata de cate perechi de pantaloni am probat, ca acum e moda cu pantalonii cu talie joasa si largi si lungi, ceea ce nu prea ma avantajeaza. Mai incerc si maine sa vad daca gasesc altceva si daca da ii returnez pe astia de velur, ca as vrea ceva mai elegant.

Fug la spalat si ma bag in pat ca poate vine si mos Ene.

Numai bine!


Cosmina
publicat la 05.11.2002 (12053 citiri)