· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Piticul Conduri-de-aur


de Lucia Cojocariu Damşa




Când s-au născut poveştile din lume?
Aproape nimeni nu vă poate spune
Doar dacă luna vrea să-şi amintească,
Dar ea nu ştie să vorbească!
Se pare totuşi că era
Pe vremea când cutreiera
Frumoasa lumilor pământul
Iar norii se jucau cu vântul,
Izvoarele cu soarele,
Omul cu animalele
Şi toţi erau de-a valma.
Ieri, un pitic cât palma,
Pe mine m-a cam lămurit!
Nu ştiu cum de-a nimerit
În podul casei. L-am găsit
Plecat pe gânduri şi mâhnit.
Căutam de zor într-un ungher
Lâng-o valiză şi-un cuier,
Un cărucior pentr-o păpuşă,
Când o lumină jucăuşă,
A licărit într-un bostan,
Ce l-am primit acum un an
Ca pe un dar sentimental.
E un dovleac ornamental
Cu picior şi pălărie,
O ciupercă-jucărie,
Cadouri pentru oameni mari!
Să ştiţi că sunt şi foarte rari!
De-aceea eu l-am aşezat
În locu-acela neumblat,
Într-un paner cu nuci şi ghindă,
Pe-un leagăn suspendat de grindă,
Să nu se spargă din greşeală.
Cu frică şi cu şovăială
M-am apropiat încet,
Să văd, o doamne, ce secret
S-ascunde acolo-n pod la mine!
Şi cred că nici nu ştiţi voi cine
A meşterit un geam şi-o uşă,
Mici, mici ca pentru o păpuşă
În piciorul de ciupercă
Căptuşit cu gutapercă
Şi cu plante aromate?
Un pitic fugit din carte!
Aşezat pe-un pat de scânduri
Fuma-ncet şi dus pe gânduri
Dintr-o pipă arămie.
Priveliştea mă îmbie
Să mă uit mai pe-ndelete.
Într-un cui, mai la perete
Atârnă o haină groasă,
Pe la mâneci toată roasă.
Am privit atent prin casă;
Un ulcior cu vin pe masă,
Scaune, scrin, dulap, o glastră,
Perdeluţe la fereastră,
Iar afară lângă uşă
Ştergătoare din pănuşă
De porumb. Un felinar
Pâlpâia galben şi rar.
Era prins cu un cârlig
De tavan. Mi-am zis: "Să-l strig."
- Putem discuta puţin?
- O, da, să nu pleci că vin!
Mi-a răspuns sărind la uşă
Cu privirea lui ghiduşă.
După ce am dat noroc
M-a-ntrebat : "- Facem un troc?
Eu îţi spun, iar tu să scrii
Poveşti noi pentru copii.
Mă numesc Conduri-de-aur
Şi de basme-s meşter-faur.
Eu şi ele-am apărut
De când lumea s-a născut."
I-am răspuns : -"Bine-ai venit!"
De-atunci ne-am împrietenit
Şi l-am luat pe Moş-Conduri
De sus dintre vechituri
Cu bostan cu tot! Mai nou,
Stă la mine pe birou
Ia o pipă, o prizează,
Pe umăr mi se aşează
Şi-mi şopteşte la ureche
Câte-un basm fără pereche,
Vechi de când el s-a născut!
Eu ascult şi scriu. Ascult.

publicat la 26.02.2007 (2924 citiri)