· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Piticul Înţelept





Într-un sat îndepărtat,
Un pitic, era împărat
Tot acolo mai trăia,
Uriaşul, Muşchi-Ghiulea.
Acesta, s-a supărat,
Că piticu-i împărat.
Furios el se ducea
La pitic, să-i spună, aşa:
Pitic mic, conducător,
Cum de eşti înfloritor,
Într-o ţară aşa de mică,
Şi munceşti ca o furnică ?
Eu, sunt mare, uriaş,
Eu trebuie să fiu urmaş
La tronul tău, împărătesc.
Şi, nu cred că o să greşesc.
Cine vine să ne-atace,
Va primi un pumn de ace.
Nimeni nu va îndrăzni,
Un război de a porni.
Piticul zise răbdător,
Eu sunt mic, dar, gânditor.
Ce crezi tu, că înălţimea,
Poate mulţumi mulţimea ?
Minte trebuie să ai
Vorbe bune, ca să dai.
Un regat, să îl conduci,
Trebuie să te educi.
Nu cu forţa vei afla,
Treaba a o rezolva.
Ci, cu capul să gândeşti,
Tot mai bine să trăieşti.
Şi, piticul înţelept,
Îl testă, dacă-i deştept.
Uriasul, vezi tu bine,
Nu ştia ce se cuvine
Aşa că, plecă pe grabă
Şi-şi văzu mereu de treabă.
În a treburilor ţară,
Tot piticul tronă, iară.







Camy Traitly
publicat la 16.08.2011 (2717 citiri)