· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Poveste cu Mariuca





Anamariei, cu dragoste

Dimineaţa de Crăciun sosise īn zvon de colindători care cīntau la ferestre, cīt puteau de tare, bucuria naşterii Domnului. Şi nu era cīntec mai frumos decīt acela despre Isus şi mama sa Maria. Toţi ai casei ascultau cuprinşi de o tainică emoţie povestea minunatei naşteri īn timp ce casa īntreagă părea īnvăluită īntr-o sfīntă linişte. Mai apoi, după ce īntreaga familie īntoarsă de la biserică s-a aşezat īn jurul mesei de Crăciun, micuţa Măriuca a observat cum lucrurile din cameră, ca vrăjite, au īnceput dintr-o dată să discute īntre ele. Mirarea copilului a fost cu atīt mai mare cu cīt şi-a dat seama că numai ea īnţelege limba īn care sporovăiau de zor mobilele şi tacīmurile, farfuriile şi covorul, paharele, cărţile din rafturi, cănile, scaunele ba chiar şi faţa de masă. De teamă să nu fie prinsă că trage cu urechea, Măriuca īşi vedea de friptura din farfurie ca şi cīnd nu s-ar fi īntīmplat absolut nimic.Īn timp ce bunicul istorisea o īntīmplare veselă de pe vremea cīnd era copil, scaunul pe care stătea protesta īn gura mare:
- Of, ce guraliv! Şi se foieşte atīta de mi-a rupt spinarea! Ce-ar fi să mă apuc şi eu să povestesc lucruri īntīmplate demult!??! Ce, ar fi plăcut să vă amintesc cum am scăpat ca prin urechile acului de incendiu atunci cīnd fetiţa aia alintată s-a jucat cu chibriturile?
Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun să mai scoată o vorbă. Timidă şi abia auzită, de pe raftul de sus, cartea de bucate a şoptit:
- Ce spaimă am tras atunci! Eu una am leşinat chiar.
La auzul acestor vorbe Măriuca s-a făcut mică-mică pentru că alintata care se jucase cu chibriturile era chiar ea. Deşi īntīmplarea aceea īi ieşise complet din minte, acum abia īşi dădea cu adevărat seama ce greşeală făcuse. E drept că nu s-a īntīmplat absolut nimic pentru că tata intervenise la timp. Şi tot adevărat era şi faptul că fusese pedepsită dar, abia acum Măriuca īnţelegea că-şi meritase pedeapsa. Cu ochii ţintă īn farfurie, copilul īncerca să mai audă cīte ceva din discuţia lucrurilor. Şi nu mică i-a fost mirarea să-şi audă farfuria, cu glas piţigăiat, ca o ţaţă:
- Sīnteţi nişte răi cu toţii! Biata copilă , ce s-o fi speriat şi ea atunci! Tu scaunule să-ţi mai vezi de treaba ta că doar nu eşti buricul pămīntului. Cine te crezi? Faceţi prea mult zgomot pentru nimic: Măriuca e o fetiţă cuminte. A greşit şi ea odată dar asta nu īnseamnă că trebuie pedepsită la nesfīrşit. Sīnt absolut sigură că a īnţeles că nu e bine ce-a făcut şi că-i pare rău.
Brusc īnveselită, Măriuca era cīt pe ce să se dea de gol strigīnd “Da, da, aşa e!!" dar s-a oprit la timp, astupīndu-şi gura cu mīna. “Ce drăguţă e!" īşi spuse fetiţa privind cu drag farfuria din faţa ei. “Cred că de acum īncolo am s-o ajut mereu pe mama să spele vasele. Se pare că sīnt nişte persoane extrem de cumsecade şi bag de seamă că sint şi bine educate". Bunicul terminase demult povestea despre copilăria lui şi īntre timp mama adusese pe masă un platou cu sarmale aburinde. Faţa de masă a devenit dintr-o dată foarte neliniştită:
- Nu se poate!!!! Iar o să mă păteze Măriuca! Şi iar o să fiu fiartă, pusă la albit cu tot felul de chimicale şi-o să fie vai de mine! M-am săturat!
Faţa de masă avea dreptate: Măriuca nu prea avea grijă să nu păteze totul īn jur atunci cīnd mīnca. Ştia că mama avea ac de cojocul petelor şi nici prin cap nu-i trecea să se gīndească la faţa de masă. Dar auzind-o cum se tīnguie fetiţei i s-a făcut milă de ea şi a devenit atentă la fiecare gest. “Poate că dacă nu voi mai face pete mă va ierta" īşi făcu Măriuca planul şi zīmbi sigură pe ea. Masa se termină fără nici un alt incident şi Măriuca, după ce-şi ajută mama să strīngă masa şi să spele vasele fugi iute īn camera ei dornică să audă ce-şi spuneau lucrurile ei. Cum deschise uşa auzi rīsete şi larmă mare cam cum era la şcoală, īn pauze. Păpuşile chicoteau īn colţul lor īn timp ce, de pe birou, caietele strigau cīt puteau:
- Ura, ura am scăpat de Măriuca! Astăzi şi mīine şi poimīine e sărbătoare şi n-o să scrie nimic şi-o să fim libere!!!
Măriuca s-a īncruntat pentru că nu pricepea ce vor de fapt caietele. Doar rostul lor e să fie scrise şi n-ar trebui să se poarte aşa. “Eu scriu frumos şi-mi place la şcoală" zise cu voce tare, aproape plīngīnd, Măriuca.
- Ce folos dacă nu ai grijă de noi! ripostă caietul de aritmetică. Mie mi-ai īndoit toate colţurile iar fratelui meu de citire i-ai pătat foile cu cerneală. Crezi că e suficient să scrii frumos? Habar nu ai cīt de rău ne pare cīnd vedem că nu-ţi pasă cum arătăm!
Măriuca rămase īn mijlocul camerei privindu-şi caietele īmprăştiate pe birou. Dintr-o dată īnţelegea că avea multe de pus la punct īn ceea ce o privea. Se īntreba īnsă mirată de ce abia azi, īn ziua de Crăciun, a putut să īnţeleagă limba obiectelor şi să afle astfel cīt de multe greşeli a făcut fără să vrea. “Să fie oare o vrajă? O magie? Să-mi fi adus azi noapte Moşul şi darul de a īnţelege ce spun lucrurile? Cred că va trebui să īntreb pe cineva mai mare." Dar, pīnă să-şi ducă gīndul pīnă la capăt, Măriuca adormi. Iar īngerul ei păzitor, cel care īnfăptuise minunea, īşi plecă aripile peste fetiţa adormită şi ii trimise un vis. Şi copila visă o noapte friguroasă de iarnă luminată de o stea cum nu se mai văzuse niciodată. Văzu īn vis şi staulul aprigului Crăciun şi ieslea cu pruncul sfīnt şi păstorii cu feţe blīnde şi darurile magilor. Auzi suspinul Mariei şi rugăciunea blīndului Iosif. Şi era visul acesta atīt de minunat īncīt o fericire fără seamăn puse stăpīnire pe sufletul ei micuţ de copilaş. Cīnd se trezi din somn Măriuca, toate lucrurile stăteau cuminţi şi tăcute la locurile lor, dar fetiţa ştia deja că fiecare obiect are importanţa lui. Mai ştia şi că lucrurile trebuie respectate şi păstrate cu grijă căci şi ele sīnt asemenea fiinţelor, daruri de la Dumnezeu. Iar visul minunat o īnvăţase că ziua de Crăciun este o zi deosebită īn care se petrec multe lucruri despre care oamenii mari nu au habar. Şi pentru ca bucuria zilei de Crăciun să fie deplină, din cer au īnceput să cadă fulgi mari de zăpadă.

evadindeva
publicat la 05.11.2003 (13092 citiri)