· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Poveste de dragoste





Am sa va povestesc si eu pe scurt viata mea.

Dupa o experienta proata si o casatorie desastruaosa la numai 23 de ani care a durat din fericire 2 ani, zic din fericire pentru ca abia dupa 2 ani de suferinta mi-am dat seama ca de fapt casatoria mea era o minciuna. In sfarsit, nu vreau sa intru in detalii pentru ca e un trecut de care nu sunt prea mandra si il consider un cosmar "real".
Ii multumesc lui Dumnezeu si in ziua de astazi pentru ca m-a ajutat si m-a ferit de toate.

Astazi, sunt un om schimbat,realizat din toate punctele de vedere. Cum va spuneam dupa dezastrul pe care l-am trait si dupa divort, eram o femeie maturizata dar dezamagita. Ma intrebam mereu de ce mi s-au intamplat toate astea mie, de ce nu imi ascultasem parintii etc. O sumedenie de intrbari retorice fara raspunsuri; si fiindca eram o persoana inchisa imi petreceam o mare parte din timpul liber pe internet. Ma simteam in siguranta cand vorbeam pe chaturi pentru ca nu ma cunostea nimeni.

De unde era sa stiu ca internetul im va schimba toata viata :)

Intr-o zi obisnuita, dupa ce terminasem de verificat e-mail-urile, pe chat (imi placea sa folosesc numai chaturi straine), l-am cunoscut pe barbatul visurilor mele.
Suna putin socant si in acelasi timp destul de naiv, dar este adevarat.
Ca sa nu o lungesc, am vorbit un timp destul de indelungat incercand sa ne cunoastem cat mai bine. Ne placea sa povestim ore in sir. Vorbeam la telefon de cate trei ori pe zi, singura simfonie pe care am facut-o era sa nu ne trimitem poze, si sa ne vedem doar in realitate "face to face" cum se zice. Timpul trecea, iar noi ne simteam indragostiti unul de altul fara sa stim nici unul dintre noi cum aratam dar nici nu ne pasa.
Lumea din jurul meu im zicea ca sunt nebuna si ca nu ar trebui sa am incredere in el cand ii anuntasem pe toti ca voi merge sa il cunosc, am uitat sa va spun ca el este mai mare decat mine cu 14 ani, si ca este cipriot.

In fine, mi-am luat inima in dinti si m-am suit pentru prima data in viata mea in avion cu destinatia Cipru. Aveam niste emotii cutremuratoare, nu stiam exact cine ma asteapta la aeroport, singurul lucru pe care il stiam era ca in sfarstit fac ceva extrem, era o peripetie, o aventura care imi placea.
L-a aeroport ne-am cunoscut din prima (ne spusesem fiecare cum este inbracat etc). Prima data cand ne-am zarit, ne intelegeam numai din priviri si eram nerabdatori sa ajungem cat mai repede unul la altul.
Ne-am imbratisat si am facut cunostinta :) de parca nu stiam cum ne cheama :).
Era ora 12 noaptea cand am ajuns. Dupa ce mi-am gasit si bagajele am plecat fericiti spre casa.
Nu stiu de ce dar ma simteam in siguranta, simteam ca merg la un prieten drag. Noaptea a trecut repede nici nu ne-am dat seama cum trecuse asa de repede, aveam o gramada sa ne spunem.
A doua zi m-a prezentat cunoscutilor, toata lumea ma astepta si vroia sa ma cunoasca.
A fost cea mai frumoasa vara din viata mea, nu va spun, ca Cipru este un adevarat paradis.
Dar pentru ca viza imi permitea doar o luna de sedere (cipriotii sunt foarte stricti si nu permit romanilor sa mearga numai pe baza de invitatie) im acordasera viza numai pentru o luna.
M-am intors in Romania, si din trei in trei luni mergeam regulat in vacanta in Cipru timp de trei ani.

In 2005 m-am stabilit si eu acolo, ne-am casatorit iar dupa un an de casatorie am ramas insarcinata, el dorind-si foarte mult un copil.
Am avut o sarcina usoara si frumoasa nici nu mi-am dat seama cum trecusera 9 luni. Data nasterii era 20 mai si stiam ca era baietel.
In 13 mai nu am sa uit niciodata, era sambata dimineata si eram programata sa merg la medicul nostru ginecolog pentru o vizita de rutina, vroiam sa imi dea permisiunea sa merg impreuna cu sotul meu la aeroport sa o asteptam pe mama care trebuia sa ajunga in seara respectiva.
Ajunsa la clinica asteptam randul nostru pentru a intra la consult. Nici nu intrasem bine in cabinet,medicul mi-a spus sa merg in camera alaturata unde facea consultatii si sa ma dezbrac. Am pornit spre camera de consultatii, mi-am dat jos pantalonii si surpriza: simteam cum imi curge un firicel de apa pe picoare in jos. Eram speriata pentru ca stiam ca mai aveam o saptamana pana sa nasc, dar din cauza emotiilor ca vine mama, mi s-a rupt apa in cabinetul medicului :)

M-au internat de graba mi-au pus perfuzii ca sa imi provoace nasterea mai repede dar eu nu aveam dureri. De abia pe la ora 9 seara incepusem sa am niste dureri ca si la ciclu dar putin mai mari incepusem sa am si contractii din trei in trei minute, la 11 sosea mama si sotul trebuia sa mearga sa o astepte. Nu vroiam sa ma lase singura dar stiam ca cineva trebuie sa mearga dupa mama. La un moment dat, asistenta constata ca nu ii se mai aud bataile inimii la bebe si fuge sa il aduca pe doctor. Intr-adevar bataile inimii lui bebe nu se mai auzeau asa de puternice. In cateva secunde au aparut inca sase medici si decid sa imi face cezarina. Era ora 22 iar sotul meu trebia sa porneasca spre aeroport la 22 si 30. Medicul i-a spus sa asptepte pentru ca nu dureaza doar 10 minute pana ma taie si scoate copilul, sa il poata vedea. Asa a si fost.

Dupa 10 minute dupa ce am fost anesteziata l-au scos pe bebe din burtica, era sanatos si cantarea 3kg si 300.
L-au chemat si pe tatic sa isi vada baietelul iar dupa ce s-a asigurat ca suntem bine amandoi a pornit spre aeroport.
Pe cand m-am trezit toata lumea ma felicita si imi spunea ca am un baietel frumos, sanatos si ca seamana cu mine:)
Intre timp ajunse si mama impreuna cu sotul meu si ne bucuram cu totii pt ca se sfarsise cu bine acea zi lunga de 13 mai.

Acum ingerasul nostru are 5 luni, e un baietel plin de viata, vesel si frumos si intr-adevar seamana leit cu mine:)

Aceasta a fost povestioara mea, doresc tuturor mamicilor si taticilor sa aiba copii sanatosi, frumosi si nu uitati ca daca iubire nu e, nimic nu e :).


Nikoll
publicat la 30.01.2007 (7724 citiri)