· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Poveste de iarna 2


...cum a venit Sorinica




Ne-am dorit mult un bebelus... teoretic... practic... era putin mai greu. Ne gandeam cum ar reactiona cei trei copii mai mari... mult mai mari. Am hotarat ca nu e timpul pentru asa ceva, ca e un pic cam tarziu. Cu toate astea la nici o luna dupa discutii am realizat ca avem o ''surpriza''. Cand i-am spus lui Sven (sotul) a fost teribil de bucuros. Atat de bucuros cum n-a mai fost pana atunci. Am hotarat sa mai avem un copilas. Apoi ne-am sfatuit cum sa le spunem copiilor ca o sa avem un bebe... Ne-am temut putin de reactia lor: Sabina, cea mare, are 21 de ani, Linus, baiatul, 19 si Sandra, mezina, 13 ani... Cand au aflat au fost toti trei super bucurosi si au declansat bebe-mania.
Totul a fost cat se poate de bine si de normal. A venit si vacanta si noi parintii am hotarat sa plecam in concediu in timp ce copiii au vrut sa stea acasa. Linus si Sabina si-au luat cate un job de vara iar pe Sandra, impatimita de calarie, n-am putut s-o desprindem de grajdurile cu cai unde se antreneaza zilnic. Am plecat in vacanta la parintii mei dar in prima noapte am inceput sa am dureri groaznice. Am spus ca o fi vreo criza de apendicita si am suportat vreo 7 ore apoi au sunat salvarea. La spital nimic, totul trecuse, si eu ma simteam bine. Doctorii au crezut sa nu fie vre-o problema cu sarcina si sa nu apara vreun avort spontan si asa au hotarat sa-mi faca analize si alte investigatii. Analizele au iesit super bebe statea cuminte la locul lui si nu si-au putut explica care a fost problema... abia dupa cateva randuri de ecografii si paraecografii au descoperit un chist ovarian cu care bebe incepuse sa joace fotbal. Asa am ajuns la operatie... doar ca chistul era doar la 5 cm de capul bebelusului si doctorii nu au garantat nimic... era doar o incercare de a face ceva. A urmat operatia si 1 saptamana cumplita da stat in pat si o imensa teama ca bebe al meu de 4 luni n-o sa fie bine. La ecografii dupa totul parea normal dar... asta nu m-a putut linisti deloc. Ne-am intors acasa si iar controale si paracontroale si pana la urma decizia doctorului a fost... bebe e bine si se dezvolta normal iar operatia nu l-a afectat. Ne-am linistit si sarcina a decurs cum nu se poate mai bine. Si a venit si luna Ianuarie... mult asteptata... ptr ca pe 21 doctorii au spus ca vine barza... dar barza noastra o fi facut vreo aviara ca noi am sarit de termen si nu dadeam nici un semn ca ne-am pregati de actiune. Dupa 2 zile s-a rupt apica... si am fugit la spital... cu catzel cu purcel. S-a dus ea toata apica, mamica avea contractii serioase dar bebe... nimic... si asa 3 zile si 3 nopti pana cand doctorii au spus ''Ok la operatie'' si asa iar au casapit burtica lui mami si ne-au scos pe noi afara care eram asa de mare si de lenicoasa ca nu vroiam afara... si a venit pe lume Sorinica... cu ochii mari deschisi... mirata parca de ce se intampla in jurul ei... Mie imi place iarna, poate e din cauza Craciunului sau poate e doar din cauza zapezii... dar in ziua aceea a fost o zi de iarna superba... fara vant si fara ger si a nins pana tarziu in noapte... a nins cu fulgi mari si grei de zapada... Si noi am stat la mami in bratze si ne era caldutz si bine si am motzait de n-am mai putut... ca acum motzaie mama ... cand apuca... ca suntem obraznici foc si nu prea avem timp de dormit si nu-i lasam nici pe ceilalti sa doarma...

LallyK
publicat la 01.11.2006 (5130 citiri)