• Sarcina
• Nasterea
• Alaptarea
• Bebelusul
• Copilul
• Sanatatea
• Dezvoltarea
• Comportamentul
• Educatia
• Jocul

In inima Bucurestiului, pe una din stradutele pietruite de langa Gradina Icoanei, tanara doamna Raluca, a pus suflet, dragoste si indemanare si a creat o mica oaza pentru copii intr-o curte veche , parca facuta sa fie zilnic martora nazdravaniilor micilor invadatori.
Casa gradinita te intampina cu incaperea cea mare cu masute si scaunele mici in care nazdravanii asezati frumos pe scaunele lipesc floricele colorate si fluturasi pe foi de hartie. Stau cuminti absorbiti de atata culoare, gandindu-se cum sa aseze pe foaie cat mai frumos figurinele. Din incaperea cea mare dai in alta, ceva mai mica, in care pe rafturi stau rabdatoare papusi si masinute , calusei si ursuleti, cuburi si tot felul de jucarele mai mari sau mai mici asteptand sa inceapa joaca. O casuta de plastic e asezata intr-un colt gata sa ii adaposteasca pe copii in joaca de-a v-ati ascunselea. In cealalta parte sunt dormitoarele cu patuturi acoperite de asternuturi cu zane si perdele cu ursuleti.
E vara, oamenii au invadat deja plajile pline de soare si nisip sau crestele muntilor, departe de praful Bucurestiului.
Micutii nostri din fata foilor de hartie, asezati pe scaunelele lor, cuminti, nu au plecat inca in vacanta pentru ca parintii mai au de lucru, aici in Bucurestiul topit de caldura si imbacsit de fumul tevilor de esapament. Si unde sa ii gasesti in alta parte, daca nu in grija rabdatoarei doamne Raluca.? Aici e mica lor oaza unde chiar le place, se joaca si se simt in siguranta.
Ceilalti copii sunt poate acum la plaja, sau se bucura de racoarea unei paduri de munte. Insa micutii nostri, ramasi la gradinita sunt multumiti ca o au langa ei pe doamna Raluca si ca pot zburda in voie prin curte. Au terminat lucrarile si acum alearga in curte. De pe banca de piatra in forma de semicerc, doamna Raluca ii priveste zambind pe cei cativa copilasi care se joaca. In spatele curtii treneaza doi stalpi imensi de piatra construiti poate pentru a servi suport unui acoperis acum inexistent. Imediat langa stalpi e nisiparul plin de jucarii, galetuse, lopetele , forme de broscute, pestisori si alte animalute viu colorate. Doua fetite pregatesc cozonacii. Baietii asteapta “infometati” ora mesei sprea a fi serviti cu cozonaci de catre fetite.
In stanga si in dreapta curtii, pentru a da prospetime aerului de vara, inconjurate cu margini tot de piatra si tot in forma de semicerc, isi intaind petalele parfumate, la soare, flori multicolore unele mai frumoase decat altele. Copiii isi vad linistiti de joaca neuitand insa din cand in cand sa mai imbratiseze dragastos pe doamna Raluca. Asa isi manifesta ei dragostea, caldura fatza de doamna care cu atata blandete le urmareste pasii.
Din casa vecina, de la o fereastra, o batrana ii priveste pe copii dar gandurile ei par a se fi dus undeva departe, departe, poate la acea vreme cand era ea insasi copil.
Un tobogan albastru, langa nisipar suporta rabdator tropaiturile unui baietel pe partea alunecoasa, nicidecum pe scarile late, de plastic.
Soarele intra in nori, apoi apare ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea pentru ca apoi sa dispara din nou lasand loc norilor amenintatori.
Copilasii intra in casa gradinita impreuna cu doamna Raluca. Ea ii indeamna cu glas bland sa se spele pe manute pentru ca urmeaza masa. Dupa ce se spala, copiii se aseaza fiecare la locul sau asteptand mancarea, dar nu inainte de a mai da o raita prin fatza raftului cu jucarii. Incep sa se certe, fac galagie si intreaba nerabdatori: “s-a incalzit mancarea?, cand vine mancarea?”
Doamna Raluca soseste indata punandu-le in fatza portiile de mancare.
Mihaita, un baietel de 3 ani, cu parul cret si ochii iscoditori mananca cu mare pofta. Se vede ca joaca de afara i-a facut ceva pofta de mancare. Dar si falcutele lui dolofanele spun ca nu e deloc un mofturos la mancare. In schimb Maia, tot de 3 ani, fetita cu par lung si negru si ochisori negri si oblici al carei loc la masa este langa Mihaita, mananca plictisita, fara pofta. Are chef de vorba si povesteste cate in luna si in stele. Ceilalti 3 copii mai mari ii tin isonul si in loc sa manance stau si ei de vorba si fac nazdravanii. Doamna Raluca ii indeamna calma sa manance. Altfel cum vor creste mari? Doar Mihaita a terminat deja felul intai si acum, ca si-a mai astamparat foamea l-a apucat si pe el cheful de vorba in asteptarea felului doi. Ii povesteste Maiei cum a facut el buba la cap si a plans mult, mult. Maia ii arata si ea mandra, buba de la genunchi pe care a facut-o in parc cand a cazut. Copiii sunt deja la felul doi, doar Maia , fara chef studiaza farfuria cu supa, apoi punand mana pe lingura spune:
-Eu sunt male si mananc singulica.
-Si eu sunt male, zice Mihaita. Uite te-am intlecut.
-Eu nu fac intlecele. La masa nu se face intlecele, spuse Maia serioasa.
Ceilalti 3 copii mai mari isi vad de mancat dar in acelasi timp ii privesc pe cei doi cu un aer de superioritate, caci au 5 ani jumate.
Maia, uitand sa mai manance se apuca de povestit:
-Eu elam mica si m-a dus mami in palc acolo (aratand cu degetul o directie doar de ea stiuta) si m-am jucat cu Bogdan cale mi-a dat bicicheta lui.
"Si pe mine m-a dus mami in palc(parc) cand elam(eram) mic si ma jucam."
Cei doi incep sa povesteasca insa doamna Raluca le face semn sa taca si sa termine de mancat. In cele din urma primeste si Maia felul doi tocmai cand Mihaita terminase de mancat dar tanjeste si la snitelul din farfuria Maiei. Ii spune lui Alex, baietelul mai mare cu convingere:
"Maia nu o sa manace tot ca asa face, o sa imi mai dea si mie."
Maia ii intinde cate o felie de cartof prajit uitandu-se plictisita in farfurie. Mihaita infuleca din palma Maiei ca un vrabioi. Ceilalti aproape ca si-au terminat si ei portiile de mancare iar Maia ii sopteste lui Mihaita in timp ce ii intinde o felie de snitel:”Vlei sa fii plietenul meu?” Mihaita , infundandu-si repede snitelul prea mare in gurita lui mica ii raspunde un “da” hotarat. Doamna Raluca ridica farfuriile goale ale celor 4 copii, lasand-o pe Maia sa termine si ea de mancat. Cei 4 copii se duc sa se spele pe maini apoi pleaca la dormitor pregatindu-se de somnul binemeritat. Maia, prinde momentul cand doamna nu e acolo, isi umple pumnul mic cu cartofi si snitel si fuge in dormitor sa ii duca lui Mihaita inca un supliment. Ca doar acum e prietenul ei, nu?
Afara ploua peste flori, peste nisip, peste tobogan si peste jucariile imprastiate in nisipar.