· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Puterea Credintei





Intotdeauna mia-m dorit sa am copii. Soarta insa nu a fost asa de darnica la inceput cu mine. Dupa ce am terminat liceul, undeva in sufletul meu doream sa ma marit dar totusi imi era teama sa fac acest pas. Fiind o tanara draguta am avut multi pretendenti dar nici unul "nu a fost sa fie". Ma gandeam la un moment dat ca s-ar putea sa raman chiar nemaritata. Totusi ideea de a avea un copil nu ma parasea. Fiind o fiinta ambitioasa, am dat de mai multe ori la facultate pana am reusit. Inainte de a termina prima facultate am dat examen si la a doua. Am reusit cu brio dar totusi din toti barbatii pe care-i cunoscusem pana atunci, n-as fi dorit sa fiu cu nici unul. Nu ca erau urati... dimpotriva... Unii chiar aratau superb. Dar stiam undeva in adancul sufletului meu ca nici unul din ei nu era cel ce ar fi trebuit sa fie sotul meu. Asa, ca incet incet anii ai trecut si eu nu mai eram asa tanara. A doua facultate am terminat-o la fel cu brio dar la capitolul viata ramasesem repetenta.

Dupa terminarea facultatii am inceput sa-mi caut un serviciu. L-am gasit aproape de mine si eram foarte multumita de el. Imi luasem deja gandul de la casatorie. Ma gandeam ca viata a trecut pe langa mine si nu mai are nici un rost sa ma mai gandesc la asa ceva. Eram inginera intr-o colectivitate renumita, aveam familia aproape de mine, eram cunoscuta de majoritatea personalitatilor din orasul respectiv. Ma gandeam ca singurul meu destin este sa reusesc din punct de vedere profesional. Pe deasupra mai avea si o nepotica pe care o iubeam si-o iubesc ca pe ochii din cap si pe care o consideram ca pe fiica mea. Dar nu era totul... ceva lipsea...

Intamplarea sau destinul a facut sa am ceva divergente cu seful meu, datorita faptului ca in urma cu un an dadusem un examen la o alta institutie dar din Bucuresti, examen pe care-l luasem si trebuia sa ma transfer acolo. Eu, fiind din Suceava am stat si am chibzuit problema din toate unghiurile si am considerat ca nu are nici un rost sa plec de unde eram. Deja imi formasem un nume, eram respectata, cunoscuta... Dar faptul ca am renuntat la acel transfer nu a fost tocmai bine pentru mine. Seful meu mi-a purtat ranchiuna si m-a scos din departamentul in care eram trimitandu-ma intr-altul in care eram sortita sa ma plafonez. Am rezistat eroic un an de zile, dupa care mi-am luat inima in dinti si mi-am dat demisia. Am plecat spre Bucurestisi am inceput o noua viata infiintandu-mi o firma a mea. Eram libera, eram independenta... dar singura...

Intamplarea a facut ca citind intr-o zi un ziar si uitandu-ma la rubrica "matrimoniale" sa-mi atraga atentia un anunt. De felul meu nu sunt adepta anunturilor matrimoniale. Dar nu stiu ce m-a atras la acel anunt. Era anuntul unei femei care scria in numele fiului ei care locuia in New York. Nefiind adepta acestui sistem am cam uitat de anuntul respectiv. Dar totusi numarul de telefon imi ramasese imprimat in memorie. Intr-o zi, discutand cu o prietena i-am povestit despre anuntul in cauza. Ea m-a intrebat de ce nu as incerca. Doar spre amuzamentul nostru am zis ca am sa incerc. Zis si facut. Am pus mana pe telefon si am sunat. Mi-a raspuns o doamna care m-a intrebat de ce nu as veni totusi pana la ea ca sa vorbim. Eram panicata totusi pentru ca nu stiam despre ce este vorba. Cu toate ca se inserase, mi-am luat inima in dinti si am mers la ea acasa. Era singura si mi-a povestit ca vazuse o groaza de fete pana atunci. Nu ma gandeam ca voi avea mari sanse. Totusi, inainte de a pleca i-am dat numarul meu de la telefonul celular. A doua zi dimineata la prima ora m-a anuntat ca celalalt fiu al ei doreste sa ma vada. Dar ca sa nu va plictisesc prea mult, am sa va spun ca m-au placut toti iar in Septembrie cel ce urma sa-mi devina sot a venit de la New York la insistentele familiei sa ma cunoasca. Mi-a placut foarte mult de el, de felul lui de a fi, de caracterul lui. Dar totusi incercam sa nu-mi fac iluzii. Deja avusesem prea multe deceptii...

Dupa plecarea lui, pe 1 Octombrie m-a sunat si m-a cerut oficial de sotie. Nu-mi venea sa cred dar cu toate astea am refuzat sa ma gandesc prea mult la asta de teama sa nu am o noua deziluzie. Intre timp, m-am mutat la mama lui la insistentele pe care mi le-a tot facut. In tot timpul acesta s-a aratat a fi cel mai de onoare si cel mai cinstit om pe care-l cunoscusem pana atunci.

In Noiembrie am primit raspunsul afirmativ la cererea lui de a ma duce in S.U.A. ca logodnica oficila iar pe data de 23 ianuarie 2001 ma aflam deja in avionul care ma trecea oceanul pana la el. Eram confuza, nesigura pe mine, nu stiam aproape nimic despre el. Eram speriata de moarte dar totusi mi-am spus ca daca n-o fac acum am sa regret toata viata. Pe 24 ianuarie aterizam pe JFK in New York iar pe 14 februarie singuri singurei fara nimeni pe langa noi ne-am casatorit intr-un minunat orasel de langa New York. Aveam 34 de ani.

Si iarasi dorinta de a avea copii s-a aprins in mine. Era barbatul pe care mi-l doream cu care doream sa am copii. Incepusem sa-l iubesc... Asa, ca dupa trei luni de casnicie vazand ca nu raman insarcinata, am apelat la un medic profesionist. Intamplarea a facut sa dam peste o femeie medic care era indianca si care era tare acra. De cate ori mergeam la ea nu puteam sa punem nici o intrebare, ne privea ca si cum ne intreba ce mai cautam acolo. Cu toate astea pot sa spun ca a fost o buna profesionista. Isi facea treba foarte bine. Singurul lucru era ca dupa ce-mi facea consultatiile de rigoare ne expedia si ne spunea sa ne facem apointment pentru o alta zi. Problema cea mai dificila era ca eu nevorbind foarte bine engleza eram nevoita sa merg la controale cu sotul meu.

Intre timp eu si cu sotul meu hotarasem sa facem si cununia religioasa pe care o voiam in Romania. Hotarasem ca cununia religioasa s-o facem in Martie inainte de a intra in postul Pastelui la o manastire din Suceava. Dar inainte de asta pe 14 februarie cand ar fi trebuit sa sarbatorim 1 an de la casatoria noastra am fost nevoita sa fac o operatie, deoarece mi se descoperise un mic chist pe uter. Asa ca dupa ce am facut si aceasta operatie, pe 8 Martie ne-am suit in avion cu destinatia Romania. Pe 16 Martie am avut cununia religioasa care a fost ceva de vis, pe 19 Martie am intrat in alta operatie care trebuia s-o finalizez de cand am plecat in tara la spitalul de chirurgie plastica si operatorie Floreasca din Bucuresti, iar pe 22 Martie bandajata si intr-o continua goana am plecat impreuna cu sotul meu inapoi spre casa noastra la New York.

Dupa ce am ajuns acasa am hotarat sa ne reluam vizitele la doctorita noastra. Am fi vrut sa renuntam la serviciile ei dar nu cunosteam nici un alt medic care m-ar fi putu ajuta. Asa ca la indicatiile ei si la dorinta noastra, prima saptamana imediat dupa sarbatorile de Sfintele Paste am facut o inseminare artificiala. Ghinionul a fost ca dupa ce dadusem si o gramada de bani nu s-a vazut nici un rezultat. Pe 19 mai mi-a venit perioada. Asa ca am renuntat la serviciile acestei doamne mai ales ca facuse si ceva incurcaturi in fisa mea.

Cu toate acestea, nu mi-am pierdut speranta si am incercat in continuare sa raman insarcinata. Si intr-o seara in timp ce faceam dragoste cu sotul meu, m-am rugat din adancul sufletului sa ma ajute bunul Dumnezeu sa raman insarcinata. Ma rugasem din adancul sufletului meu. Si am stiut atunci ca ruga mi-a fost auzita. Am ateptat doua saptamani si intr-o seara fara sa spun un cuvant sotului meu despre astasi cu o teama nedefinita in suflet ca totusi s-ar putea ca ruga mea sa nu fi fost auzita mi-am facut un test de sarcina care-mi ramasese dintr-un pachet mai de demult. Nu aveam nici un fel de instructiuni la testul respectiv. Deci am facut testul, eram extrem de emotionata ca iarasi voi fi dezamagita ca si de alte dati, dar totusi sub ochii mei s-au format doua liniute. Am crezut ca lesin de bucurie. Dar totusi datorita faptului ca facusem si o gramada de teste de fertilitate nu mai eram sigura cum ar trebui sa fie testul ca sa arate ca sunt intr-adevar insarcinata. Asa ca excitata toata, rosie la fata ca un rac m-am dus in dormitor cu testul in mana si l-am intrebat pe sotul meu daca isi mai aduce aminte cum ar trebui sa arate testul ca sa-mi confirme ca sunt insarcinata. El a spus ca nu stie sigur dar ca totusi sa nu-mi fac iluzii prea mari ca sa nu fiu iarasi deceptionata. Ne-am culcat in seara aceea cu gandul la ceea ce se intamplase. A doua zi de dimineata cand a ajuns in Manhattan s-a dus direct la prima farmacie si a citit un prospect. Mi-a dat imediat un telefon si mi-a spus ca acolo ar scrie ca trebuie sa fie amandoua liniile vizibile. Am urlat pur si simplu de bucurie. Dar el mi-a spus ca sa nu ma grabesc totusi si sa mai cumpar un test ca sa ma asigur. Am cumparat al doilea test si spre marea mea bucurie a iesit pozitiv. I-am dat imediat telefon si i-am dat vestea cea mare. Totusi am spus sa nu ne grabim si pana nu ne confirma un doctor sa nu ne facem ganduri. In orice caz pana am ajuns la doctor am mai facut inca doua teste. Stateam cu toate in mana si imi spuneam ca daca totusi unul ar fi gresit poate nu as crede. Dar asa... erau patru teste. Cand am fost la doctor si i-am spus ca mi-am facut patru teste a ras. Oricum, diagnosticul lui a fost: "Felicitari, sunteti insarcinata". Eram nemaipomenit de fericiti. Eram viitori parinti. Aveam in mine o fiinta mica, mica, mica care astepta sa vina pe lume. Astazi stim ca o sa avem o minune de fetita. De cate ori ma gandesc la asta o fericire nemaipomenita ma strabate si ma inunda. Suntem fericiti amandoi si o asteptam cu nerabdare. Prin puterea credintei o voi aduce pe lume pe aceasta micuta noastra. Prin puterea credintei mi-am realizat cele mai frumoase vise. Prin puterea credintei am reusit... Si voi puteti sa reusiti in tot ceea ce va propuneti. Totul este sa credeti ca se va intampla... si se va intampla...

Multumesc inca odata din suflet bunului Dumnezeu pentru toate darurile pe care mi le-a dat in viata. Datorita lui sunt ceea ce sunt, datorita lui mi-am gasit un sot, datorita lui locuiesc acum in cel mai mare oras din lume New York, datorita lui voi avea cea mai mare comoara din lume. Multumesc Doamne IIsuse Hristoase pentru toate minunile pe care mi le-ai dat. Dumnezeu sa va ajute pe toate sa va indepliniti toate dorintele voastre. VA MULTUMESC DIN SUFLET CA A-TI AVUT RABDARE SA-MI CITITI ACEASTA CONFESIUNE.


pisicuta
publicat la 08.01.2003 (11821 citiri)