· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

SIDI NUMAN


POVESTE ARABA




SIDI NUMAN
(poveste araba)



Cliful Harun al Rasid se intorcea intr-o zi de la o plimbare cu marele sau vizir.Trecand printr-o piata publica gasira o gramada mare de oameni uitandu-se la un barbat tanar,in haine scumpe,care calarea o iapa.In goanna mare ocolea mereu piata cu ea,lovind-o ingrozitor cu biciul si cu pintenii in carne,asa incat animalul se acoperise de spume si de sange.
Califul,uimit nespus de neomenia aceasta,se opri locului ca sa intrebe de ce omul facea acest lucru,si afla ca nimeni nu stia,dar ca il vedeau zilnic si de mai multa vreme,indeletnicind la acelasi ceas cruzimea asta.
Mersera mai departe,dar Harun al Rasid porunci Marelui Vizir sa trimeata vorba tanarului barbat sa vie a doua zi in fata Califatului.
A doua zi,cand acesta se infatisa inaintea sa,Sultanul il intreba de numele lui si el raspunse ca-l cheama Sidi Numan.
-Sidi Numan,zise atunci Califul,am vazu in viata mea invatandu-se multi cai de calorie si am invatat si eu multi,cat de naputinciosi si de salbatici,dar niciodata n`am vazut sa-si chinuiasca cineva calul asa cum chinuiai tu ieri iapa ta.Infatisarea ta nu arata nicidecum sa fii un om asa de crud si de barbar,si-mi vine sa cred ca nu ai facut acest lucru fara de vreo pricina;de aceea am trimes sa te aduca pentru ca sa aflu de la tine aceasta pricins.Povesteste-mi dar lucrul asa cum sta si nu-mi ascunde nimic.
-Stapanitor atotputernic al credinciosilor,incepu Sidi Numan,eu sunt singurul fiu al unui negutator de pitre scumpe,care-mi lasa destula avere ca sa pot trai imbelsugat si cinstit si fara a face vreun negot.
In asa imprejurari,sinurul lucru ce-l mai puteam dori pentru desavarsirea fericirii mele,era o sotie dragastoasa.
Pesemne insa ca nu i-a placut lui Dumnezeu sa-mi daruiasca o astfel de tovarasa.Dinpotriva,mi-a dat una care,din chiar intaia zi dupa casatorie,imi puse rabdarea la asa incercari,cum nici un om nu si-ar putea inchipui macar.
Cand dupa cununie imi adusera sotia in casa si pentru intaia oara ii vazui fata neacoperita de val,ma bucurai ca neamurile,care-mi descrisera frumusetea ei,nu ma inselasera;o gasii cu totul pe placul meu si-mi fu nespus de draga.
A doua zi dupa nunta ni se servi un pranz cu mai multe feluri de bucate.Ma dusei in sufrageri unde era pusa masa,si negasind acolo pe nevasta-mea,trimisei s`o cheme.Dupa ce ma facu sa astept multa vreme,veni in sfarsit,si ne asezaram la masa.
Mancai mai intai pilaful de orez,eu slujindu-ma,cum se obisnuieste,cu lingura.Nevasta-mea dinpotriva,scoase din buzunar un tacam al ei,un fel de scobitoare mica de urechi,cu care incepu a duce la gura orezul bob cu bob—caci mai mult nici nu incapea in lingurita aceea.
Mirat peste masura de acest fel de a manca,ii zisei:-Amina-ca asa o chema_la parintii tai asa ai invatat ca se mananca pilaful de orez?Il iei asa,pentru ca nu esti prea mare mancatoare,ori vrei sa numeri boabele,ori cumva din economie?Avem,slava lui D-zeu,destul belsug,ca sa traim larg,fara san e numaram imbucatura.Nu te mai chinui dar,draga mea Amina,si mananca asa cum vezi ca manac si eu.
La tonul dulce si la felul prietenesc cu care ii vorbisem ,ma asteptam si eu sa capat un raspuns dragut;cand colo,fara sa ma invredniceasca de un cuvant,urma sa manance in felul ei,multumindu-se sa mai ia cand sic and o farama cazuta din coaja de paine,cam atata cat ar ciuguli o vrabie.
La cina de seara tot asa,si a doua zi si oriunde oridecate ori mancam impreuna,tot asa se purta.Imi dadeam seama ca o femeie nu e cu putinta sa traiasca numai din atata hrana si ca indaratul acestei purtari caudate trebuie sa se ascunda o taina.
Gandul acesta ma hotara sa ma prefac.Facui asa ca si cum nu asi mai lua de loc in seama purtarile ei,in nadejdea ca doara cu vremea se va da pe brazda obisnuindu-se a trai asa cum doream eu,dar nadejdea imi fu zadarnica,dupa cum ma incredintai in curand.
Intr-o noapte cand Amina ma crezu cufundat in somn adanc,se scula binisor,se imbraca fara zgomot si parasi iatacul tiptil.
Cum iesi,ma sculai si aruncai in graba un vesmant pe mine.Prin fereastra ce da in curte,putui vedea ca deschide usa dinspre ulita si pornise prin noapte.
Ma napustii si eu afar ape usa,pe care o lasase cascata,si o urmarii in lumina lunii pana o vazui strecurandu-se intr-un cimitir,din apropierea casei noastre.Numai de cat incalecai pe zidul cimitirului si dup ace ma ascunsei pe dupa crengile unui copac,cautai din ochi pe Amina si o vazui in tovarasia unei gulah.
Maria ta stie ca aceste gulah sunt duhuri rele care ratacesc pe locuri pustii.Locuiesc de obicei prin ruine vechi si cimitire si se numesc hoituri.Mare imi fu groaza cand vazui pe sotia mea stand de vorba cu aceea gulah si mancand amandoua cate o bucata scarboaza de starv.
Nu mai stiui cum sa ajung acasa mai repede.Intrand lasai usa dinspre ulita cascata si intorcandu-ma in iatac ma culcai repede prefacandu-ma ca dorm.Amina intra in curand incetisor pe usa,se dezbraca si se culca din nou,bucuroasa-pe cat se parea-ca totul mersese bine si ca nu prinsesem de veste.
Chinuit de revolta si de scarab de fapta grozava a femii mele,nu putui adormi decat tarziu,dar cel dintai glas al muezinului chemanad pe credinciosi la ruga de dimineata ma trezi numaidecat.Ma imbracai si ma dusei la moscee.
Dupa rugaciune porni prin oras si-mi petrecui dimineata plimbandu-ma hoinar pe strazi si prin gradini,chibzuind intr-una in gand ce masuri sa iau ca sa fac femeia sa-si schimbe felul vietii.Ajunsei fara sa-mi dau seama in fata casei mele tocmai la ceasul pranzului.
Amina cum ma vazu,porunci sa se aduca mancarea sin e asezaram impreuna la masa.Vazand-o ca staruie in felul ei de a manca orezul,ii zisei cu cea mai mare cumpatare si stapanire de sine;-Amino,stii cat de mult m`a uimit,in ziua de dupa nunta noastra,cand te-am vazut mancand numai din pilaf,si anume atat de putin si intr-un chip care ar fi jignit pe oricare sot;pana in ziua de azi n`ai incetat sa te porti tot astfel sis a-mi pricinuiesti mereu acelasi necaz.Am tacut,pentru ca nu vreau sa tea pas scu nimic si mi-ar parea rau,daca cele ce-ti spun acum,te-ar supara catusi de putin;dar,oricum,spune-mi Amino,carnea care ni se da aici la masa,nu e ea mai buna decat cea de mortaciune?
Abea rostisem ultimul cuvant,ca Amina,care pricepuse ca o urmarisem noaptea,sari in sus cuprinsa de o furie,care intrecea orice inchipuire;fata I se incinse ca focul,ochii aproape sa-I iasa din cap,si gura incepu sa-I faca spume ca de turbare.
Apoi apuca deodata un castron cu apa de pe masa,isi muia in el varful degetelor,mormai printer dinti cateva cuvinte pe care nu le putui intelege,ma stropi cu cateva picaturi peste obraz si-mi striga:
-Primeste-ti plata curiozitatii tale si prefate intr-un caine.
Amina,pe care n`o steam ca e vrajitoare,abea rostise aceste vorbe dracesti,ca ma vazui deodata prefacut in caine.
Uimirea si surprinderea care ma cuprinse de aceasta neasteptata nenorocire care ma lovea,ma impiedicara la inceput sa ma gandesc la fuga,si asa avusese vreme sa apuce un baston sis a incepa a ma croi cu turbare.Crezui ca pot scapa de furia ei fugind afara in curte,dar si acolo ma urmari cu aceeasi indarjire si nu ma putui ascunde nicaieri de loviturile ei.
Cand in sfarsit ostenise sa alerge sis a tot dea in mine,casca putin usa ce da in ulita pentru ca sa ma striveasca in clipa cand voi incerca sa fug prin ea.
Macar ca nu mai eram decat o potaie de caine,tot pricepui planul ei miselesc,si cum primejdia ne da adesea minte,nu ma repezii,ci pandii clipa atat de bine,observandu-i toata tinuta si fiece miscare,ca-I inselai bagarea de seama,zbughind afara cand nu se astepta si mantuindu-mi astfel viata ;izbuti aproape deplin caci varful cozii tot mi-l prinse retezandu-mi-l cu usa trantita.
De durere am schelalait si latrat cat era ulita de lunga,intaratand alti caini care sarira si ma mascara.Ca sa scap de coltii lor,ma napustii prin usa unei macelarii.
Macelarul,la inceput,imi lua parte plin de mila si goni cainii ce ma urmareau voind sa patrunda pana si in pravalia lui.Totusi tot nu aflai aci doritul adapost.
Omul era unul din acei musulmani credinciosi care socotesc cainii drept necurati si nu mai stiu cum sa-si spele cu apa si sapun trupul si hainele,de indata ce i-a atins un caine in trecere.
Dup ace asadar cainii cari ma incolteau,se departara,el facu tot ce-i fu cu putinta ca sa ma alunge sip e mine,dare u ma pitisem intr-un coltisor sigur si petrecui astfel fara voia lui noaptea in pravalia lui.Imi trebuia grozav aceasta odihna,ca sa intremaz putin de bataile ce indurasem de la Amina.
Ziua urmatoare cand gazda mea sosi dimineata de tot incarcat cu capete,limbi si picioare de berbec si deschise pravalia,ma strecurai afara.Tocmai se adunasera cativa caini atrasi de mirosul de carne;ma amestecai printer ei si luai si eu o tinuta de potae cersetoare.Gazda mea paru ca tine seama ca eu,de cand ma adapostisemla el,nu mancasem inca nimic,si ma partini,aruncandu-mi mai des si bucati mai mari de carne,decat celorlalti caini.
Cand isi ispravi pomana,vrui sa ma intorc in pravalia lui,dar el se impotrivi incercarilor mele,cu bastonul in mana cu o mutra asa de meandurata,ca fui silit sa ma indepartez.
Cu cateva case mai incolo,ma oprii inaintea unei brutarii.Brutarul parea un om vessel si in toane bune si asa si era.Tocmai lua dejunul de dimineata,si eu cu toate ca nu dadusem inca semen ca mie foame,imi si arunca o bucata de paine.
Pana anu ma repezi insa cu lacomie,in felul altor caini,la bucati aruncate,facui inspreel un semn din cap si dadui din coada,in chip de recunostinta.Foame nu-mi era,totusi ca sa-l fac placere,primii si bucata a doua de paine ce-mi arunca acum si o mancai incet,tacticos de tot,ca sa inteleaga dintr`asta ca vreau doar sa-i fiu lui pe plac.
El observa toate acestea si ma rabda in apropierea brutariei.Ramasei deci locului,asezandu-ma cu fata spre strada,spre a-i arata,ca pentru moment nu-I mai cer nimic decat ocrotire.
Nu numai ca mi-o darui,dar ma si mangaie cu mana asa ca vazui intr`asta un semn sigur ca puteam indrazni sa intru in casa lui,ba,imi si arata un locsor unde ma puteam culca,fara sa se incurce de mine in cale.
Fui bine ingrijit si nici o data nu putea sta la masa,dimineata,la pranz sau seara,fara ca sa capat si eu portia mea indestulatoare.Eu la randul meu,ii aratam toate semnele de credinta si de dragoste ce putea astepta de la mine.
Ochi imi erau indreptati totdeauna asupra lui,si omul nu facea in casa lui un pas,fara ca sa nu umblu si eu indaratul lui.Tot asa faceam sic and se ducea in oras dupa trebi.
Bagai chiar de seama ca atentia asta il bucura si ca adsea cand avea placere sa faca o plimbare in oras si eu eram pe aproape,el ma chema pe nume Soliman,cum ma botezase el.
Atunci zburdam totdeauna de unde eram,in strada si saream si topaiam si dam din coada mereu inaintea lui.Din cand in cand ma uitam inapoi in ochii lui,ca sa ma incredintez ca-i face placere.
Ma aflam de catava vreme in casa lui,cand intr-o buna zi veni o femeie sa cumpere paine.Cand sa-i plateasca stapanului meu,ii dete intre alti bani buni si o moneda falsa.Brutarul,recunoscand moneda falsa i-o inapoia cerand alta buna.
Femeia se impotrivi sustinand ca banul acela e bun.Gazda mea,ca nu,femeia ca da,si tot ciorovaindu-se ei,brutarul zise:-Dar si cainele meu,care nu e decat un dobitoc neantelegator ar recunoaste-o ca e fals si nu s`ar lasa inselat.Cutu-cutu Soliman,da-te `ncoa!ma striga el.
Si numai ca-l vad ca arunca banii inaintea mea pe jos si zice:-Vezi,Soliman,e vreunul care nu e bun,intre ei?
Eu ma uitai bine la toate monedele,pusei lab ape cea falsa si o impinsei cu sila de-o parte,uitandu-ma apoi in sus la stapanul meu,parka sa i-o arat.
Brutarul care numai asa in gluma ma luase de martor,nu fu putin mirat,ca nimerisem asa de sigur si fara nici o sovaiala.Femeia,careia I se dovedise in acest chip convingator ca banul ei era fals,n`avu incotro si trebui sa-l ia inapoi.
Dupa plecarea ei,stapanul meu aduna vecinii si lauda cum nu se mai poate agerimea si darurile cu care eram inzestrat si le povesti cel eintamplate.
Vecinii vrura sa se incredinteze si ei de asta.i
Imi pusera inainte tot felul de monede amestecate,bune si false,si nu a fost una macar din aceste din urma,pe care sa nu o fi deoebit de celelalte dand-o deoparte cu laba.Femeia,de asemenea,ori pe unde trecea,spunea cunoscutilor ce I se intamplase.Astfel ca faima priceperii mele de a deosebi banii falsi,se raspandi ca fulgerul nu numai printer vecini,ci si in tot orasul.
Acum,toata ziua,nu-mi mai lipsea treaba,Trebuia sa multumesc curiozitatea tuturor celor care cumparau paine la stapanul meu,si sa-mi arat mestesugul.Lucru acesta atrase pe toata lumea,veneau din mahalalele cele mai indepartate,si renumele meu aduse stapanului atatia musterii,ca nu putu face atata paine,cat veneau sa cumpere.
Dar picul meu de pricepere ii atrase si multi pizmasi.Ma pandeau sa ma fure,si omul fu silit sa ma vegheze cu ochii in patru.
Intr-o zi veni o femeie,atrasa si ea ca si ceilalti de noutatea asta,ca sa cumpere paine.Locul meu obisnuit era acum pe tejghea.Imi arunca sase monede,intre care si una falsa.Rascolii banii cu laba,detei deoparte pe cel rau si,cu lab ape el,ridicai ochii spre ea ca sic and voiam s`o intreb daca nimerisem.
-Da,zise femeia uitandu-se si ea la mine si zambind,acesta nu-I bun,nu te-ai inselat.
Nu-si mai putea lua achii dupa mine de mirata ce era,si eu de asemenea ma uitam intr`una tinta la ea.In sfarsit,plati paine ce-o cumparase,iar cand sa plece imi facu semn,s`o urmez,fara ca sa bage de seama brutarul.
Eu totdeauna eram framantat de gandul cum as putea sa ma liberez de farmecul care ma facuse caine,si-mi batuse la ochi atentia cu care femeia ma sfredelia cu ochii.Imi veni in gand ca ea patrunse taina nenorocirii mele si intr`asta nu ma inselai.
Totusi,o lasai sa plece si ma multumii numai sa ma uit dupa dansa.Dar dup ace facuse 2-3 pasi,intoarse capul si vazand ca,fara sa ma misc din loc,o urmaresc din ochi,imi facu inca o data semn s`o urmez.
Acum nu mai statui la ganduri,ci,pe cand brutarul isi curate cuptorul pregatindu-l pentru coacerea unui nou rand de paine si nu se uita la mine,sari jos de pe tejghe si o zbughii dupa femeie.Vazui ca dadea semen de mare bucurie.Dupa ce merse o bucata de cale,ajunse la o casa,deschise usa,intra si-mi zise:-intra;rau n`o sa-ti para ca ai venit cu mine.
Dup ace intrasem si inchise usa dupa mine,ma conduse in odaia ei,unde vazui sesand o fata frumoasa cum nu se mai poate.Era fata femeii miloase,ce ma luase cu ea si care,cum vazui indata,era priceputa in stiinta farmecelor si descantecelor.
-Fata mea,ii zise mama-sa,iaca iti aduc cainele cel vestit al brutarului,care sties a deosebeasca asa de bine banii buni de cei rai.Stii ca-ti spusesem,chiar in ziua cand am auzit zvonul,ca s-ar putea prea bines a fie un om,pe care vreun ticalos l-a prefacut in caine.Azi,mi-a venit in gand sa ma duc la brutarul acela sa cumpar paine de la el.M`am incredintat ca ce s`a spus de priceperea cainelui e adevarat si am izbutit sa atrag sis a aduc cu mine pe acest caine vestit,care a uimit tot Bagdadul.
Tu,fata mea,ce zici.M`oi fi inselat,ori ba?
Nu te-ai inselat deloc,maicuta draga,raspunse fata,si am sa-ti arat indata ca asa e.
Fata se ridica,lua un vas cu apa,isi muia mana in el,ma stropii si zise:
-Daca de la fire esti caine,caine sa ramai:daca insa din nascare esti om,atunci,in puterea acestei ape si a descantecului meu,ia-ti iar chipul de om.
Cat ai clipi,se dezlega vraja;lepadai forma de caine si fui iar om ca mai inainte.
Patruns de maretia acestei binefaceri ma aruncai la picioarele fetei si dup ace-I sarutai marginea rochiei,ii zisei:-Scumpa mea mantuitoare,simt atat de adanc nemarginita dumitale bunatate fata de un necunoscut ca mine,incat te rog sa-mi spui dumneata singura ce pot face pentru dumneata ca sa-ti dovedesc recunostinta mea intr-un chip vrednic de binefacerea dumitale;fa de-acum ce vrei cu mine,porunceste-mi,sunt robul dumitale.Nu ma mai socotesc om slobod,ci sluga dumintale;si ca sa cunosti pe cel pe care l-ai castigat ca rob,da-mi voie sa-ti istoricesc in putine cuvinte povestea mea.
Si-i spusei cine eram,si-I istorisii de casatoria mea cu Amina,de rabdarea cu care i-am indurate toate toanele,apoi de ciudata ei purtare si de rautatea de neanteles cum m`a schingiuit si sfarsii iar eu inflacarate multumiri.
-Sidi Numan,zise fata catre mine,sa nu mai vorbim de multumirile pe care crezi ca mi le datoresti.Sa vorbim mai bine de femeia ta Amina.Eu am cunscut-o inca inainte de a fi luat.Si dupa cum eu steam ca ea e o vrajitoare tot asa si ea stia ca ma pricep si eu in mestesugul acesta,caci avuseram amndoua aceeasi profesoara.Ne intalneam adesea la bae.Dar cum nu ne potriciam la fire,ma feream cu grija sa intru in vorba cu ea.Ea de asemenea ma ocolea din aceasi pricina.Ca sa ma intorc insa,iar la tine,afla ca,ceea ce am facut acum pentru tine,inca nu e destul;ce-am inceput vreau sa ispravesc.Nu ajunge ca am desfacut vraja,prin care erai scos miseleste din randul oamenilor,tu trebuie so si pedepsesti dupa cum i se cuvine.Pentru asta trebuie sa te intorci in casa ta sis a-ti reiei drepturile si viata ta,si eu am sa-ti arat caile si mijloacele prin care vei izbuti in toate astea,Mai stai acum putin de vorba cu mama mea,ca eu ma intorc indata.
Binefacatoarea mea trecu intr`o camara mica si cat timp zabovi acolo,mai avui o data prilejul sa spun mamei,cat de mult sunt indatorat ei si fetei ei.
-Fata mea,precum vezi,nu e mai putin mestera in stinta farmecelor decat Amin,dar copila mea le foloseste numai in bine.Te-ai minuna de ai stii cate binefaceri a facut si mai face zilnic cu stiinta ei.Daca as baga de seama ca se abate cat de cat de la calea cea dreapta,nu i-as ingadui.
In momentul acesta fata intra cu o sticluta mica in mana.
-Sidi Numan,imi zise ea,cartile mele,in care m`am uitat acum,imi spun ca Amina in ceasul acesta nu e acasa,dar ca se va intoarce fara intarziere.Ele imi mai vestesc ca mecreddincioasa se preface fata de slugile tale ca e tare ingrijorata de lipsa ta.Lor le-a spus ca in timpul mesei ti-ai adus aminte de o afacere grabnica,ce te-a silit sa pleci fara intarziere.
La plecare,uitasesi,cica,usa cascata si a intrat un caine mare,urat alergand pana in sufragerie unde sedea ea,de a trebuit sa-l alunge cu lovituri de baston.
Intoarce-te dar,fara a pierde vreme,cu sticluta asta la casa ta.Dupa ce-ti vor fi deschis,asteapta in camera ta pana se va intoarce Amina;nu o sa intarzie mult.
Cum vei vedea-o pe fereastra ca vine,coboara repede in curte si iesi-i inainte.Vazandu-te as ape neasteptate,va intoarce spatela sa fuga.Stropeste-o atunci repede cu putina apa descantata din sticluta asta,rostind in acelasi timp vorbele:
-Primeste-ti plata rautatii tale.Mai mult nu-ti spun;urmarea o s`o vezi cu ochii.
Dupa aceste cuvinte de neuitat pentru mine,imi luai in graba ramas bun de la binefacatoarea mea si de la mama ei si ma intorsei acasa.
Toate mersera intocmai asa cum imi prezisese tanara vrajitoare.Amina nu zabovi mult.Pe cand se apropia,ii iesi inainte cu apa descantata.Ea scoase un tipat,dand sa fuga.Atunci aruncai asupra-I din apa sticlutei si rostii cuvintele ce ma invatase vrajitoare sa le spun.Amina se preface pe loc intr-o iapa,-chiar aceea pe care a vazut-o Maria ta ieri.
In aceeasi clipa cand se oprise zapacita,o insfacai de coama si fara sa-mi pese de impotrivirile ei,o tarai in grajd,ii aruncai un capastru dupa cap si tot mustrand-o cu cele mai aspre vorbe pentru nelegiuirile si rautatea ei,o legai bine de iesle si incepui s`o croiesc cu biciul pana nu mai putui de oboseala.Ii fagadui apoi,pe fiecare zi,o portie de fel de bataie si ma tinui de cuvant.
Iaca,Stapanitor al Credinciosilor,povestea mea.
Harub al Rasid statu cateva clipe cufundat in tacere adanca.Apoi zise:
-Intamplarea ta e fara seaman in felul ei,iar ticalosia femeii tale e de neiertat,de aceea nici nu osandesc cu totul asprimea cu care ai pedepsit-o pana acum.Totusi doresc sa cumpanesti ca e destul batuta de Dumnezeu ca a fost injosita la starea de dobitoc sis a te multumesti cu atat,lasand-o sa-si ispaseasca mai departe pacatele in starea in care e,alergand in lume in patru picioare si mancand iarba.
Sidi Numan fagadui bucuros si Califul il trimise acasa cu daruri.Dar multa vreme bunul Sultan nu putea uita povestea si ori de cate ori isi amintea de ea,adauga:
-Allah il Allah!-Dumnezeu e mare si multe minuni se mai intampla pe lume!

Ramona
publicat la 25.02.2008 (3972 citiri)