· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

SURPRIZA PURCELUSILOR








Au fost odata...trei purcelusi care avusesera multa vreme necazuri din cauza unui lup mare si rau, care locuia in padurea vecina. Insa cel mai cuminte dintre cei trei frati ii dadu-se intr-o zi o lectie de neuitat si, de atunci, jivina nu-si mai aratase nasul pe acolo. Purcelusii, convinsi ca nu mai era nici un pericol, s-au apropiat din nou de padure, atrasi de murele si fragii salbatici. Apoi, putin cate putin, crezand ca lupul parasise acele locuri, au avut indrazneala sa se aventureze pana la marginea zmeurisului.
Intr-o zi, purcelusul cel cuminte merse dupa ciuperci cu unul dintre frati. Deodata, el scoase un tipat: "Repede, sa ne salvam! Am zarit lupul dupa copaci!" "Nu se poate, poate ai visat! Sunt luni de zile de cand..." "Grabeste-te sa fugim!" ii striga fratele sau, luand-o la sanatoasa. "Mai stau cat sa-mi pun ciupercile in cos!" "Nu, lasa-le pe jos si hai sa alergam repede acasa!" ii repeta fratele lui.
Purcelusul cel cuminte, care alearga foarte repede, ajunse primul; el pandi sosirea fratelui sau cu usa intredeschisa apoi se inchisera impreuna in casuta solida, din caramida, pe care o construisera cu ceva vreme inainte. Dupa aceea pusera pe usa, pe interior, un lacat mare si o baricadara cu o masa grea de lemn. "Uf! Iata-ne, in sfarsit, la adapost!" spuse multumit purcelusul cel cuminte. Fratele sau repeta cu usurare: "Da, in sfarsit, suntem in siguranta!" insa purcelusilor le ingheta zambetul pe buze. Ridicandu-si privirea, strigara amandoi: "Lupul! Lupul! E chiar la fereastra!" Cei doi frati, vazand ochii amenintatori ai lupului, incepura sa tremure din cap pana in picioare. Purcelusul cel cuminte incearca sa-si pastreze sangele rece: "Zabrelele de la fereastra sunt de fier, nu vor ceda niciodata. Iar usa este prea solida pentru ca lupul sa o poata dobora. Asa ca, fii linistit, suntem in siguranta!"
Deodata, isi amintira de fratele lor care plecase la oras dupa cumparaturi: acesta trebuie sa se intoarca din clipa in clipa! "Daca lupul continua sa dea tarcoale casei, il va vedea sosind si il va sfasia! Saracii de noi! Cum sa il anuntam oare de acest pericol?" Ii cuprinse deznadejdea. Fratele lor, desi era un pierde-vara, avea o fire atat de vesela! Ce aveau sa se faca fara cantecelele lui nostime? Deodata se auzira batai puternice in usa. Cei doi purcelusi, stransi unul intr-altul, asteptau tinandu-si rasuflarea. Apoi, intorcandu-si privirea catre coltul cel mai intunecat al camerei, strigara intr-un glas: "Caminul! Caminul!..." Isi amintira pe loc ultima lor patanie: lupul, neputand forta nici usa, nici ferestrele, patrunsese alunecand pe horn. Purcelusii au aprins imediat un foc mare, iar lupului i-a luat coada foc; apoi l-au batut zdravan si fioroasa fiara a fugit urland de durere. Dar de data aceasta nu puteau aprinde focul. Nu aveau chibrituri, fratele lor tocmai plecase sa cumpere! Asa ca se inarmara cu cate un ciomag si se asezara la panda langa camin. Dupa cateva clipe de asteptare, o bucata de tencuiala se desprinse si cazu in cenusa rece.
Apoi urma o tacere destul de lunga.
La un moment dat incepu sa se auda zgomotul facut de cineva care se freca, coborand, de peretii hornului. Incepura sa cada si bucati de funingine. Imediat dupa asta se ivira din horn doua urechi ascutite, apoi doi ochi mari si galbeni, iar in cele din urma o limba rosie intre coltii lungi si ascutiti.
Era lupul in persoana! Purcelusul cel cuminte trase cu ochiul catre fratele lui si ii sopti: "Asteapta, asteapta...Trebuie sa-l lovim in cap..."
Lupul se intepeni in aceasta pozitie ciudata. Cei doi purcelusi se privira o clipa, nestiind ce sa faca, apoi pornira la atac. Ridicara ciomegele si...poc!, poc!, ii dadura animalului cateva lovituri zdravene in scafarlie. Fiara se prabusi in casa cu un zgomot puternic, si...surpriza!
Cei doi descoperira nu un lup, cum se asteptau, ci un purcelus…adica pe fratele lor! Acesta, poznas, isi pusese o masca de lup pe fata pentru a le juca o festa!
Bietul glumet, coplesit de lovituri si reprosuri, cu un cucui mare in varful capului si negru de funingine, izbucni in lacrimi.
De-acum relaxat, fratele cel mic radea in hohote:
"Am lovit doi iepuri dintr-o data! Te-am batut si pe tine si pe lup, pe rand… Ce satisfactie!"
Purcelusul cel glumet incerca in zadar sa se apere:
"Doar stiti bine ca azi e carnaval si totul ne este ingaduit! Si apoi, sa stiti ca asta a fost cea mai frumoasa masca din targ!…"
Insa fratele cel cuminte nu voia sa-l asculte deloc:
"Aceasta gluma proasta merita o pedeapsa! Vei face curatenie in toata casa timp de o saptamana si nu vei iesi deloc afara la joaca! Iar masca de lup ti-o iau si o voi tine la mine!" Putin mai tarziu, purcelusul cel cuminte, aflat singur in baie, nu se putu abtine sa nu isi puna fioroasa masca pe fata. Privindu-se in oglinda isi zise:
"Ce-ar fi daca i-as face o farsa unchiului nostru, care ne va vizita luna viitoare? Mai mult ca sigur ca se va ingalbeni de spaima!"

POPESCU ANA DIN GIURGIU
publicat la 25.02.2008 (6276 citiri)