· articole
· intamplari

Sa facem tachinarea mai usor de suportat



Copiii ce sunt tachinati in autobuzul de scoala, in sala de clasa sau in timpul pauzelor, de cele mai multe ori refuza sa mai mearga la scoala. Din nefericire, tachinarea copilului se poate intampla oricand si oriunde si este dificil a fi prevenita, in ciuda celor mai acerbe eforturi ale parintilor, invatatorilor, profesorilor de a creea o atmosfera destinsa.

Majoritatea copiilor se necajesc imediat ce sunt apelati intr-un mod jignitor, porecliti sau ridiculizati. Parintii nu isi pot intotdeauna proteja copiii de asemenea situatii dureroase, dar ii pot invata pe acestia cateva strategii pentru a face fata situatiilor cand sunt tachinati sau necajiti.

Copiii care vor capata de mici aptitudinea de a face fata acestor situatii, vor fi mult mai bine pregatiti pentru eventualele “provocari” si conflicte de ordin social, din timpul copilariei si adolescentei. Voi discuta despre diverse tipuri de tachinare, de ce copiii se tachineaza intre ei si despre cum, atat parintii cat si copiii, pot fi ajutati sa treaca cu bine prin aceasta situatie.

TIPURI DE TACHINARE
Nu toate situatiile cand copilul este tachinat, sunt daunatoare – tachinarea in joaca poate fi uneori distractiva si constructiva. A tachina si a fi tinta unei tachinari, pot ajuta copiii sa isi dezvolte aptitudinile sociale, indemanarile de care vor avea nevoie in adolescenta si la maturitate. Tachinarea in joaca sau cu caracter distractiv este atunci cand aduce pe buzele fiecaruia un zambet sau chiar starneste hohote de ras, atat celui tachinat cat si celui care tachineaza.
La polul opus, sta tachinarea daunatoare, care include ridiculizarea, poreclirea, stigmatizarea sau atunci cand se spun sau se fac lucruri iritante. Spre deosebire de tachinarea in joaca, tachinarea daunatoare il poate face pe cel “luat la tinta” sa fie trist, suparat, sa se simta ranit sau furios. Mai mult, cand tachinarea este ostila (include tortura sau hartuirea psihica), poate fi necesara interventia unui parinte, educator, profesor sau orice alta persoana matura din interiorul scolii.

DE CE TACHINEAZA COPIIII
Copiii tachineaza dintr-un anumit numar de motive, cum ar fi:
- Atentia: a tachina este o buna modalitate de a primi atentie negativa si, din nefericire, pentru multi copii, acest tip de atentie este mai de dorit decat a nu fi bagati in seama.
- Imitarea: Anumiti copii reproduc ceea ce li se intampla acasa, comportandu-se in aceeasi maniera cu ceilalti, la scoala sau in vecini, la joaca. Acestia sunt copii care pot fi, la randul lor, tachinati de catre frati sau surori sau care au parinti agresivi sau foarte severi.
- Sentimente de superioritate si putere: Multi dintre cei care tachineaza si necajesc, se simt superiori cand injosesc pe altii, iar faptul ca ceilalti se supara si se necajesc, ii face sa se simta puternici.
- Nobila acceptare: Este neplacut sa remarci in comportamentul copiilor tendinta de a-i tachina pe ceilalti, doar pentru ca lor acest lucru li se poate parea din cale afara de interesant. Acest lucru ii poate ajuta sa se simta parte a unui grup. Dorinta de a apartine unui grup de copii “populari” poate fi atat de puternica, incat un copil poate incepe sa necajeasca alti copii, doar pentru a fi acceptat de acel grup.
- Intelegerea sau intepretarea gresita a diferentelor: O lipsa in ceea ce priveste intelegerea “diferentelor” poate constitui factorul de baza in anumite tipuri de tachinare. Multi copii nu constientizeaza asta sau nu inteleg diferentele etnice sau culturale. In anumite cazuri, un copil cu un defect fizic sau de ordin psihic (dificultati de invatare), poate fi tinta rautatilor sau a tachinarii datorita faptului ca este diferit. Anumiti copii critica pe oricine este diferit, in loc sa incerce sa invete sau sa inteleaga de ce sunt ceilalti diferiti sau ce anume ii face speciali.
- Influenta mass-mediei: Nu putem discuta despre motivele din cauza carora copiii tachineaza alti copii fara a recunoaste cat de puternica este influenta mass-mediei. Copiii nostri sunt in mod frecvent expusi rautatilor, tachinarii, sarcasmului si lipsei de respect ce se gasesc in anumite programe de televiziune pentru copii (desene animate).

CUM SA AJUTI?

STRATEGII PENTRU PARINTI
Atunci cand copilul experimenteaza tachinarea, este foarte important ca parintele sa vada problema din punctul de vedere al copilului. Stai jos si asculta-ti copilul cu atentie, fara tendinta de a-l judeca. Cere-i copilului sa descrie cum vede el tachinarea. Unde s-a intamplat? Cine este cel care l-a tachinat sau necajit? Intelege si da atentie sentimentelor copilului. Poate ajuta daca tu insuti ii povestesti despre cum ai tachinat sau necajit un copil sau despre cum ai fost tu tachinat sau necajit. Urmatoarele strategii pot de asemenea ajuta:
- Nu reactiona exagerat. O reactie exagerata a parintelui, poate duce la o reactie exagerata a copilului.
- Exprima mesajul: “Te poti descurca cu asta”
- Incurajeaza copilul sa isi petreaca timpul liber cu copii care il fac sa se simta bine, nu rau.
- Revizuieste-ti propriul comportament. Comportamentul tau este acela al unei “victime” sau iti tachinezi copilul intr-un mod nepotrivit?
- Invata si practica strategiile discutate mai sus.

STRATEGII PE CARE PARINTII II POT INVATA PE COPII
Tachinarea nu poate fi prevenita, iar copiii nu pot controla ceea ce spun ceilalti totusi, ei pot invata sa isi controleze propriile reactii. Parintii isi pot invata copiii anumite strategii simple, descrise mai jos, ce ii vor face mai puternici din punct de vedere emotional si vor reduce sentimentele de neajutorare. Cand copiii realizeaza ca exista strategii reale, ce dau rezultat in situatiile in care ei sunt tachinati sau necajiti, capacitatea lor de a face fata vor deveni mai puternica.
Conversatia cu el insusi. Incurajeaza copiii sa se gandeasca la ceea ce si-ar putea spune lor insisi atunci cand sunt intr-o asemenea situatie. Un copil isi poate spune lui insusi: “Chiar daca nu imi place ca sunt tachinat/necajit, pot face fata acestei situatii.” Un copil ar trebui sa se intrebe pe sine: “Este oare adevarat ce spune cel care ma tachineaza?” Uneori, nu este. O alta intrebare importanta este: “A cui parere este mai importanta, a mea sau a celui care ma necajeste?” De asemenea, de mare ajutor pentru copilul care a fost tachinat este sa se gandeasca la calitatile pozitive pe care le are pentru a contracara remarcile negative.
Ignoranta. A-si manifesta furia sau a plange, este un mod de a perpetua tachinarea, de a invita pe cel care tachineaza sa continue; deci, este mult mai de folos pentru copil sa il ignore pe cel ce il necajeste. Copilul care este tachinat, nu ar trebui sa il priveasca pe cel care il tachineaza si nici macar sa nu ii raspunda. Copiii ar trebui sa pretinda ca cel care ii necajeste/tachineaza, este pur si simplu invizibil si sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Daca este posibil, ar trebui chiar sa se departeze de cel care il tachineaza. Parintii pot juca cu copiii mici roluri de situatii cand cineva este tachinat si actioneaza cu indiferenta, iar la sfarsit, bineinteles, sa ii felicite pe acestia pentru “excelenta” lor interpretare. Trebuie luat in seama ca ignoranta nu poate avea rezultat intotdeauna, mai ales in situatiile cand tachinarea se prelungeste.
Mesajul “Eu.”. Este o modalitate afirmativa prin care copilul isi poate exprima in mod efectiv sentimentele. Copilul exprima cum se simte, ce anume i-a cauzat acea stare sau traire si ce anume i-ar placea ca ceilalti sa faca diferit. De exemplu, un copil poate spune: “EU ma simt tulburat cand te distrezi pe seama ochelarilor mei. EU te rog sa incetezi.”. In general, aceasta strategie functioneaza mai bine atunci cand este aplicata intr-o situatie mai structurata sau supravegheata, cum ar fi in sala de clasa. Cand se aplica in alte situatii, cum ar fi in pauza sau in autobuzul de scoala, poate da nastere la stari si mai incordate si la perpetuarea tachinarii, atunci cand cel care tachineaza remarca faptul ca “tinta” tachinarii sale este suparat sau afectat in vreun fel. Totusi, este o modalitate usoara sa inveti copilul sa se ajute singur in a face fata multor situatii neplacute. Copilul trebuie sa invete sa-si priveasca “agresorul” in ochi, sa vorbeasca clar si sa utilizeze un ton politicos.
Vizualizarea. Multi copii de varsta mai mica, reactioneaza mai prompt imaginandu-si cuvintele "ricosand" din ei. Le intipareste ideea de a nu accepa sau crede ceea ce li se spune, le formeaza o imagine. Aceasta imagine poate fi creata prin a le arata cum o minge de cauciuc ricoseaza dintr-o persoana. O alta vizualizare eficace pentru copil este sa isi imagineze ca este aparat de un scut de care toate cuvintele se lovesc si astfel nu ajung la el. Inca o data, aceasta tehnica transmite copilului mesajul ca poate refuza sa fie tachinat si injosit.
Schimbarea tachinarii, a unui comentariu negativ, intr-un compliment. De exemplu, un copil il tachineaza pe altul din cauza ochelarilor: “Patru ochi, ai patru ochi!” Copilul care este tachinat poate raspunde intr-un mod politicos: “Multumesc pentru ca mi-ai remarcat ochelarii.” Cel care a tachinat este de obicei confuz, mai ales cand nu exista o reactie de suparare sau frustrare din partea celui care a fost tinta tachinarilor sale. Sau copilul mai poate raspunde: “asta e o observatie grozava”.
A fi de acord cu faptele. A fi de acord cu faptele, cu ceea ce se intampla, poate fi una din cele mai usoare cai de a trata o insulta sau tachinare. Cel care necajeste spune “ai atat de multi pistrui”. Copilul care este tachinat raspunde: “Da, am o multime de pistrui” Primul reproseaza: “Esti un plangacios.” Celalalt raspunde: “Plang atat de usor.”. Acceptand faptele, de obicei este eliminat sentimentul, dorinta de a ascunde pistruii sau lacrimile.
“Ei, si?” A raspunde celui care tachineaza cu “ei, si?” exprima indiferenta faptului ca tachinarea nu conteaza, nu are nici un efect. Aceasta strategie este descrisa cu umor in cartea lui Bill Cosby, “Cel mai rautacios lucru ce poate fi spus”.
Sa raspunda tachinarii cu un compliment. Atunci cand un copil este tachinat, este de multe ori o buna strategie ca el sa raspunda cu un compliment. De exemplu, daca un copil este tachinat in legatura cu modul in care alearga, el poate raspunde: “Tu esti un alergator mai bun.”
Folosirea umorului, a bunei dispozitii. Umorul arata ca remarcile rautacioase sau tachinarile au o foarte mica importanta. Cand razi, o situatie dureroasa poate fi transformata intr-una haioasa.
A cere ajutor. Din cand in cand, este necesar pentru copil sa ceara interventia sau ajutorul unui adult, daca cel care il tachineaza este persistent.

CAND TACHINAREA DEVINE HARTUIRE.
Majoritatea tipurilor de hartuire pot fi tratate cu implicarea efectiva a copiilor implicati, uneori cu ajutorul parintilor, educatorilor, invatatorilor, profesorilor, asistentilor sociali sau al consilierilor. Tachinarea devine hartuire atunci cand se repeta ingrijorator de mult, cand se ajunge la amenintari sau violenta, ori atingeri nepotrivite si contacte fizice. Adultii trebuie sa fie foarte atenti la acest aspect si sa intervina in cazul in care este nevoie, daca suspecteaza ca copilul este hartuit sau daca anticipeaza ca acest lucru se poate intampla. In asemenea cazuri, poate fi necesara interventia parintilor si a profesorilor pentru a face ca hartuirea sa inceteze.

CONCLUZIE
Va puteti ajuta copiii sa inteleaga ca tachinarea nu poate fi prevenita si ca ei nu pot controla ceea ce spun ceilalti. Totusi, ei pot invata sa-si controleze propriile raspunsuri si reactii, ceea ce va “usura tachinarea”.


Sursa: Freedman, Judy S. (1999, Spring). Easing the teasing: How parents can help their kids cope. EARLY CHILDHOOD.
Traducere: lumibar
.





"Sa facem tachinarea mai usor de suportat" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre educatie:
Ce ar trebui sa stie fiica ta inainte de aparitia ciclului menstrual

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 4.11
voturi 9


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent