· articole
· intamplari

Solutii pentru fricile copilariei



Teama de intuneric, de albine, de apa, de hoti, de vrajitoare, de gradinita, de ceilalti.Toti copiii au temeri pasagere, care fac parte, firesc, din procesul lor de dezvoltare.



Teama, bucuria, furia, tristetea, sunt emotii pe care copilasul tau le va cunoaste inca din primii ani de viata. Este o mare greseala sa incerci sa-l feresti de orice angoasa, sa nu-i spui povesti triste ca sa nu sufere, sau sa nu-l lasi sa vada desenele animate clasice doar pentru ca sunt si scene care starnesc frica.
Povestile care contin si momente de cumpana pentru eroii lui preferati il ajuta pe micut sa-si traiasca, sa-si accepte si sa-si inteleaga emotiile. Rolul tau important intervine dupa ce povestea ia sfarsit, cand trebuie sa discuti cu el, sa-l provoci sa-si exprime sentimentele in cuvinte, sa le descifrati impreuna. Arata-i ca il intelegi si nu-i lua frica in deradere.

TEAMA DE INTUNERIC
Este una dintre primele carora copilasul tau trebuie sa le faca fata. S-ar putea ca, dintr-o data, micutul care pana acum mergea linistit la culcare sa refuze sa mai adoarma singur, sa ceara o lumina aprinsa, sa te cheme din 10 in 10 minute sa-i aduci un pahar cu apa, sa te roage sa-l mai scarpini putin sau sa-i mai spui o poveste.
De la varsta de 18 luni, constientizeaza foarte bine ca noaptea il desparte de tine si de tati, si ii este destul de greu sa-si asume solitudinea. Reactia pe care o va avea depinde si de sentimentul de securitate pe care l-a perceput in primele luni de viata, de experientele de separare pe care le-a trait.

Nevoia de lumina
Copilasul tau se simte foarte bine in camera lui pe timpul zilei, inconjurat de un mediu familiar, cu jucarii si obiecte care-i sunt dragi. Noaptea insa, toata aceasta lume exterioara in care se simte bine dispare, inghitita de tenebre. Adesea, cand se trezeste si afara e intuneric, nu isi da seama imediat unde se afla. Se simte pierdut, nu indrazneste sa se dea jos din pat si sa mearga la olita, se sperie si te striga. Ce-i de facut?
In ceea ce priveste lumina de veghe, parerile sunt impartite: unii specialisti sunt de acord cu ea, altii spun ca dauneaza retinei micutilor. Cred ca solutia de mijloc este cea mai buna: alegem un bec de veghe foarte slab si-l punem in asa fel incat sa nu bata direct in patutul copilului. Exista in comert, la preturi deloc mari, becuri de veghe speciale, de mica intensitate, cu desene atractive pentru copii.
In plus, pentru a-i alunga teama, incearca sa-i explici ciclul zi-noapte, de ce Soarele se vede doar ziua, iar noaptea apare Luna. Sau jucati-va de-a baba oarba: invata-l sa se descurce in camera lui, fara a vedea ce este in jur, ca si cum ar fi noapte.

Monstrul de sub pat
Apare la varsta cand imaginatia este in plina expansiune. Sa nu te mire daca iti povesteste ca un monstru infiorator s-a strecurat noaptea in patul lui si l-a speriat. Si i-a stricat somnul. Si lui, dar si tie.
Vestea proasta: nu poti intra in visul copilului tau pentru a ucide aratarea. Vestea buna: aparitia acestui personaj este absolut fireasca in visele copilasilor. Imaginatia lor va merge chiar mai departe, si va transforma in personaje negative perdeaua care se misca, umbra de la lampa, mobila care trosneste.
De la 4 ani, copilasul tau trece dintr-o etapa in alta a copilariei si incepe sa-si constientizeze vulnerabilitatea. Pentru ca este suficient de mare si isi poate verbaliza temerile, ii este de ajutor daca discuti cu el despre ceea ce il sperie. Daca nu-si gaseste cuvintele pentru a-ti povesti ce-l nelinisteste, propune-i sa deseneze monstrul cu care se confrunta.

Daca vine un hot si ma fura?
Apar si astfel de intrebari din partea copiilor, in momentul in care trebuie sa mearga la culcare. Tine cont de faptul ca teama lui poate fi reala si nu un tertip pentru a se strecura in patul parintilor.
Daca nu-l iei in serios, isi va pierde increderea in tine, nu te va mai percepe ca pe colacul lui de salvare in orice situatie, nu-ti va mai spune cand este inspaimantat si-si va trai singur angoasele. Va ajunge un tanar, un adolescent anxios, cu serioase probleme.
Cel mai simplu si eficient este sa-i spui: Inteleg ca-ti este teama ca intra un hot la tine in camera, dar eu iti promit ca acest lucru nu se va intampla. Este imposibil!

Cum il ajuti?
Ia-i in serios orice spaima. Cautati impreuna explicatii pentru fiecare situatie in parte. Daca vrea in patul parintilor pentru ca-i este frica sa doarma singur, ii poti spune: Este mai bine sa ramai in patul tau. Eu sunt aici, in camera de langa tine. Nu exista niciun pericol. Ritualurile de seara, povestea de dinainte de somn, lumina de veghe, ursuletul preferat si sarutul de noapte buna sunt linistitoare si ar trebui sa fie suficiente pentru a-l pregati pe copilas pentru un somn bun.
Ai rabdare si asculta-l. Este esential sa stie ca poate conta pe tine, ca iti poate povesti orice si ca tu il intelegi si esti alaturi de el. Totusi, nu intra in jocul lui pana la capat. Tine cont ca, in situatii similare, adultii reactioneaza diferit. Tatii, in general, le spun micutilor ca pot avea o spada fermecata cu care sa invinga orice monstru sau un aspirator care va inghiti orice vrajitoare rea. Astfel, ei le furnizeaza copiilor un arsenal personal pentru a-si depasi temerile.
Motive de ingrijorare. Apare motiv de ingrijorare doar daca aceste refuzuri de a dormi singur se repeta frecvent. Nu ridica probleme situatiile izolate cand, de exemplu, copilul a avut o zi plina de evenimente care i-au starnit emotii puternice (nu neaparat negative); atunci cu siguranta ca va adormi mai greu si va visa urat.

Escrocul sentimental
Nu intotdeauna refuzul de a merge singur la culcare ascunde o fobie. Trebuie sa facem bine diferenta intre un simplu moft si o teama reala. Sigur ca daca micutul tau vrea sa doarma cu parintii lui sau macar cu mama, iti va spune in fiecare seara: Mi-e frica sa dorm singur, o sa visez urat. El a inteles ca prin acest tertip poate obtine fie o amanare a orei de culcare, fie un loc in patul parintilor.

Iar tu ai tendinta sa dea crezare micului escroc sentimental, pentru ca orice parinte este nelinistit in fata spaimelor copilului lor. Adultii retraiesc prin intermediul copilul lor spaimele pe care ei insisi le-au avut in copilarie, si devin din nou vulnerabili in fata lor. Reactioneaza acum cam asa cum si-ar fi dorit, pe vremea cand erau mici, sa reactioneze proprii lor parinti.

Altii se simt oarecum vinovati, se gandesc ca poate nu le-au oferit micutilor un mediu suficient de securizat. De aici si vulnerabilitatea noastra, tendinta de a ne lasa oarecum manipulati.

Text: Geo Mihalcea.





"Solutii pentru fricile copilariei " | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Articolul cel mai citit despre dezvoltare:
Cat si ce vede un bebelus?

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 5
voturi 1


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent