· articole
· intamplari

Sondaj adoptie

Autor: dani29
data publicarii: 05.09.02


Se va putea oare corecta vreodata mentalitatea noastra cu privire la adoptii?
Este o intrebare pe care mi-am pus-o mereu si la care astept un raspuns.

Esti sigur ca vrei un copil? Nu-l poti avea pe al tau?
Dar chiar iti doresti unul indiferent cum?
Iata o serie de intrebari la care trebuie sa va raspundeti inainte de a lua o astfel de decizie vitala.
Puneti in balanta ce aveti de oferit, ce vreti sa "castigati" si ce anume credeti ca o sa va aduca un astfel de eveniment.
Nu va ganditi prea mult, strica, luati decizia inteleapta si gata!
As vrea sa facem un sondaj printre noi cu privire la acest lucru.

Cati dintre noi au curaj si vor sa infieze un copil?
Daca vreti sa raspundeti, multumesc mult si multa bafta si curaj!.





"Sondaj adoptie" | cont nou | 33 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Nu dati cu rosii si nu ma blamati pentru rindurile mele, sint rezultatul la ceea ce am simtit si inca simt in legatura cu aceste subiect "delicat": Adoptia.

Inainte sa-l am pe Alexandru m-am gindit foarte bine ce as face daca nu as putea avea copii? Imi plac copiii, am destula rabdare cu ei (culmea e ca am mai multa cu altii, nu cu al meu) si mereu mi-am dorit sa am macar un copil. Mie imi plac cifrele impare, deci daca va fi mai mult de unul, prefer sa am ...3, dar sotul nu vrea mai mult de 2. In sfirsit, la asta o sa mai reflectam.
Revin la gindurile din trecut: ce fac daca nu o sa pot avea copii? Adoptez? .... hmmmm...
Am pus in balanta nivelul de educatie pe care il am, dobindit in familie si in scoala, mentalitatile cu care am fost, mai mult sau mai putin, indoctrinata, bucuria de a avea un copil, ce pot sa-i ofer, cit sint de dispusa sa ma "sacrific" pentru un pui de om ... ce nu are singele meu, cum o sa fac fata problemelor ce vor apare cind va afla daca nu-s mama lui naturala, etc. M-am gindit: daca va fi bolnavicios, daca vine cu o mostenire genetica proasta, daca ma va renega mai tirziu si se va duce dupa parintii naturali, etc. Am intors pe toate fetele aceste ginduri, desi sotul imi spunea ca nu are rost sa-mi "bat capul" cu ele pina nu incerc sa vad daca ramin sau nu insarcinata.
Concluzia: nu am si nu voi avea niciodata curajul sa infiez un copil strain, poate numai nepotii directi m-as incumeta si numai in cazuri extreme. Nu vreau sa par egoista, dar acesta este raspunsul meu sincer la intrebarile tale Dani29.

Felicitari pentru cei care au curajul si pot sa faca acest lucru, ma bucur sincer si pentru acei copii norocosi, dar atit.
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Pai, hai ca te voi asculta Codruta si voi comenta votul meu: as vrea, dar nu am curaj.
Pai in primul si in primul rand nu am curaj sa o fac din doua motive, genetic si teama ca intr-o zi va dori sa isi caute adrevaratii parinti.
Multa lume poate ma condamna, dar eu cred ca gena conteaza foarte mult, oricata educatie ii dai tu.
Cunosc o familie, medici, care au infiat un copil. Cand l-au infiat i-au asigurat ca fetita e ok, parinti buni, etc. Si totusi cu trecerea anilor fetita se ingrasa peste masura, iar capacitatile ei intelectuale lasau de dorit. Pe scurt era retardata mintal. Va inchipuiti ce au simtit oamenii aia????
Din aceasta cauza nu cred ca as avea curajul vreodata sa adopt un copil. Ii admir pe cei care o fac, dar eu nu pot, oricata dragoste as avea de oferit. Dar poate cine stie daca mai gandeam la fel daca nu as fi putut sa am copilul meu...In situatii d'astea nici nu cred ca stai prea mult pe ganduri si te arunci ianinte, bine daca iti doresti sa ai cu adevarat un copil.
Iar teama...cred ca sunt o fiinta prea egoista si nu as putea sa impart dragostea copilului meu cu dragostea altor parinti. Asta sunt eu!!!!!
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Dupa parerea mea "parinte" este cel care creste copilul... nu ce-l care-l aduce pe lume... si chiar daca copilul adoptat va incerca sa-i caute pe cei care i-au dat viata, cred ca dragostea fata de cei care a fost alaturi de el la bine si la rau, care l-au tinut de manuta cand era bolnav, i-au oferit un camin, dragoste... nu poate fi inlocuita...

Daca as infia un copil... poate... daca nu as avea deja copilasul meu... imi e greu sa ma pun in situatia asta... dar nu ii inteleg pe cei care nu pot avea copii si aleg sa creasca un caine in loc sa salveze un sufletel de om...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

13.03.03 13:09: Carmella
Zilele trecute vorbeam pe chat de chestiunea adoptiilor. Eu as face-o si miine ... daca as sti cum sa deschid discutia cu jumatatea. Deja a ajuns o obsesie pentru mine. Adica imi doresc inca un copil, dar ma gindesc de ce sa mai fac eu unul cind sint atitia copii care au nevoie de o familie. Sint atitea cazuri de copii aruncati la gunoaie incit am zis ca o sa dau anunt la ziar ca cine vrea sa scape de un copil sa-l lase la usa mea. Despre ce poate fi mai tirziu ... nu stiu ... nici despre ce nasti tu nu poti spune sigur ce-o sa iasa. Dar sa nu punem raul in fata. Deocamdata analizez situatia pe toate fetele, pentru ca vreau sa fiu inarmata cu toate argumentele posibile cind voi deschide discutia ...
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

22.08.03 01:49: AngiV
M-am decis sa raspund/"comentez" pt. ca am observat ca foarte multe persoane se gandesc intai la "bagajul" genetic al copilului pe care-l vor primi. Vreau intai sa va spun ca acesta poate conta, intr-adevar, dar v-ati pus vreodata problema ca ar fi foarte posibil ca sa fi suferit minore modificari genetice chiar voi personal, si la incercarea de a da nastere unui bebe sa aiba chiar bebeul vostru de suferit, si sa dobandeasca chiar el un "bagaj" genetic mai defectuos???
In urma cu 3 ani nici eu nu mi-as fi pus aceasta problema, deoarece eu si sotul meu provenim din familii sanatoase si absolut normale, fara a se fi semnalat probleme genetice de-a lungul generatiilor trecute. Nenorocirea a facut ca in acel an eu am pierdut 1 sarcina la varsta de 4 luni, care s-a dovedit a fi sarcina molara embrionata. Chiar daca medicul m-a asigurat ca nu e o problema genetica ci a fost doar un accident genetic la fecundare, pt. linistea noastra a zis ca putem efectua cariotipul pentru ambii parteneri sa ne lamurim ca totul e ok.... si surpriza: in cariotipul meu s-au depistat mici modificari care pot afecta 15% din numarul total de sarcini pe care le pot avea(pot aparea probleme de placenta sau poate fi afectata vitalitatea produsului de conceptie...).
In primul moment am crezut ca sunt singura persoana ghinionista, care avand familie sanatoasa suferise aceste modificari care puneau in pericol sanatatea eventualului bebe,... dar d-na prof. de genetica mi-a explicat ca de fapt aprox. 70% din nr. total de femei prezinta acest tip de modificari, deci au acest procent de 15% de risc.
Sa nu credeti ca am avut intentia "sa ma plang" insirand toate aceste fapte, sau sa va argumentez de ce ne-am decis noi sa adoptam un bebe!
Intentia mea este de a va face sa intelegeti ca riscul exista chiar si la propriul copil, conceput din 2 parinti perfect sanatosi...
Acum sincer va spun ca abea astept momentul in care vom primi atestatul de familie apta de adoptie, sa ne primim bebe-ul, care este un dulce si e un copil perfect sanatos. Sa-l ajute Dumnezeu sa aibe parte de fericire si sanatate, caci el ne-a inseninat viata dupa norii grei care se abatusera asupra noastra in ultimii 3 ani.

angi
Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te

Legaturi
Articolul cel mai citit despre incotro?:
10 idei de cadouri pentru ziua mamei

Articole de dani29

Evaluare
scor mediu 4.42
voturi 35


Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent