· articole
· intamplari

Stressul si copiii



Stressul este definit in functie de sursa sa (interna sau externa). Sursele interne de stress pot fi foamea; durerea; sensibilitatea la sunete, schimbari de temperatura, inghesuiala (densitate sociala); oboseala; supra- si substimularea din partea mediului inconjurator. Sursele externe cuprind separarea de familie, schimbari in compozitia familiei, expunerea la certuri si conflicte interpersonale, agresiunea din partea altora, pierderea unei proprietati personale importante sau a unui animal de casa, cerinte excesive, grabirea fortata si dezorganizarea evenimentelor zilnice.

Desi literatura de specialitate tinde sa se concentreze asupra impactului surselor singulare de stress asupra dezvoltarii copiilor, in realitate, copiii sunt supusi unui stress care provine din surse multiple.

Factorii de stress multipli interactioneaza intre ei si pot avea efect cumulativ. Acest articol prezinta modul in care copiii percep si se adapteaza la stress, sugestii pentru parinti si educatori referitor la prevenirea si reducerea efectelor stressului la copii.


Cat de vulnerabili sunt copiii la stress?

Stressul se manifesta diferit in functie de personalitatea copilului, de stadiul de dezvoltare si de experienta de viata a copilului. Adaptarea la stress sau stapanirea stressului par sa fie puternic dependente de capacitatile specifice stadiului de dezvoltare a copilului si de modul in care el isi rezolva problemele. Din cauza stadiului de dezvoltare, copiii sub varsta de 6 ani sunt mai putin capabili:
  • sa se gandeasca la un eveniment in totalitatea lui;
  • sa aleaga dintr-o serie de comportamente posibile ca raspuns la un eveniment nou, interesant sau producator de neliniste;
  • sa inteleaga un eveniment separandu-l de propriile sentimente;
  • sa isi modifice reactiile fizice ca raspuns la schimbari in stimuli.


  • Stressul poate avea atat influente pozitive cat si negative. Cu cat copilul este mai mic, ca atat impactul evenimentelor va fi mai mare, cu atat stressul va fi mai puternic si potential negativ. Un anume stress face parte in mod normal din viata de zi cu zi a copilului si poate avea influente pozitive. Cu toate acestea, stressul excesiv poate avea efecte atat imediate cat si de lunga durata asupra posibilitatii de adaptare a copilului la situatii noi, chiar si situatii care par sa nu fie in legatura cu evenimentul stresant.

    Cercetatorii in domeniu indica faptul ca efectul negativ al stressului este mai profund la copiii mai mici de 10 ani, la cei care au temperament genetic mai rece sau mai dificil, la prematuri, la baieti, la cei cu capacitate cognitiva limitata sau la cei care au suferit stress prenatal. Copiii saraci, cei care traiesc in comunitati violente sau cei care sunt agresati la scoala sunt supusi mai mult stressului extern decat ceilalti copii. Copiii cu praguri joase in perceperea stimulilor interni si externi vor simti o mai mare varietate de evenimente si conditii ca fiind negativ stressante.


    Cum percep copiii stressul?

    Exista doua categorii de stress. Stressul acut apare brusc, intens (de pilda o boala de scurta durata a unui parinte), scazand apoi in intensitate cand dispar stimulii stressanti. Stressul cronic (de pilda moartea sau separarea indelungata de o persoana importanta in viata copilului - bunic, educator, frate), pe de alta parte, este de lunga durata si are efecte indelungate si daunatoare asupra copilului, incluzand schimbari in chimia si functionarea creierului si rezistenta scazuta la boli.

    Stressul se manifesta la copii in 4 etape:
  • alarmarea si reactia fizica;
  • evaluarea - copilul incearca sa inteleaga evenimentul;
  • cautarea unor strategii de adaptare sau de rezolvare a situatiei;
  • implementarea strategiilor.

  • Etapa de implementare poate fi o actiune simpla, de scurta durata sau se poate intinde de-a lungul mai multor ore sau zile. Evaluarea evenimentelor stressante si elaborarea strategiilor viabile de rezolvare a situatiei sunt diferite fata de cele ale adultilor (de pilda, uitatul jucariei preferate la gradinita poate avea un impact negativ asupra copilului care nu poate "gasi" o modalitate prin care sa "astepte" pana cand vor fi din nou impreuna; aceasta reactie si frica de repetare a situatiei poate dura zile intregi). In plus, s-a observat ca raspunsurile fizice la stress ale copiilor sunt diferite fata de cele ale adultilor, fiind mult mai intense si cuprinzand intregul corp.


    Cum se manifesta stressul la copii?

    Stressul se manifesta cel mai ades ca o serie de reactii fizice: plans, palme transpirate, fuga, izbucniri atat agresive cat si defensive, leganat si alte comportamente de autoconsolare, dureri de cap si de stomac, ticuri nervoase (rasucitul sau trasul de par, mestecatul si suptul, muscatul pielii si unghiilor), accidente de eliminare a urinei sau fecalelor si tulburari de somn. Expertii sugereaza ca reactii generale ale stressului asupra copiilor: depresie si evitare; timiditate excesiva; hipervigilenta; griji excesive; "inghetare" in situatii sociale; interes aparent obsesiv in obiecte, rutine, mancare si o preocupare permanenta despre "ce va veni"; dependenta excesiva.


    Cum se adapteaza copiii la stress?

    Teoreticienii sunt de parere ca aceste comportamente reprezinta lupta pe care o duce copilul pentru a stapani si a reactiona la evenimente stressante. In general, copiii se distanteaza emotional de situatiile stressante comportandu-se astfel incat sa diminueze stressul (de exemplu, plansul si facutul pe suparatul pentru a-si arata sentimentele de abadon cand parintii pleaca la servici) sau actionand in asa fel incat sa-si ascunda sau sa-si mascheze sentimentele de vulnerabilitate (de exemplu, devenind agresiv cand este timpul de pus jucariile la loc sau sa se incheie jocul). Cu varsta, copiii vor folosi din ce in ce mai mult strategii cognitive de rezolvare a problemelor pentru a face fata stressului negativ punand intrebari despre evenimente, circumstante sau perspective despre ce va veni si clarificari despre ceea ce a fost.

    Expunerea indelungata la stress si folosirea continua de catre copil a strategiilor de rezolvare poate rezulta in tipare comportamentale care sunt foarte greu de schimbat daca strategiile sunt percepute ca eficace de catre copil.


    Cum pot raspunde parintii la stressul copiilor?

    Asistarea copilului in intelegerea si folosirea unor strategii eficace de adaptare si rezolvare a problemelor trebuie sa fie bazata pe stadiul de dezvoltare al copilului si pe intelegerea naturii evenimentului producator de stress. Educatorii si parintii pot preveni si pot reduce stressul in mai multe moduri:
    • Ajuta copilul sa anticipeze evenimentele stressante, cum ar fi primul tuns sau nasterea unui frate. Adultii pot pregati copiii ajutandu-i sa inteleaga mai bine evenimentul care va veni, reducand astfel impactul stressant. O pregatire excesiva a copiilor in vederea unui eveniment stressant poate fi chiar mai stressanta decat evenimentul in sine. Adultii pot aprecia nivelul de pregatire al copilului incurajandu-l sa puna intrebari daca doreste sa stie mai multe;
    • Asigura copilului un mediu propice pentru exprimarea sentimentelor sale sau foloseste diferite materiale artistice pentru a-l ajuta sa isi exprime grijile si preocuparile;
    • Ajuta-l sa identifice o varietate de strategii de rezolvare a problemelor (de exemplu, "cheama pe cineva in ajutor daca esti tachinat"; "spune-le ca nu iti place ceea ce fac"; "pus si simplu, pleaca"). Cunoasterea acestor strategii il va ajuta pe copil sa se simta mai eficace in situatii stressante;
    • Ajuta copilul sa recunoasca, numeasca, accepte si exprime propriile sentimente intr-un mod convenabil;
    • Invata-l tehnici de relaxare. Sugereaza-i copilului lucruri de genul: "respira de 3 ori adanc", "numara de la 10 la 1", "incordeaza-ti si apoi relaxeza-ti muschii", "joaca-te cu plastelina", "danseaza", "imagineaza-ti un loc favorit si viziteaza-l cu minte".
    • Exerseaza vorbitul pozitiv de unul singur (de exemplu, "O sa incerc. Cred ca pot face asta.") pentru a-l ajuta in stapanirea stressului.
    Alte strategii de baza includ punerea in aplicare a unor strategii disciplinare temeinice, stabilirea unor rutine consistente, imbunatatirea cooperarii si acordarea timpului necesar copilului pentru a-si exprima grijile, preocuparile, stressul in privat si in grup.


    Concluzie

    O cunoastere cat mai profunda a importantei si impactulului stressului asupra copiilor reduce factorii de stress la copii si ajuta la dezvoltarea de strategii de rezolvare a situatiilor de stress si astfel la reactii sanatoase din partea copiilor la situatiile inevitabile de stress din viata lor.


    Sursa: Stress and Young Children, Jan Jewett and Karen Peterson
    .





    "Stressul si copiii" | cont nou | 0 comentarii
    Prag
    Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
    Legaturi
    Articolul cel mai citit despre comportament:
    Comunicarea si relatiile parinti - adolescenti

    Articole de admin

    Evaluare
    scor mediu 2
    voturi 5


    Prost
    Normal
    Bun
    Foarte bun
    Excelent