· articole
· intamplari

Totul despre mutismul selectiv sau refuzul copilului de a vorbi în public





Se spune că una dintre cele mai mari spaime ale omului este discursul în fața unei audiențe.

La adulți, e doar o fobie care apare pe parcursul maturizării. În cazul celor mici, lucrurile stau diferit.


Ce este de fapt mutismul selectiv?


Unii copii încep să vorbească la scurtă vreme de la prima aniversare, turuind cuvinte amuzante, pentru ca apoi să lege tot mai multe fraze complicate. Alții ajung la doi-trei ani fără să rostească altceva decât sunete bisilabice, dând emoții serioase părinților care pun întârzierea pe seama unei dezvoltări cognitive anevoioase. Nu despre ei vom discuta, ci despre o categorie aparte, copiii care, deși reușesc să vorbeasă bine încă de la vârste fragede, o fac doar într-un mediu familiar. Odată ajunși în preajma străinilor, refuză să rostească vreun cuvânt.

Acest comportament a primit o denumire medicală, și anume „mutism selectiv”, fiind definit drept o tulburare psihică anxioasă. Pentru că mulți părinți nu știu despre existența sa, tratează situația superficial, punând muțenia celui mic pe seama timidității ori, și mai rău, pe seama tendințelor manipulatorii. Greșit! O astfel de atitudine îngreunează punerea unui diagnostic concret, ceea ce face ca și tratamentul să fie ulterior mai anevoios.

Din nefericire, situația nu rămâne fără urmări, pentru că mutismul selectiv îi afectează copilului capacitatea de a comunica la școală sau cu cei de-o vârstă cu el.

Citește și: Școala: un loc al cuviinței, înainte de orice

Manifestări diferite


Deși mulți ar putea crede că mutismul selectiv este o tulburare rară, de fapt unu la sută dintre copii sunt atinși de el. Manifestările sunt diferite de la caz la caz, însă un lucru este sigur: micuții sunt expansivi, veseli și comunicativi doar în mediul în care se simt confortabil, protejați.

Odată ieșiți din sfera lor de siguranță, unii vor fi în stare să rostească doar câteva cuvinte ori să spună ceva în șoaptă, în vreme ce alții devin complet muți, înghețați de spaimă, cu o atitudine inexpresivă. Acest comportament duce la izolare socială și face aproape imposibil procesul clasic educațional.

De ce apare?


Fiind vorba de o tulburare de comportament, medicii nu au reușit să indice o anumită cauză declanșatoare. Studiile vorbesc de o componentă genetică, micuțul dobândind o predispoziție către stările de anxietate de la unul din părinți.

Cei mai mulți dintre copiii care suferă de mutism selectiv sunt mai plângăcioși în primii ani de viață, suferă de anxietate de separare când mama pleacă de lângă ei, au episoade nervoase, tulburări de dispoziție sau de somn. În plus, mulți dintre ei au dificultăți în a procesa anumite informații (conform site-ului selectivemutismcenter. org). Pentru ei, sunetele sau lumina puternică pot fi agresive. La fel anumite gusturi sau mirosuri cu care nu sunt familiarizați.

Diagnostic dificil


Părinții joacă un rol extrem de important în diagnosticarea precoce a mutismului selectiv. Dacă ei nu pun incapacitatea copilului de a comunica într-un mediu străin pe seama timidității și se adresează cât mai curând unui specialist, problema poate fi abordată corespunzător. Logopedul sau un psihoterapeut specializat în psihologia copilului sunt în măsură să îl evalueze și să găsească soluții de tratament.

Pentru un diagnostic sigur, cel mic va trebui să fie supus și unor teste de auz. O audiogramă și o impedanță vor exclude posibilitatea hipoacuziei.

Ce tratament este indicat?


Nu există un tratament sau medicament-minune care să vindece mutismul selectiv. Odată stabilit diagnosticul, micuțul pacient va trebui să facă terapie comportamentală sau prin joacă. Părinții trebuie să fie foarte atenți la nevoile lui și să nu îl forțeze să comunice atunci când refuză să o facă.

Din păcate, așa cum cei mai mulți dintre părinți nu au auzit despre această tulburare, nici educatorii nu sunt la curent cu existența ei. Situația îngreunează procesul de abordare și depășirea acestei condiții. Integrat într-un sistem de învățământ clasic, un copil cu mutism selectiv va fi deseori izolat, nu va ține pasul cu ritmul alert de învățare și va întâmpina greutăți la integarea în colectiv. De asemenea, părinții trebuie să știe că, lăsat netratat, mutismul selectiv poate avea urmări foarte grave asupra stării psihice a unui copil.

Citește și: Când și cum vorbim cu copiii despre adopție?


Text: Georgiana Dobrescu

Sursă foto: iStock.





"Totul despre mutismul selectiv sau refuzul copilului de a vorbi în public" | cont nou | 0 comentarii
Prag
Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
Legaturi
Cabinetul parinti.com

Articolul cel mai citit despre :
Noua structura a anului scolar 2012-2013 si programul

Articole de admin

Evaluare
scor mediu 0
voturi 0
Prost
Normal
Bun
Foarte bun
Excelent