• Sarcina
• Nasterea
• Alaptarea
• Bebelusul
• Copilul
• Sanatatea
• Dezvoltarea
• Comportamentul
• Educatia
• Jocul

Traista ciobanului

A fost odată un cioban,
Un cioban bătrân de tot,
După barbă, eu socot
C-avea nouăzeci de ani!
Şi trăise-n viaţa lui
Doar pe coama muntelui.
Seara, stelele, pe rând
În vedeau pe moş făcând
Foc de aur din găteji;
Câinii mari, cu ochii treji,
Se-aşezau în jur, tăcuţi,
Lângă mieii cei micuţi;
Şi-ntre oile buluc,
Picotind, de somn năuc,
Tot clipea privind în jur,
Un măgar...
Moşul le spunea poveşti,
Ba cu fapte vitejeşti
Despre zmei şi Feţi Frumoşi
Ba cu babe şi cu moşi,
Una câte una luată
Din trăistuţa lui vărgată,
Cum o alta nu găseşti:
Traistă plină cu poveşti.
... Să-l asculte, nu venea
Decât turma lui de nea,
Urechilă, cinci dulăi
Şi-ntunericul din văi...

Astfel treceau serile
Şi cu ele verile
Să-ntr-un ceas de asfinţit,
Moşul nostru a murit,
Cum mor toţi la vremea lor...


Turma, fără păzitor,
Cu măgarul trist în frunte,
S-a pornit prin văi de munte
Să-şi găsească alt cioban...
...Părăsită pe-un buştean,
Traista a rămas în urmă,
Fără moş şi fără turmă!...

Rătăcind aşa-ntr-o doară,
S-a oprit pe-un pom o cioară.
S-a uitat încolo-ncoace:
Linişte în jur şi pace!
Tot privind, văzu de-odată
Traista cea minunată.
Traistă de cioban? Halal!
Ce ospăţ cu caşcaval!

Ţopăind prin iarba-naltă,
Cioara-n jurul traistei saltă
Şi smucind-o jos, de-a dura,
Îi desface legătura.
Unde-i brânza? Unde-i caşul?
Cioară ţi-ai găsit nănaşul!
Iată-n traistă nu-i nimic!

...Tac poveştile chitic!

Croncănind de supărare
Ea se pierde-n depărtare,
Fâlfâind în zbor, greoaie...

Iarba sub zefir se-ndoaie
Şi prin foşnetul ei blând,
Greierii se-aud cântând...

Stau poveştile în sac
Şi îngrijorate, tac,
Dar aşteaptă mult şi bine
Că ciobanul nu mai vine..
S-o fi dus în lună-n stele
Şi o fi uitat de ele ?!...
Statu-Palmă-Barbă-Cot
Spuse primul:
-Eu socot
C-ar fi bine să pornim
Pe cioban să ni-l găsim!
Da, aşa e, bine spui!
Strigă toţi în jurul lui
Şi tiptil, ieşind duium,
Au pornit cu toţi la drum.
Făt-Frumos, viteaz de fel,
Scoase spada de oţel
Şi mergând în fruntea lor
O porni după păstor.

Cale lungă au umblat,
Ţara toată-n lung şi-n lat,
Căutând ciobanul drag
Dar nici urmă de moşneag.
Obosite s-au oprit
Care, unde-a nimerit:
Pe vâlcele, pe câmpii
Sau prin crânguri aurii,
Sus în munţii cei sâlhui,
Sau pe malul râului,
Ori s-au aşezat molcum
Pe la margine de drum.
Ca să aibă loc sub soare,
Ele luară chip de floare
Subţirică şi înaltă
Stând mai multe laolaltă.
Pe tulpini atârnate,
În trăistuţe înnodate
Stau poveştile tăcute,
Povestind cu glasuri mute.
Stau în calea tuturor
Şi aşteaptă pe păstor.
Moşul de va fi să treacă,
Floricica lor săracă
Îi va face plecăciuni;
Iar trăistuţe cu minuni,
Aninate de tulpină,
Îl aşteaptă ca să vină
Şi cu vorba-i bătrânească,
Basmele să slobozească...

www.thalia.ro