· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Un baietel minunat





M-am casatorit in '97 decembrie, in '98 martie am dat un anunt la ziar pentru bona. In urma acestui anunt m-a sunat o femeie si a intrebat daca mai este valabil anuntul. Eu i-am raspuns ca da. Am stabilit ora si unde ne putem intalni. La ora 18 la metrou. Ea a venit cu copilul care de fapt urma sa fie baietelu nostru. Femeia avea nevoie de bona de la ora 20-8. Timp de o saptamana a venit la 8 dimineata cum am stabilit impreuna, dupa aceea nu a mai venit la copil. Noi am anuntat la Politie cum s-a intamplat ca la lasat la noi sa avem grija de micut. Nu avea decat ce era pe el, asa ni l-a lasat, noi nu aveam copii, cum v-am spus abia ne casatorisem. Am mers impreuna cu sotul de i-am cumparat de imbracat si tot ce-i mai trebuia unui copil de numai 1 an si 3 luni. Am mers prima data la Protectia Copilului si l-am luat in plasament dupa care am avut puterea sa merg in procuratura pentru abandon, sa se declare pentru a merge mai departe cu adoptia. Nu m-am lasat un minut sa gandesc ca nu este copilul meu, asa ne-am atasat de mult de micut. L-am trecut pe numele nostru. A intrat foarte bine in familia noastra si a urmat ca orice copil normal cursul vietii mergand la gradinita, scoala. Invata bine, face sport, iar noi suntem alaturi de el. Acum este in clasa a 3-a.

Va spunem ca dupa 6 ani am mers impreuna la maternitatea Giulesti si am mai luat o surioara de doar 2 luni. Nu-i placea sa fie singur, a cerut o surioara, i-am indeplinit dorinta. Acum avem doi copii frumosi si suntem mandri de ei.

anonim
publicat la 02.11.2006 (2924 citiri)