· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Un mic crampei din viata unei mame..


Muzica... cu tot ce-i bun in ea...




Ma numesc Camilla. Locuiesc in Chicago, Statele Unite. Am 31 ani. Am absolvit cursurile Scolii Populare de Arta, Braila, sectia Canto, sub conducerea D-nei profesoare Mariana Iordache, in anul 1990.

Aveam 13 ani cand am fost acceptata in cadrul acestei scoli. Eram cea mai mica din clasa, insa D-na Iordache intotdeauna a fost confidenta in ceea ce m-a privit. Am participat la numeroase concursuri de muzica usoara. Am achizitionat diplome si trofee, la absolut orice concurs la care am participat. Am cantat in spectacole cu nume de seama ca: Oana Sarbu, Madalina Manole, Aurelian Temisan si multi altii. A fost frumos... Muzica era viata mea... Si inca mai e...

Insa la acea vreme, varsta pubertatii, cand fiecare dintre noi credem ca "orice zboara se mananca" si ca orice noua dragoste aparuta la orizontul vietilor noastre e prima si cea mai mare iubire,a m intalnit pe cel ce avea sa fie primul meu sot... Ne-am casatorit... Eram amandoi foarte tineri si naivi... El era atat de gelos, incat la un moment dat, fiind mai tot timpul prezent in sali in timpul concursurilor ori ale concertelor, m-a pus sa aleg... O alegere care m-a costat foarte mult de-a lungul vietii mele... Alegerea pe care trebuia s-o fac a fost intre "El" si muzica...

Fiind la "prima" iubire, nu am reusit sa constientizez ceea ce faceam si ca sa nu imi pierd marea dragoste, de care peste cativa anisori am divortat, am renuntat la viitorul frumos si dorit, care mi se deschidea in fata: muzica cu "tot ce-i mai frumos si bun in ea"... Toata lumea ma intreba: "Ce faci?? Nu mai canti?? Ne e dor sa te vedem intr-un spectacol!!" "Nu... Am terminat cu muzica" obisnuiam sa raspund...

Dupa care au urmat Colegiul Medical, plecarea in America si multe altele... Acum pot spune ca am o familie frumoasa si implinita. Un sot extraordinar, care ma sustine in tot ceea ce fac, 2 copii, 2 fetite minunate, Maria si Casyana, insa, undeva in adancul inimii mele, o voce de mult uitata ma striga din cand in cand si-mi aminteste cu durere de un vis frumos, care candva ma facea sa plutesc de fericire si-mi aducea lacrimi in ochi la aplauzele intregii sali care se ridica in picioare de cate ori sfarseam propriul recital...

Plang chiar si acum cand scriu... Sunt sentimente care nu se pot descrie in cuvinte... Atunci cand TU, cu propria-ti voce esti in stare sa ridici in picioare o sala intreaga... sute de oameni care te aplauda si cer inca un "bis"... Simti ca bucuria care te cuprinde este atat de mare, incat la un moment dat te doare... ca nu o poti cuprinde pe toata in inlauntrul tau... Cel putin asa simteam eu...

De cantat mai cant si acum. Am un sistem Karaoke, primit cadou de ziua mea, anul trecut 2004, de la un prieten din New York, care stia ca muzica e viata mea si cat de mult inseamna ea pentru mine... Cant, fac vocalize si exersez mereu... Nu mi-am pierdut nimic din intensitatea si melodiozitatea vocii mele. Copiii si sotul meu ma asculta cu mare drag si la sfarsit ma aplauda si-mi striga "bravo"!!! Cat de mult imi amintesc de acele timpuri din viata mea...

Ma pregatesc intens pentru ca sora mea a fost si ea in America pe cand stateam inca in New York, mai bine zis anul trecut si de ziua mea, am cantat cateva cantece in prezenta tuturor prietenilor nostri, care au venit sa ma celebreze... Scuze. M-am pierdut in fraze... Deci, doream sa spun ca sora mea m-a inregistrat pe telefonul ei, in timp ce cantam... Apoi ea a plecat in tara... Si la Braila, mergand la o sala de fitness, a facut cunostinta cu cineva, o D-na care se ocupa cu promovarea si lansarea artistilor in lumea muzicii... Mai precis a Show-Bizz-ului... Sora mea i-a povestit acelei persoane despre mine si de asemenea, i-a aratat imaginile cu mine in timp ce cantam... A fost cat se poate de incantata si i-a zis surorii mele ca ar dori foarte mult sa ia legatura cu mine, imediat ce ajung in tara...

Poate ca in sfarsit, dupa ani si ani, visul meu neimplinit din cauza unor prostii adolescentine se va implini... Sa pot privi cu multumire in ochii propriilor mei copiii care vor spune:"Mami este o cantareata extraordinara! Suntem mandre de mamica noastra"! Ce alta bucurie decat aceasta, poate fi mai mare pe acest Pamant?

Sanatate si fericire va doreste din toata inima,Camelia Anghel.


duduleanca
publicat la 25.06.2006 (3159 citiri)