· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Un ochi plange si unul rade-Povestea noastra





Am gasit acest site intamplator si de cand am citit intamplarile altora ma gandesc sa ma destainui sau nu. Din pacate povestea mea seamana mai mult cu scenariul unui film de groaza decat cu o intamplare. Avand in vedere ca acasa acesta este un subiect tabu ,poate reusesc si eu sa povestesc prin aceasta cale celor care se incumeta sa imi citeasca povestea lunga ,cum doua sufletele nu au simtit niciodata cum e sa fie imbratisati cu drag de mama lor.

Ca orice poveste si a noastra incepe cu “A fost odata o fata si un baiat “,amandoi studenti la facultate, s-au cunoscut in campusul universitar ; eram fericiti,ne iubeam, ne-am casatorit.
In anul 1998 am ramas insarcinata,eram fericiti si putin speriati deoarece eram in an terminal ,ma gandeam cum o sa trec peste examene.”Va fi bine”-am zis. Niste prieteni ne-au recomandat un medic obstetrician,desigur unul dintre cei mai buni-ne-am inselat ,dar atunci inca n-am stiut.Lunar mergeam la control,totul era in regula pana in luna a sasea. Am mers ca de obicei la cabinetl,medicul a masurat copilul la ecograf,apoi mi-a luat tensiunea.”Aveti tensiune mare,trebuie sa intrerupem sarcina” zise medicul.Asistenta care a intrat mai tarziu a vazut tensiometrul si l-a intrebat pe domnul doctor ca de ce este aparatul pe masa.Doctorul a inceput sa explice ca am tensiune mare .” Tensiometrul acesta este defect,va aduc altul “zise asistenta.Medicul a inceput sa urle ca eu nu vad de pe grafic ca fatul este subdezvoltat ?!Apoi s-a uitat urat la asistenta si a poftit-o afara din cabinet.In clipa aceea am banuit ca avem probleme mari.A trecut inca o luna pana ce am gasit alt medic.Domnul doctor a fost foarte amabil ,ne-a programat imediat. Am mers la clinica sperand ca totul este in regula si ca celalalt medic s-a inselat,dar din pacate nu a fost asa.Am intrat la ecograf si cand am vazut fata domnului doctor uitandu-se la monitor stiam ca problemele sunt mult mai mari decat mi le inchipuiam. Diagnostic – spina bifida.” Aveti doua posibilitati, ori duceti sarcina la sfarsit si vom vedea ce se intampla,ori inca e posibil intreruperea de sarcina .Eram in luna a saptea.Oricum vazand marimea leziunii deznodamantul mai devreme sau mai tarziu va fi aceeasi.Imi pare rau “ spuse doctorul. Am crezut ca a cazut tavanul peste mine ;cum ii zic sotului meu ?Luni m-am internat in spital,ecografii peste ecografii apoi in ziua de 24 decembrie mi-au provocat nasterea.In ziua aceea a nins cu fulgi mari ,peste tot se cantau colinde,iar noi …off….A doua zi am nascut o fetita ,i-am auzit vocea cum plangea ,un scancet foarte slab si asistenta a si fugit cu ea.Nu am vazut-o.Medicii asa ne-au sfatuit pentru a nu avea probleme si mai mari.De atunci am remuscari ca nici nu m-am uitat la ea.Eram tineri si speriati.A doua zi am iesit din spital.Ciudat era ca si acasa o auzeam ca plange ,sotul meu s-a speriat ca am innebunit.
Ei bine, eu nu am vazut-o ,dar a venit ea sa ma vada.Intr-o noapte am visat ca vad un copilas grasut ,frumos ca un ingeras la capatul patului meu.Visul era atat de real ca m-am trezit si m-am uitat ,nu era nimic acolo.Povestindu-i sotului meu acesta era deja disperat si mi-a zis ca daca continui tot asa o sa ajung la psihiatrie. Ulterior mi-a povestit ca dupa discutia avuta s-a dus si l-a intrebat pe domnul doctor despre fetita noastra.Acesta i-a povestit ca fetita nu se putea hrani singura pentru ca ii lipsea reflexul deglutitiei si ca a trait doua luni. Data decesului ei corespundea cu visul meu.”De ce s-a intamplat ? Posibil din cauza lipsei de acid folic”-era raspunsul primit.
Spina bifida poate fi depistata ecografic din saptamana 8a de sarcina,iar incepand din saptamana 16 de sarcina prin determinarea nivelului alfafetoproteinei din sangele matern.

In anul 1999 am ramas din nou insarcinata.Dupa 10 saptamani sarcina s-a oprit in evolutie.Din nou la spital,lacrimi,lacrimi….
Anul 2000.Insarcinata din nou. Toata perioada sarcinii a fost caracterizata de emotii,stres ,nervi pana am ajuns la ziua cea mare preconizata de medic,8 octombrie. Dar parea ca bebelasul meu tare bine se simtea in burtica si inca nu era curioasa de lumea noastra.In saptamana 41 de sarcina medicul decide pornirea nasterii. Dimineata ma internez in spital unde imi pun perfuzii pentru declansarea nasterii.Dar contractiile se las asteptate. Astfel medicul decide din nou-cezariana. Dupa multe emotii si asteptari sunt dusa in sala de operatie unde imi fac anestezie generala.Initial au vrut sa imi faca anestezie epidurala ,dar medicul anestezist era baut si nu a nimerit locul unde trebuia dat injectia.Norocul meu,altfel puteam sa paralizez.Dupa mari emotii a venit pe lume fetita noastra(avea cordonul ombilical infasurat de doua ori in jurul gatului !) ,mititica de 3 kg.,dar sanatoasa,multumita lui Dumnezeu.Ce bucurie !
Lucrurile pareau ca intra in fagasul lor normal.
In anul 2005 am ramas din nou insarcinata.Avem o fetita poate acum va fi un baietel. Eram fericiti si in acelas timp speriati de antecedentele avute .Si daca nu as fi avut o presimtire ciudata ca ceva nu va fi in regula,ar fi fost totul perfect.Sarcina avansa ,copilasul se dezvolta frumos,totul era in regula.Pana in luna a sasea.Da,din nou luna a sasea si din nou lucrurile mergeau spre rau in luna decembrie.Tensiunea arteriala mi-a crescut,ameteam si de abia ma tineam pe picioare.Am facut repede analizele ca nu cumva sa fie preeclampsie.Analizele au infirmat existenta preeclampsiei ,in schimb am avut o anemie mare si o lipsa de calciu imensa.Am primit vitamine,dar era prea tarziu.
Peste cateva zile am inceput sa sangerez.Am mers repede la medic si dupa ce m-a consultat a spus ca totul este in regula si ca hemoragia se va opri. “Care este cauza hemoragiei ?Nu stiu “ a spus domnul doctor.La intrebarea mea daca nu ma interneaza in spital ,domnul doctor mi-a raspuns foarte senin”Si ce sa fac cu tine in spital?Stai acasa si odihneste-te “. Socati de raspuns am plecat acasa.Am avut hemoragie timp de doua saptamani si domnul doctor sustinea in continuare ca totul va fi in regula. In data de 3 ianuarie seara copilasul meu a inceput sa se zbata – precis se joaca spunea sotul meu.A doua zi dimineata m-am trezit ca am contractii..Mi-am luat bagajul si gandindu-ne ca bebelasul nostru se va naste prematur am plecat la spital ,l-am chemat pe domnul doctor care a si venit imediat.Stand in hol il intreb daca va fi nastere prematura,la care domnul doctor imi raspunde razand “Ce nastere prematura,copilul acesta e mort”. Revoltata de cele auzite il intreb “De unde stiti?”Raspunsul doctorului “Tu nu vezi ca ai uter subombilical? Mergem la ecograf sa vedem “.Din pacate s-a confirmat moartea bebelasului si degeaba il intrebam zicea ca nu stie ce s-a intamplat.Oricum domnul doctor a plecat sa-si vada de pacienti,fara sa schiteze cel mai mic gest ca este dornic sa rezolve problema.
Stand in salon m-au fulgerat o serie de ganduri ;acasa o fetita de 5 ani astepta cu emotii sa-si vada fratiorul. Cum ii explic ce s-a intamplat ?!
Seara a venit doctorita de garda bombanind ca ea trebuie sa rezolve “problemele delicate “ale altora.Doamna doctor nervoasa cum era din cauza situatiei dificile aparute a uitat sa imi administreze anestezic local si m-a chiuretat asa, pot sa zic pe viu. M-a durut cumplit. Nici de data aceasta nu m-au lasat sa imi vad copilasul,ziceau ca e mai bine asa ;ma intrebam eu oare pentru cine ?!Vazandu-mi supararea, cumnata mea care era alaturi de mine fiind asistenta, a recunoscut ca a vazut copilul.Era un baietel foarte frumos ,bine dezvoltat si mi-a mai zis ca avea gurita deschisa. “S-a sufocat “ am zis. Brusc mi-am dat seama ca ceea ce am crezut ca e joaca cu o seara in urma era de fapt o lupta apriga pentru viata,era agonia intre Viata si Moarte.Din pacate a castigat cel din urma.Nu am primit raspuns la intrebarile mele si astfel a doua zi am iesit din spital avand sufletul sfasiat.Pentru a cata oara?
M-am intors la servici ,zilele treceau cu greu,dar nimic nu mai era ca inainte.
Am ramas din nou insarcinata in 2007,am ales alt medic dar cumva acest domn doctor nu reusea sa imi castige increderea.Totul mergea bine pana in luna a treia cand am avut o hemoragie.Am stat cinci zile in spital si la externare medicul inca nu stia ce a cauzat hemoragia,har Domnului bebelasul era bine.Am luat concediu medical si am stat foarte mult in pat. Eram foarte disperati ca nu va reusi nici de data aceasta.
Vorbind cu niste cunoscuti am aflat ca multe femei de la noi din tara pleaca in strainatate la un cabinet medical de obstetrica – ginecologie.Am mers si noi si bine am facut ! Domnul doctor este un medic foarte amabil, ne-a ascultat povestea ,s-a uitat la analize si ne-a spus ca sarcina anterioara am pierdut-o din cauza anemiei mari si a lipsei de calciu,organismul neprimind vitamine nu a suportat sarcina.Ne-am dus la ecograf a masurat bebelasul , m-a consultat si ne-a zis ca hemoragia provenea de la un mic polip aflat in zona colului uterin si ca sarcina este fara probleme.Am facut o serie de analize ,mi-a prescris vitamine,fier si magneziu,ne-a dat si numarul lui de telefon in caz ca ne nelinisteste ceva sa putem vorbi cu el. Sunt putini medici la noi in tara care dau numarul de telefon pacientilor !
Cele 10 luni au trecut incet ;chiar cand s-a implinit termenul am fost la control si din pacate un test arata ca bebelasului nu-i mai este bine in burtica.Am fost internata de urgenta ,bataile de cord ale copilului a fost monitorizat si in sfarsit s-a decis asupra efectuarii operatiei de cezariana. Asa a venit pe lume in 2008 ,har Domnului, baiatul nostru de 3800g,mare si frumos care avea si el cordonul ombilical infasurat in jurul gatului. In perioada spitalizarii am ramas uimita de amabilitatea cadrelor medicale ;saloanele erau cu doua paturi ,curatenie peste tot. De ce in strainatate este posibil acest lucru?Adevarul este ca ne-a costat foarte multi bani ,dar a meritat efortul !
Acum cand scriu aceste randuri este noapte.In camera pe langa zumzetul calculatorului se aude rasuflarea linistita a celor doi copilasi pe care bunul Dumnezeu n-i le-a daruit.Povestea mea se apropie de sfarsit. De cand s-a nascut fiica mea nu trece o zi sa nu-i multumesc lui Dumnezeu ca am acesti frumosi copii alaturi de mine.
Citind randurile scrise si gandindu-ma la tot ce s-a intamplat pot sa zic ca unul dintre ochii mei plange- pentru cele doua sufletele pierdute , iar celalalt ochi rade- vazandu-i pe cei doi copilasi alaturi de noi.
Va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi povestea pana la capat,iar pentru cei care vor sa devina mamici le recomand sa inceapa sa ia acid folic inainte cu doua luni de a ramane insarcinate, sa continue cu multivitamine (sunt formule speciale pentru gravide) si sa caute un medic in care pot avea incredere si care este dispus sa comunice cu pacientii. De multe ori s-a dovedit ca lipsa de comunicare si indiferenta unora faciliteaza producerea unor tragedii.


Anonyma
publicat la 23.02.2009 (5284 citiri)