· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Ursul si ariciul


poezie pentru copii




Ţupa, ţupa, prin pădure,
după fragi şi după mure,
umblă ursul îmbufnat.
Pe arici s-a supărat.

Ce şi cum s-a întâmplat
vă voi spune imediat.

Dimineaţa, prin răzor,
strecurându-se uşor,
auzi un scheunat
din tufişu-alăturat.

"Au şi au, piciorul meu",
ariciul plângea mereu,
"picioruşul mi-am rănit
din tufiş când am sărit."

"Oare cum să te ajut?
Oare ce e de făcut?
Rău te doare, puişor?
Poate ştiu vreun lecuşor!"

"Pune mâna, ca să vezi,
piciorul să îmi pansezi."
Când ursul s-a aplecat
să vadă ce s-a-ntâmplat,

ariciul iar s-a foit
şi îndată a înfipt
în ursul cel prea milos
un ac mare... dureros!


"Vai, vai, ce m-a durut",
plânge ursul cel temut,
"Eu am vrut să te ajut,
însă tu ce mi-ai făcut?!

Altă dată îţi promit
că te las aşa, rănit,
şi nu mă interesează,
dacă toţi te-abandonează!

Eu cu tine am fost bun...
dar stai blând, nu mă răzbun.
Am plecat, sunt supărat!
Mă bucur că te-am salvat!"

Patricia Lidia
publicat la 23.09.2008 (3279 citiri)