De la lume adunate...
Vrabia si soricelul
Victor Eftimiu
Soricelul zise vrabiei:
− Surioara, cat imi esti de draga! Esti tot asa micuta ca si mine si de aceeasi culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte, mi se pare ca sunt eu, cand mi-or creste aripioare.
− N-or sa-ti creasca aripi niciodata! ii raspunse vrabia cu dispret. Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa. Se prea poate sa fiu tot asa de micuta ca tine, sa mananc aceleasi graunte si sa am aceeasi culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un biet soricel nevrednic. Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim alaturi niciodata!
Morala:
Am uitat sa va spun ca aceasta convorbire avea loc in stomacul unei pisici.
− Surioara, cat imi esti de draga! Esti tot asa micuta ca si mine si de aceeasi culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte, mi se pare ca sunt eu, cand mi-or creste aripioare.
− N-or sa-ti creasca aripi niciodata! ii raspunse vrabia cu dispret. Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa. Se prea poate sa fiu tot asa de micuta ca tine, sa mananc aceleasi graunte si sa am aceeasi culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un biet soricel nevrednic. Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim alaturi niciodata!
Morala:
Am uitat sa va spun ca aceasta convorbire avea loc in stomacul unei pisici.
Anca Busuioc
publicat la 27.05.2005 (17540 citiri)
