· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Educatie > attachment parenting II
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3 ... 10, 11, 12  »
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
autor attachment parenting II     
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

13.01.2007 8:08   attachment parenting II  citat 

Esenta naturii umane si a transformarii acesteia potrivit opiniei lui Carl Rogers


"Fiecare organism e animat de o dorinta intriseca de a-si dezvota toate potentialitatile in asa fel incat sa duca la conservarea si cresterea sa ca si individ." (Rogers si Kinget, 1965).
Potrivit viziunii naturii umane pe care Carl Rogers o are omul e inainte de toate un organism care nu poate fi privit in afara psihicului sau si insumeaza corp, emotii si spirit avand o natura pozitiva si demna de incredere. Fiinta umana are in ea insasi o forta, o energie directionata in dezvoltarea capacitatilor utile propriei sale intretineri, autoreglarii si autorealizarii.
Rogers numeste aceasta energie interioara “Tendinta actualizanta”, care nu numai ca este impuls vital inascut in toate organismele vii e si fundamentul motivatiilor, scanteia din care ia nastere insusi evolutia omului, speciilor, naturii.
Fiintele umane, afirma Rogers, in afara pontentialitatii naturale de a-si dezvolta propriile capacitati au capacitatea de a se cunoaste si de a se intelege si sunt cei mai buni specialisti pentru ei insusi.
Daca e adevarat ca in fiecare organism exista in propria sa natura acea energie interioara, forta vitala, tendinta actualizanta care sa-i dea un impuls in a-l mentine, a-l imbogati ca si fiinta in toata complexitatea ei, in a-l reproduce atunci de ce ne este atat de greu sa acceptam aceasta realitate sau sa urmam cu incredere aceasta tendinta actualizanta? De ce ne regasim in fata atator comportamente autodistructive? De ce se creeza forme patalogice ca si depresia care merg in directia opusa autorealizarii? Si de ce este atat de dificil sa se urmeze propria tendinta actualizanta?

Rogers explica acest fenomen in “Teoria dezvoltarii personalitatii” potrivit careia copilul este dotat de un sistem innascut de motivatie, tendinta actualizanta, de un sistem innascut de control care este procesul de evaluare al organismului. Aceste sisteme intercomunica mentinand organismul in masura sa asculte si sa satisfaca propriile sale necesitati.
Copilul
- percepe experienta sa ca fiind realitate deci pentru el experienta sa e realitatea sa.
- e in posesia unei tendinte actualizante a organismului
- da valoare pozitiva experientelor pe care le considera favorabile intretinerii si dezvoltarii sale.
- da valoare negativa experientelor care merg in directia opusa celor precedente.
- cauta sa traiasca experientele pe care le percepe ca si positive, evita experientele pe care le percepe ca si negative.

In primii ani de viata copilul dezvolta o nevoie de consideratie pozitiva. Nevoia de consideratie pozitiva va acompania fiinta umana pe tot restul vietii sale, aceasta nevoie este bilaterala, copilul poate sa o satisfaca pentru el insusi (consideratie pozitiva a insasi persoanei respective) sau copilul poate sa si-o satisfaca prin alte persoane avand nevoie de altii pentru a-si satisface nevoie de consideratie pozitiva si e tocmai la acest nivel de dezvoltare, crestere ca se creeza primele legaturi.
E atat de puternic efectul satisfacerii nevoi de o consideratie pozitiva a individului incat acest individ va dezvolta un intreg sistem pentru a ajunge la o asemenea satisfactie, stimuland prin propriul compartament reactiile, raspunsul din partea altora care sa dea o satisfacere nevoii de consideratie pozitiva. Acest comportamanet poate sa-l faca pe copil sa dea o mai mare relevanta factorilor externi decat a celor interni.
Exemplul cel mai comun e nevoia copilului de a fi acceptat de catre parinti.
Parintii pot sa dea copilului semnale afective prin care sa evaluaze insusi comportamentul acestuia, pot sa dea o conotatie pozitiva doar unor modele comportamentale si in consecinta pot sa raspunda printr-o atitudine de consideratie pozitiva doar unor modele comportamentale
In acelasi timp pot sa dea o conotatie negativa altor modele comportamentale si sa nu raspunda printr-o consideratie pozitiva cu toate ca acele modele comportamentale nu sunt altceva decat exprimarea unui nevoi a copilului. Ca si consecinta copilul va avea tendinta sa repete, sa fixeze acele modele comportamentale acceptate pozitiv si sa le reprime pe cele acceptate negativ. Progresiv va fi reprimata si nevoia ca in timp sa nu fie recunoscuta de Eu-l individului.
In acest punct organismul, individul continua sa cresca, dar dezvoltand in interiorul sau elemente de deviatie: apararea. Intervine un fel de adaptare al individului la ambient care-i permite acestuia sa supravietuiasca, dar care sa nu-i permita sa se experimenteze in totala libertate pe el insusi.
Utilizand o metafora am putea spune ca fiinta umana are la dispozitie aceleasi posibilitati pe care le are o semanta pentru a deveni copac. Un bonsai are intr-adevar forma, asemanarea unui copac, dar dimensiunile sale sunt mult reduse, are nevoie doar de un vas mic, poate sa stea chiar si in spatii inchise, i se taie radacinile si ramurile, dar nu pentru a se dezvolta in mod firesc cum ar face-o in natura, ii este data o forma placuta si armonica, dar directa, gandita de altcineva nu de planta insasi.
Cu cat procesul de negatie a propriilor nevoi e mai marcant, cu atat influentele externe tind sa blocheze dezvoltarea naturala a organismului, cu cat organismul insusi tinde sa interiorizeze codurile externe cu atat ne vom gasi in fata unor sisteme patologice – nevroze, psihoze in formele cele mai variate de expresie.
Cum e posibil deci ca dupa o asemenea deviatie de dezvoltare sa se facilitaze parcursul evolutiv natural al persoanei?
Rogers ofera unele raspunsuri in “Teoria terapiei”. Obiectivul terapiei e acela de a face ca individul sa functioneze in maniera optimala.
Un individ functioneaza optim cand:
- gaseste consideratie pozitiva neconditionata din partea figurilor de referinta semnificative (parinti)
- dezvolta o consideratie pozitiva de el insusi
- e deschis propriei sale experiente, nu manifesta comportamente de aparare, deci experientele sale sunt accesibile constiintei sale.
- persoana se percepe ca fiind punct central in experienta sa
- procesul de evaluare e continuu si nu este subordonat conditiilor externe
- se bazeaza pe propria experienta si datele experientei sale sunt accesibile constiintei sale.

"Persoana care functioneaza deplin este o persoana intr-un continuu stadiu fluid, are o personalitate mutabila constanta, nu-i sunt previzibile comportamente specifce. Singura previziune care se poate face referitor la persoana intr-un continuu stadiu fluid e ca manifesta in orice ocazie un grad de adaptare creativ perfect si ca aceasta persoana se va implica intr-un continuu proces de autoactualizare."
Cum e posibil sa ajungi intr-o conditie “ideala”?
Utilizand instrumentele care faciliteaza un proces de schimbare. Sunt trei conditii necesare si suficiente: acceptarea pozitiva neconditionata, empatia si congruenta.
Prima conditie e congruenta, e cea care are de-a face cu autenticitatea si realitatea, e capacitatea de a exprima pe sine insusi in diferite ocazii fara a fi lipsit de respect fata de altul. Al doilea aspect important e creearea unei clime adaptata modificarii si acceptarii sau conditionarii pozitive, sau stima si acceptare neconditionata. Al treilea aspect e o intelegere empatica care se refera la capacitatea de a percepe cu precizie sentimentele si diversele semnificatii a experientei personale a altuia si posibilitatea de a comunica aceasta intelegere
Blocajul evolutiv se instaureaza cand ii este impus copilului un stil de gandire, o modalitate de a fi rigida, care nu apartine copilului. Un blocaj evolutiv nu se instaureaza cand copilului i se va da o educatie corecta, motivata relational si cand ii vor fi ascultate sentimentele.


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

13.01.2007 8:31     citat 

Ruxi, hai sa-ti mai zic ceva...
Cand eram eleva si faceam orele de educatie nimeni nu-mi pasa mingea la handbal deoarece cu totii stiau ca mingea se loveste de mainile mele, eram ceva in gen Mr. Bean rad rad rad
Cand imi era mic Felix, era in scunelul acela,scoica pus, dar nu avea baza si cum se tot misca el (avea vreo 2 luni) la un moment dat ma intorc eu initial fiind cu spatele la el si spanam vase, il vad in aer, reusesc sa-i calculez traiectoria, inteleg ca urmandu-si traiectoria risca sa dea cu capul de muchia spatarului de la scun, trag scaunul, aluneca prin spatiul de la spatarul scaunului, il prind inainte de-a da cu capul de pamant, las priza pentru o fractiune de secunda ca sa nu-i intind coloana brusc, dupa care il las din nou sa cada, de data aceasta lin ca intr-o usoara rostogolire....
Toate astea s-au desfasurat intr-un timp extrem de limitat, iar eu am fost capabila sa fac toate astea datorita unui parcurs de crestere interioara care a transformat acel copil speriat ca-i ajunge mingea intr-o persoana fluida si-n plan exterior tocmai pentru ca intre timp achizitionasem o fluiditate interioara.
Vrei sa sti cum ma catar acum pe munti, acolo unde inainte eram singura care nu putea sa se catere pe funii? rad
ah! eu n-am condus niciodata pentru simplul fapt ca n-am carnet, dar chiar avandu-l nu m-as deplasa niciodata cu copilul fara un sofer la masina altul decat mine.
Drumurile noastre sunt scurte, cu sofer odihnit, viteza controlata de mine nervos , altfel stie mandrul ca n-are pace
De tinut in brate ii tin pe amandoi cand se lanseaza cererea, dar nu uita ca unul e deja de 2 ani si nu-i ca vrea tot timpul in brate, mai sta si pe scaunul lui cand vrea, sau langa scaun, sau in picioare in partea cealalta de masina si-mi arata:: "mama, ihh" adica: "mama, vezi!" si uite asa ca vedem cu totii apa de-a lungul soselii...
nu trebuie sa-ti para rau ca ti-au fost spulberate iluziile, ti-ar fi fost de mult dca citeai cu atentie topicul.
copiii nostri, a celor care practica AP nu traiesc in paradis, nici unul, te asigur, atat doar ca noi mamele AP incercam sa le curatam ranile, cele inerente cresterii intr-o societate unde pentru a scapa de canicula unui oras poluat incerci sa te refugiezi cand si cand pe malul unui lac la 50 de km de casa.

Ruxi, dar te vei lega si de codul rutier, cel care nu impune obligativitatea scoicii in masina daca copilul este acompaniat de catre un adult?


sus

Denunta
ruxipops




Locatie: Germania
Copii
Corinna: 14 ani, 1 luna
Irina: 26 ani, 5 luni

13.01.2007 10:10     citat 

eu nu ma leg de nimeni , mi-am spus parerea

codul rutier german pe care il aprob in totalitate impune folosirea scaunului adecvat varstei , mai apoi a unui inaltator pana copilul are 12 ani sau 1,50m
este una din legile pe care o aprob fara tresarire ( au ei unele cu care nu sunt asa de acord )

imi pare rau ca nu pot crede ca starea ta de fluiditate interioara iti poate proteja copilul cand in fata ta soferul are un infarct la volan , de exemplu !

te poti uita la tv , la documentare cu ce se intampla in caz de accident la numai ...30 km pe ora !
asa ca argumentul vitezei controlate nu tine .....

faptul ca nici macar nu-i prins cu centura masinii , ci sta prin masina in picioare .... ...zau ca ma lasa surprins

cat despre postul anterior , citatul pus de tine este , fara suparare prea lung , nu am acuma timp sa il citesc in intregime , este pe de alta parte prea abstract pt o idee atat de simpla
(dupa parerea mea )
copiii nu au ce cauta in masina fara scaun adecvat varstei
punct

romelia , eu stau cu ea in spate , cand conduce sotu si ii dau sa citeasca , sa se joace , nu plange , si daca plange tot n-o iau , pt ca tin la sigurantza ei
cand sunt singura , de obicei adoarme , mai aprind lumina , o tin de vorba , ii dau jucarii , cand pot sa ma intorc ( la semafor de exemplu )


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

13.01.2007 10:16     citat 

da, si tot asa poa' sa-mi pice un meteorit in cap.....

Ruxi, din partea mea fa cum crezi ca-i mai bine pentru voi, eu am sa fac asa cum cred ca-i mai bine pentru noi. Fiecare decide in functie de credintele, experientele sale de viata, viziunea asupra vietii.


sus

Denunta
Onush





13.01.2007 10:18     citat 

----------
gazzella a scris:
da, si tot asa poa' sa-ti pice un meteorit in cap.....

----------


surprins surprins INCREDIBIL exclamatie Inconstienta la cote alarmante exclamatie nervos


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

13.01.2007 10:35     citat 

----------
Onush a scris:
----------
gazzella a scris:
da, si tot asa poa' sa-ti pice un meteorit in cap.....

----------


surprins surprins INCREDIBIL exclamatie Inconstienta la cote alarmante exclamatie nervos
----------


dai, Onush, ma corectasem tocmai pentru ca nu vroiam s-o ia personal
e la modul general, nu ca-i era o urare
Ruxi, sper sa intelegi!
daca chiar si adresata mie poate sa nu-i schimbe parerea lui Onush asta-i un alt discurs


sus

Denunta
Romelia





13.01.2007 10:38     citat 

si eu stau cu el in spate de fiecare data si cate nu am incercat, cand nu mai vrea plange si se impinge in centuri pana se invineteste, sa-l las in continuare acolo pentru mine nu asta e solutia si nici nu vreau sa-i dau o lectie de viata tinandu-l acolo sa planga pana lesina indiferent de ce lege rutiera. Din cate stiu eu pana recent in Romania nu era obligatorie aceasta lege, si putine mamici foloseau sau multe nu-si permiteau si cred ca situatia aceasta e inca de actualitate asta inseamna ca acele mamici trebuie puse la panou cu asa nu? Nu am spus noi oare ca suntem constiente de utilitatea acestuia dar nu gasim o modalitate sa impacam copiii sa nu planga cand stau acolo, nu am zis ca nu-i punem acolo ca asa ni s-a sculat noua ci ca atunci cand plang le raspundem

sus

Denunta
Onush





13.01.2007 10:56     citat 

Nu am crezut ca ar fi o urare. Departe de mine asa un gand.
Dar sa spui ca probabilitatea de a-ti cadea un metorit in cap este aceeasi cu aceea de a face accident cu copii in masina tot mi se pare o incostienta.


sus

Denunta
elizamam




Locatie: Cluj Napoca
Copii
Eliza: 13 ani, 7 luni
Stefan: 11 ani, 10 luni

13.01.2007 11:35     citat 

Eu propun mai putina vehementa exclamatie Fiecare prezinta/sustine sau nu un punct de vedere, dar mi se pare inutil si ineficient sa fim asa combative prostit Sunt sigura ca nimeni nu-i asa ingust sau hipnotizat sa copieze un mod de actiune, fara sa-l adapteze constient conditiei personale/familiale sageata putem sa permitem expunerea idelilor/situatiilor fara sa le combatem asa de vehement, fara sa le punem explicit la zidul imfamiei!
Si a mea fata a binevoit sa stea in scoica si apoi in scaun, dar la fel de adevarat e ca nu a fost niciodata cazul sa conduc singura cu ea; stau in spate si conduce tati
Nu ma pot lauda nicicum ca as fi un parinte AP, dar mi-as dori sa fi stiut despre asta dinainte de nastere trist Mi-e frica sa nu fi viciat deja o parte din potentialul ei si ceva din comunicarea noastra (asta si viz-a-viz de EC-gazella); dar tot eu ma intreb daca nu am gresit ca nu am incercat niciodata -dupa ce s-a ridicat in picioare- sa o las sa adoarma in patut, cum facea pana la 8 luni... cum au facut niste prieteni cu baiat cu 6 luni mai mare, care adoarme acum singur in patut si doarme dus 12 ore.. iar "educatia" lui a constat in cateva seri cu "ceva" maraiala...
Cat despre starea fluida si accidente, pot sa spun ce de absolut tot nu ne putem pazi si nu ne ramane decat sa ne mentinem gandirea pozitiva si sa ne rugam "Doamne, apara-ne/ apara-i Tu (pe copii), ca noi nu suntem vrednici!"


sus

Denunta
Christa




Locatie: Germania
Copii
Mona Julia: 13 ani, 3 luni

14.01.2007 12:07     citat 

elizamam, gandirea pozitiva nu te ajuta mereu. Scrisesem la alt subiect pe tema scaunelor de masina ca am avut un accident. Inainte sa nasc, chiar inainte sa fiu gravida. Eu la volan, sotul pe scaunul din dreapta. Semaforul rosu, opresc la semafor. La semafor e o sageata verde pentru cei care vor sa o ia la dreapta, sageata asta am "importat-o" din fosta RDG si se "trateaza" ca semnul de circulatie "stop", adica opresti intai la semafor, cum opresti si la semnul "stop", care de obicei e cu cativa metri inaintea intersectiei, apoi mergi pana ajungi la intersectie, si cand te-ai asigurat ca nu vine nimeni, o iei la dreapta. Bun, cum ziceam, am oprit la semafor. Am mers mai departe vreo 3-4 metri, unde am oprit iar, ca sa vad daca e strada libera sau nu (nu se vedea asa bine). Deodata: BUF. A intrat un bou in noi din spate, ca el nu obisnuia sa opreasca si a doua oara, se uitase doar la stanga daca vin masini de acolo si nu a remarcat ca eu ma oprisem. Ma mai si intreaba ca de ce am oprit, cand am coborat din masina. prostit Masina noastra a avut daune de aproape 3000€ (asta in conditiile in care masina nou-nouta a costat vreo 11000 si la ora aceea avea vreo 5,5 ani vechime), dar pe alea le-a platit asigurarea celuilalt. Insa sotul a avut vreo 1-2 zile dureri de ceafa asa, inspre umar, iar pe mine m-au tinut chiar 2-3 zile. In germana ii spune Schleudertrauma, conform dictionarului se cheama in engleza whiplash, respectiv whiplash injury, in romana nu stiu cum se cheama, din pacate. Cert este ca noi stateam pe loc, iar celalalt, pur si simplu din cauza situatiei descrise, nu poate sa fi avut mai mult de 10-20 km/h. Nu vreau sa stiu ce s-ar fi intamplat daca accidentul ar fi avut loc in mijlocul traficului rutier, la 50 km/h, cu cat se circula aici prin localitati, ca de vitezele mai mari din afara localitatilor, sau chiar de pe autostrada, nici nu mai vorbesc. Si ce i s-ar fi intamplat unui copil tinut in brate. Scrisesem si la subiectul cu scaunele de masina (ma rog, la unul din ele, ca parca sunt mai multe): in primul rand tu ca mama sau tata nu ai atata putere sa tii copilul in cazul unui impact, si in al doilea rand nu ajunge sa conduci TU cu grija, ca din pacate nu esti tu singur(a) in traficul rutier. Si nu ai nicio influenta asupra celorlalti, asa ca nici gandirea pozitiva nu te ajuta cu NIMIC. Sa nu mai vorbesc de inconstientii care se aseaza la volan sub influenta alcoolului. Si stii ce am constatat de multe ori cand citeam despre accidente in ziar? In majoritatea cazurilor accidentele au fost mortale pentru cei nevinovatii, iar vinovatul scapa cu viata, chiar daca de multe ori grav ranit.

Romelia, eu am spus ca nu am lasat-o pe Mona sa planga in scaun, ci am tras pe dreapta si am alaptat-o, pentru ca in cazul nostru ea plange doar de foame. Daca nu se lasa copilul impacat, atunci aleg alta modalitate de calatorie. Scaunul de masina e obligatoriu de mai multa vreme in Romania, doar ca din pacate nu se prea controleaza respectarea legii pe acolo. trist

Cat despre faptul ca unii nu si-ar putea permite scaunul de masina: ma scuzi, dar cine isi poate permite o masina, n-are decat sa isi permita si un scaun, ca la urma urmei e vorba de viata unui copil, nu?


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

14.01.2007 2:21     citat 

Tot citesc subiectul asta de ceva vreme.Eu am o intrebare: daca am inteles bine si in cuvinte putine, AP promoveaza legatura fizica permanenta(printre altele, dar eu la asta vreau sa ma refer aici) dintre mama si copil. prin faptul ca faci un atat de mare 'efort' sa te asiguri ca pruncul e in contact cu tine 24/7, unde exact gaseste el spatiul sa experimenteze?Si daca tu ca mama esti cea care il influenteaza in permanenta, unde are el timp sa aleaga singur ce vrea sa faca?Nu cumva fiind 'la indemana' tot timpul i se inhiba anumite porniri?Incerc sa inteleg...eu am tendinta s-o las pe cezara sa faca ce-o taie capul intr-un mediu controlat de mine, discret, si impreuna rezolvam problemele DACA vine ea la mine.Si merge la Montesorri
Si acu pe romaneste, fetelor, nu facem teoria probabilitatii si nici nu ne referim la drobul de sare, dar nu-mi trebuiesc carti sa realizez ca daca eu daca-mi conduc masina cu 5 km la ora si vine unul cu 140 la ora si intra in mine, direct nu mai conteaza cei 5 km la ora ai mei. Undeva e un contrast intre eforturi uriase de a-mi dezvolta copilul armonios si a-l lasa vulnerabil intr-o situatie extrem de periculoasa in care eu am responsabilitatea si el nici macar nu-i constient de situatie.Pot sa fiu cat vreau de pozitiva si sa canalizez ce vreau unde vreau, dar traiesc in societate, si aia nu-i perfecta...Eu inteleg ca nu poti sa-i lasi sa planga, intrebarea e, daca stii ca nu le prieste, de ce-i pui in situatia respectiva?Nu se contrazice cu AP?

PS. ca sa fim foarte clari, nu dau cu rosii si nici nu pun paie pe foc,sper ca intrebarile au fost pertinente, sincer incerc sa inteleg.


sus

Denunta
Romelia





14.01.2007 4:39     citat 

In ceea ce priveste scaunul de masina consider ca discutia a ajuns intr-un punct unde nu merita continuata
legatura fizica permanenta- daca te referi la in-arms phase aceasta are loc in primele luni de viata ale copilului pana acesta devine mobil, iar copilulinvata prin observatie. Nu, nu ii inhibam actiunile ptr ca are propriul spatiu, iar daca vine la mine cu o problema il directionez sa gaseasca el rezolvarea nu o rezolv eu pentru el
Imi place montessori pana la un punct, de fapt din tot ce citesc selectez si aplic in relatia cu fiul meu ce mi se pare mie normal, nu imi insusesc totul ca asa zice montessori sau gordon sau altii
E de apreciat zelul cu care mamele se ocupa indeaproape sa le asigure totul copiilor din punct de vedere fizic, cum ramane cu partea psihica? adica vad de n ori mesaje legate de alimentatie, de orarrii de somn, de baie, dinti, jucarii etc dar ce se intampla cu vorbele care le aruncam atat de usor incat nici nu le observam?
De ce e atat de greu sa fim open-minded?


sus

Denunta
rasimara




Locatie: bucuresti
Copii
Mira-Elena: 14 ani, 4 luni

14.01.2007 9:13     citat 

Mie mi se pare f clar ca atunci cand o tineam pe fata in brate la san cand mergeam cu masina , asta ptr ca ea suge non stop cand nu are loc de desfasurare, cand se plictiseste, o supuneam unui risc. Dar acum fiecare cu credinta lui, oricum n-as recomanda la nimeni sa faca ca mine, scaunul auto e f important, o sa incepem sa-l folosim si noi , acum oricum nu avem masina, dar deja e maricica , sper sa ma inteleg mai bine cu ea.
Dar oare prezenta copiilor in avion e interzisa? caci altfel in caz de accident, si-s destule din pacate, ce siguranta poti sa-i oferi de la 10.000m altitudine?
il supui unui mare risc, ptr ca sansele de supravietuire sunt sub 1% in caz de accident.
Repet, consider ca trebuie facut tot ce sta in puterea ta sa diminuezi riscurile care l-ar putea afecta pe copil, dar nu suntem D-zeu sa controlam totul, eu una am o credinta a mea pe care ma bazez dincolo de rationamentele logice .
Dar spun un DA apasat ptr scaunul auto idiferent de ce fac eu.


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

14.01.2007 11:17     citat 

----------
roxana5 a scris:
Tot citesc subiectul asta de ceva vreme.Eu am o intrebare: daca am inteles bine si in cuvinte putine, AP promoveaza legatura fizica permanenta(printre altele, dar eu la asta vreau sa ma refer aici) dintre mama si copil. prin faptul ca faci un atat de mare 'efort' sa te asiguri ca pruncul e in contact cu tine 24/7, unde exact gaseste el spatiul sa experimenteze?Si daca tu ca mama esti cea care il influenteaza in permanenta, unde are el timp sa aleaga singur ce vrea sa faca?Nu cumva fiind 'la indemana' tot timpul i se inhiba anumite porniri?Incerc sa inteleg...eu am tendinta s-o las pe cezara sa faca ce-o taie capul intr-un mediu controlat de mine, discret, si impreuna rezolvam problemele DACA vine ea la mine.Si merge la Montesorri
Si acu pe romaneste, fetelor, nu facem teoria probabilitatii si nici nu ne referim la drobul de sare, dar nu-mi trebuiesc carti sa realizez ca daca eu daca-mi conduc masina cu 5 km la ora si vine unul cu 140 la ora si intra in mine, direct nu mai conteaza cei 5 km la ora ai mei. Undeva e un contrast intre eforturi uriase de a-mi dezvolta copilul armonios si a-l lasa vulnerabil intr-o situatie extrem de periculoasa in care eu am responsabilitatea si el nici macar nu-i constient de situatie.Pot sa fiu cat vreau de pozitiva si sa canalizez ce vreau unde vreau, dar traiesc in societate, si aia nu-i perfecta...Eu inteleg ca nu poti sa-i lasi sa planga, intrebarea e, daca stii ca nu le prieste, de ce-i pui in situatia respectiva?Nu se contrazice cu AP?
PS. ca sa fim foarte clari, nu dau cu rosii si nici nu pun paie pe foc,sper ca intrebarile au fost pertinente, sincer incerc sa inteleg.
----------



Roxana copilul se tine in contact strans cu mama, in imediata vecinatate a acesteia doar in primele luni de viata pana cand manifesta, lanseza semnale ca vrea sa se desprinda. Intre mama si copilul care au o asemenea legatura inca din primele zile de viata se observa o cumunicare, e un tip de comunicare non verbala, comunicare observata de Liedloff in carte sa. Zilele astea citeam o carte "I bambini ricordano la nascita" a lui David Chamberlain unde la pag. 95 citesc cate ceva despre sintonia in care se pune un tata cu nounascutul sau (scena este imortalizata intr-un filmat al lui Daniel Stern de la facultatea de medicina a universitatii Cornell). La numai cateva zile de la nastere copilul este adus acasa, luat in brate de catre tata. In timp ce tatal apleaca capul se observa ca nounascutul ridica capul pentru a intalni privirea tatalui. In timp ce mana dreapta a tatalui se ridica in acelasi timp mana stanga a nounascutului se ridica pentru a intalni palma tatalui. Se observa o sintonie totala intre miscarile acestora, un adevarat dialog, o cumunicare nonverbala. Daca copilului ii este refuzat in mod constant acest tip de experienta, adica de a fi prins in brate, de a intra in sintonie cu parintele acesta in timp va inceta sa comunice, se va instaura un blocaj de comunicare intre parinte-copil, blocaj care poate sa duca chiar la manifestari psicosomatice. E doar un aspect al importantei acestei faze in primele luni de viata. Aceasta nevoie de-a fi tinut in brate odata implinita se naste o alta nevoie, aceea de autonomie, iar acea mama atenta, care deja este intr-un raport de empatie cu copilul va fi capabila sa perceapa semnalele lansate de copil si sa-i satisfaca necesitatea, adica ii va da spatiu de desfasurare in afara bratelor sale.

O astfel de mama are o atitudine non child centered, in timp ce-si purta copilul mama nu era orientata inspre activitati "specifice" primei copilarii ci-si urma cotidianul sau, la fel cum o astfel de mama in momentul in care copilul se va departa de ea nu va interveni in activitatile copilului ci va continua sa se aplece asupra activitatilor comune din cotidianul unei persoane adulte.
Sau aceasta mama va interveni acolo unde initial a intervenit progresul omenirii, adica acolo unde un copil va vrea sa traverseze strada de unul singur. Nu ca as avea ceva impotriva progresului....


Eu am mai explicat, dar uite ca revin.
De ce-i pun in situatia respectiva?
Simplu, nu am de ales si intre 2 rele sunt constransa sa-l aleg pe cel mai putin rau asta in functie de viziunea mea de viata, nimeni nu va face niciodata nici o alegere in functie de viziunea vecinului de viata.
Noi locuim undeva la marginea Milano, pe langa bloc traverseaza o superstrada imensa, in curtea blocului nu-l pot lasa, in casa nu pot sa-l tin si uite asa trebuie sa-i favorizez iesirea in spatii curate, aerisite, insorite altfel ii nenorocesc. Si cum aceste spatii nu ne sunt in imediata vecinatate luam masina. Copiii mei nefiind obisnuiti sa stea singuri, nu mai mult de cateva minute, dupa care incep sa caraie si daca nu sunt prinsi in brate sa urle uite ca-i luam in brate. Si dincolo de orice fluiditate eu explicasem la inceput ceva, ceva care a fost ignorat nu stiu daca cu buna stiinta sau nu.
Eu am o foarte mare problema la plansul copiilor mei, atunci cand nu reusesc nici cum sa-i calmez devin isterica in adevaratul sens al cuivantului. Cu Felix am avut 2 asemenea episoade inainte de-a avea un an si ca sa nu risc sa-i provoc un rau l-am lasat inchis in sufragerie, am dat telefon dupa sot acare a fugit acasa si eu continuam sa-mi astup urechile incercand sa uit, cautand disperata o cale de a nu-l mai auzi.
Nu stiu ce anume din copilaria mea declanseaza astfel de reactii, cert e ca de fiecare data cand pierd controlul initial asupra copiiilor, deci nu gasesc calea sa-i impac devin autodistructiva. Si crede-ma ca cu o asa o mama in masina nimeni niciodata nu ar gasi pacea sa conduca. Fericite cele carora nu le-au plans copiii in masina pentru a nu fi nevoite sa-i ia in brate. Solutia sugerata:"de ce nu te opresti sa-i linistesti si va reluati drumul?", la noi nu functioneaza, amandoi copiii parca-s dotati cu senzori, cum simt ca iu-am pus jos chiar adormiti se trezesc, deschid ochii ca sa inceapa spectacolul in cateva secunde daca nu intervin imediat.
Si, iarasi, o chestie pe care am mai spus-o, nu este o solutie pe care s-o recomand cuiva, dar este solutia ideala pentru noi si nimeni niciodata cu toate testele si intamplarile descrise nu ma va convinge ca trebuie sa pot sa-i las sa planga. Puteti sa-i lasati in scoici, bravo voua, sunt multumita pentru voi chiar, dar de aici la in a veni sa-mi spuneti ca-s incostienta e muuult. Fiecare cauta sa gaseasca solutia ideala pentru propriul grup familial si pentru propriul context, asta este ceea ce am reusit noi sa facem, ca altii au o mai mare posibilitate de alegere este cu totul si cu totul altceva.
Christa, tu ca spuneai ca Mona nu ti-a plans niciodata decat de foame si-o luai, alaptai dupa care va continuati drumul. Tu, in situatia mea, ce ai fi facut? Dincolo de faptul ca te-ai fi izolat tu in casa, crede-ma ca nu exista tertip s-o tin altundeva decat in bratele mele cand suntem in masina, ti-ai fi izolat si fiica, i-ai fi refuzat soarele, apa, miscarea in aer nepoluat pentru un eventual accident?


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

14.01.2007 1:01     citat 

Multam de lamuriri. Noi am incercat sa fim foarte atenti cu zana de la primele ore.Pe langa faptul c-am simtit toata dragostea si uimirea si ce mai vine cu primul copil, ne-am uitat amandoi unul la altul (mama si tata) si ce ne-a izbit tare a fost ca...ea e EA.Stia exact ce vroia, chestie care continua si astazi. Am tinut-o in permanenta in brate, cand eu cand taxo, skin to skin, alaptat la cerere, etc. Insa isteriile deveneau din ce in ce mai puternice, plagea non stop si noi cu ea. Nu vroia san decat cand vroia ea, la cezara nu-i o chestie de comfort si apropiere. Ea ne-a invatat ca are nevoie de un program si de liniste. Se trezea des pe noapte pentru ca unul din noi tusea (era in cos langa patul nostru) sau se intorcea, somnul copiilor mici e extrem de usor, cel putin asa am gasit noi. Toate problemele s-au rezolvat imeditat ce am mutat-o in camera ei si i s-a facut program la masa. Dar stii ce inseamna imediat?Doua seri de plans controlat (si aici mi s-au mai dat cu rosii). Nu a obiectat la programul la san, ca nu te lasa hormonii sa n-o alaptezi cand vrea, pentru cine a alaptat stie. Noi n-am vrut s-o regimentam la cateva saptamani, ca nu ne gandeam ca se poate, citiseram noi carti si alte alea, dar ne gandeam ca-i cam o tampenie. Cand ne-a ajuns funia la par, am incercat-o si pe asta si.....minune, fetita mea doarme fara probleme toata noaptea de la nici doua saptamani, stie cand e ora de masa la minut si nu plange intre ca vrea papa, cere singura sa se duca la culcare cand e timpul de somn. Dar mai important mi se pare faptul ca e constienta ca are nevoie de somn, mancare, schimbat pampersul si o face fara sa planga.Folosim limbajul semnelor, acum amestecat cu doua limbi si chiar daca tu esti prins cu altceva, ori iti aduce un pampers, ori o farfurie, comunica fara istericale (alea incep cnad ii vine de-un biscuit cu ciocolata de-a lui taxo sau cand miroase de muta casa si refuza sa o schimbi pentru ca ' Lala ale tleaba').
Asta a propos de contact permanent pentru a ne asigura ca exista o comunicare, intelegi de unde venea intrebarea mea? Noi suntem, daca vrei, in cealalta extrema, dar comunicarea nu a avut de suferit.Plangea dimineata la trezire si acum ne-am prins de ce plange, ea vrea EA sa mearga jos sa pregateasca EA beakerul cu lapte, mi-l aduce plina de zambete, ea il tine sa torn laptele, ea 'pune' capacul la beaker,ea deschide si inchide cuptorul cu microunde, n-o intereseaza ca nu-i mama cand face ochi, e frustrata ca nu poate sa se duca singura. Alti copii plang ca nu li se da laptele ATUNCI, a mea plange ca nu-si ia laptele singura. E adevarat ca ei comunica 'primitiv' daca vrei, la inceput, prin plans, dar mesajul e complex si e AL EI, neinfluentat de nimeni decat de ea (sau metabolismul ei, sau instinctul ei) si faptul ca eu sunt acolo ca model de copiat nu prea are legatura cu ce vrea ea. Nu e vorba de negare completa a contactului, departe de mine, dar eu am gasit ca daca-i dau spatiu imi comunica mai clar si a invatat mai repede diferenta dintre a copia ce fac eu si de a executa ea, chestie care-i da siguranta de sine si initiativa.
(in alta ordine de idei, imediat ce am nascut-o am alaptat-o si cat m-au cusut si alte alea mark a luat-o in brate skin to skin, de unde zana a purces sa suga de la taxo, n-o interesa masura lui de sutien sau faptul ca n-avea lapte foarte fericit Noua asta ne-a zis ca ea de fapt mai vroia sa suga si s-au oprit 16 oameni in sala de operatie, au pus un CD si s-au asezat pe jos asteptand ca noi sa terminam. A supt ce-a supt dupa care s-a plictisit e activitatea asta(45 de minute), i-a fost data lui taxo iar si iar a inceput cu exact aceeasi placa. Iar mi-au dat-o la san, dar n-o interesa, dat inapoi lui taxo, aceeasi poveste.)

Noi avem noroc ca stam la tara, am curte si are voie sa iasa afara si sa intre inapoi indiferent de anotimp. I-am cautat un camin cu aceeasi policy, are voie inauntru/afara cum pofteste. Nu avem probleme cu 'eu acu vreau afara' desi e ora mesei, chiar daca nu mananca, se aseaza la masa cu ceilalti copii, asteapta pana se 'strange masa' si apoi cere voie afara, stie ca i se da voie dar ca exista reguli pe care trebuie sa le respecte.Si alea-s batute-n cuie. A carait si ea la inceputuri, nu ma intelege gresit, si inca mai caraie cand invata lucruri.
Ma gandesc ca puiutii Ap desi crescuti intr-un mediu liber, au nevoie de boundaries (n-o fac pe snoaba, nu-mi gasesc un cuvant care sa explica exact boundaries). Si aici n-o sa vin cu:' copii au nevoie de disciplina', ca nu la asta ma refer, ci la creta romeliei. Sa nu-i iei in brate cand caraie desi sunt perfect ok nu ma gandesc ca asta-i pedeapsa, ci un mesaj de genul 'daca vii in bratele mele, asta nu inseamna ca nu te mai plictisesti sau ca nu te mai frustreaza ca nu poti face puzzle-ul', inseamna ca te astepti ca eu sa-ti rezolve problemele, inseamna ca tu ai invatat ca daca plangi obtii ceea ce vrei. Un clar si hotarat NU! ma aplec si o intreb' piesa asta unde merge? Ea-mi arata, ii ghidez manuta, problem solved si atunci ne bucuram, batem din palme si avem un mare cuddle ca ce desteapta e fetita mea. ma gandesc, poate o apropiere asemanatoare in ceea ce priveste scaunul de masina ar ajuta. De genul: sa vad daca incapi in scaun, hei, uite ca incapi inca, stii sa-ti bagi manutele prin centura, waw, singur ai facut-o!vrei sa facem 'click?' si uite asa e-n scaun.La noi cresa, scoala si serviciul sunt la 27 de mile de casa, si nu conduc in Italia! Drumul e de peste o ora in fiecare directie, mai plange uneori, ca-i plicitseala,mama e atenta la condus, fata-i singura in spate. I-am lipit diferite forme de plastic colorate transparente pe geam si acu vede un muu verde, acu un muu galben(merg mai mult pe drumuri de tara), unde-i calutul cezara , unde-i birdie-birdie samd.deci am disciplinat-o fara s-o traumatizez, dar de iesit din scaun nu iese! intelegeti de unde vin?
Recunosc ca-i greu uneori sa nu-ti pierzi firea, dar am senzatia gazella ca atat de tare te-ai implicat in a fi un parinte AP pentru un copli AP incat ai uitat de TINE.(si asta nu ca titlu de emis judecati la adresa altora, ca nu-mi permit ci ca referinta la ce spuneai tu ca pierzi controlul asupra copiilor)
Citesc acum o carte 'The war for children's mind' de Stephen Law care explica mai bine decat as putea eu diferenta intre un parinte liberal si unul autoritativ.Tipul e profesor de filosofie printre altele, deci perspectiva lui in contextul asta e filosofica mai mult decat educativa (in sensul faceti asa sau altfel).


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3 ... 10, 11, 12  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  Acest subiect este inchis, nu se pot crea sau raspunde la mesaje
mergi la: