· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Educatie > attachment parenting III
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
subiect nou  raspunde
autor attachment parenting III     
Grasutza




Copii
Victor - blondutzul meu iubit: 14 ani

31.05.2007 8:56   attachment parenting III  citat 

Partea a IIa
_________________________

Am nevoie urgenta de sfaturi. Victor al meu, cam de vreo 2 saptamani a devenit foarte nervos, plangacios, e total schimbat. Am observat schimbare si in parc in modul cum relationeaza cu copiii. Pana acum era foarte darnic, dadea jucariile, dadea mancare, acum nu mai da nimic. In plus, ieri i-a dat unei fetite cu lopatica in cap surprins Pana acum am avut un copil bland, uneori chiar si-o incasa el, iar acum ma trezesc in fata unui copil agresiv si nu stiu cum sa reactionez plang sau sunt foarte trist Si pe mine ma bate, mai ales daca ma apropii de el cand se tavaleste pe jos. In plus ma loveste foarte tare cu picioarele cand ii schimb scutecul. Impresia mea este ca e pregatit sa renunte la scutec, insa nu o face ca forma de protest impotriva mea. Asa il simt eu, ca fiind suparat pe mine si nu-mi dau seama de ce si nici cum am putea face pace. socat Ce parere aveti?


sus

Denunta
onitzu




Locatie: brasov
Copii
radu: 16 ani, 11 luni
luca: 13 ani, 7 luni

31.05.2007 9:00     citat 

s-a schimbat ceva in mediul lui in ultima vreme?

sus

Denunta
Grasutza




Copii
Victor - blondutzul meu iubit: 14 ani

31.05.2007 9:20     citat 

----------
onitzu a scris:
s-a schimbat ceva in mediul lui in ultima vreme?
----------

Nu, nimic, absolut nimic.
A, si am mai observat o chestie interesanta. Cand mergem in Cismigiu, unde am mers de cand avea el 8 luni e foarte incantat, se joaca cu copiii, relationeaza, socializeaza fara probleme. In plus se indeparteaza mult de mine, fara sa-i fie teama, se vede ca se simte in siguranta.
Alteori insa, cand am mai putin timp, mergem intr-un alt parc, mai aproape de casa. Acolo vin foarte multi copii, toti draguti si simpatici, iar una dintre bone, care a fost bona prin anglia face cu ei fel de fel de concursuri si jocuri, cantece, dansuri. Este o mare veselie. Iar Victor nu se integreaza deloc. Am incercat sa intru si eu in joc cu el, nu vrea. De cateva ori l-a luat aceasta bona de manuta, a stat putin si apoi a inceput sa planga cautandu-ma disperat. In acest loc e tot timpul cu ochii pe mine, daca cumva se ia cu joaca (se joaca singur) si ma pierde intra in panica. plang sau sunt foarte trist


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

01.06.2007 10:30     citat 

nu simte ca-i este oarecum impus sa se integreze?
----------
citat:
De cateva ori l-a luat aceasta bona de manuta, a stat putin si apoi a inceput sa planga cautandu-ma disperat
----------

imi aduc aminte de mine cand eram copila
de cate ori eram scoasa din ale mele, luata de mana si condusa inspre ceva ma simteam agresata
se intra mult in spatiul meu intim
daca pana acum nu a fost "luat de manuta", condus inspre ceva ci lasat sa creasca ca o planta salbatica e foarte posibil sa se simta incoltit, agresat de unde te cauta disperat
ceea ce percepi tu ca veselie el poate s-a perceapa diferit
cu Felix mi s-a intamplat la piscina cand faceau joculetele lor tampite
"Giro giro tondo, casca il mondo, casca la terra; tutti gi per terra", trebuiau sa se prinda de manute copiii in timp ce se canta cantecelul, toti behaiau fericiti numai al meu era terorizat
pana cand am spus :basta foarte fericit nervos
si l-am lasat neintegrat foarte fericit
dupa cateva sedinte timp in care i-am permis sa se agate de mine cat vrea a ajuns cel mai expansiv copil de acolo
si chiar pe la sfarsitul sedintelor din proprie initiativa l-am vazut cum a inceput sa ingane si el giro tondo
dar pe antrenoare tot n-a ajuns s-o placa in mod deosebit


sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

01.06.2007 10:44     citat 

am reusit sa scanez Il concetto del continuum
discutii relative cartii
http://forum.promiseland.it/viewtopic.php?t=4500
http://www.promiseland.it/view.php?id=1555
http://forum.promiseland.it/viewtopic.php?t=13528
http://forum.promiseland.it/viewtopic.php?t=12419

http://www.consapevolmente.org/forum/vi...6a23366479


sus

Denunta
Romelia





02.06.2007 1:21     citat 

in engleza http://www.awok.org/continuum_concept/
http://www.labouroflove.org/babies/the-...m-concept/


sus

Denunta
Grasutza




Copii
Victor - blondutzul meu iubit: 14 ani

02.06.2007 7:42     citat 

Am uitat sa spun ca nici eu nu ma simt prea integrata in parcul de langa casa foarte fericit Daca in Cismigiu merg de placere, ibn parcul asta merg ca sa nu zic ca nu am scos copilul afara, deci nu sunt deloc entuziasmata. Oare sa il influenteze si asta?
Si cred ca nervii din ultimul timp se datoreaza intr-o oarecare masura si faptului ca incepe sa vorbeasca si probabil ca il irita ca inca nu poate sa comunice verbal tot ceea ce si-ar dori. Cred lucrul acesta pentru ca ieri ne-am intalnit cu un prieten al lui, mai mare cu un an, dar care e crescut cam la fel ca Victor si care il respecta si ii respecta ritmul lui Victor si nu a mai fost asa nervos copilul fiind inconjurat de oameni care nu cer prea mult de la el.


sus

Denunta
elizamam




Locatie: Cluj Napoca
Copii
Eliza: 13 ani, 7 luni
Stefan: 11 ani, 10 luni

02.06.2007 11:49     citat 

AM citi-o, fetelor, m-am indragostit de idee si jenat urmeaza sa dau exemplu.... deja le spun tuturor despre "babywearing urmatorul bb"... soacra, femeie foarte intreprinzatoare (neastamparata chiar) a primit tema sa-mi faca wrap-uri, pouch sau sling-uri rad
SI eu imi fac procese de constiinta putinele dati ca ii spun Elizei sa faca ceva anume si, de multe ori, asculta... o fi bai intrebare


sus

Denunta
elizamam




Locatie: Cluj Napoca
Copii
Eliza: 13 ani, 7 luni
Stefan: 11 ani, 10 luni

02.06.2007 12:01     citat 

fetelor.. sau admin, gasti va rog link-ul la AP I, ca vreau sa-l dau cuiva si nu-l gasesc..................

sus

Denunta
gazzella




Locatie: Quebec, Ca
Copii
F: 14 ani, 10 luni
B: 12 ani, 11 luni
M: 7 ani, 6 luni

02.06.2007 2:21     citat 

Eliza,
http://www.parinti.com/attachment_paren...16873.html


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 3 luni

04.06.2007 8:40     citat 

elizamam, christa m-a invatat cum sa caut cu google dupa domeniu.
hai sa va zic cum:
www.google.ro
apoi dai cautare avansata si apoi completezi cuvintele pe care le cauti la campul "continand toate cuvintele" iar la domeniu treci numele site-ului: "parinti.com" . apoi dai cautare.
cam asa arata:
http://i65.photobucket.com/albums/h231/...omeniu.jpg


grasutza, probabil iti amintesti cand am povestit despre cum nu se integra delia intr-un loc in care eu credeam ca o incurajez dar (dupa cum mi-am dat seama ascultand inregistrarile video) mai mult o incurajam sa presteze si sa ma faca mandra de ea jenat
e greu sa-ti dai seama de toate lucrurile astea pentru ca esti crescut cu ele trist.
nu stiu in ce masura este cazul tau, dar mi-a adus aminte de asta ceea ce a spus gazzella.
in legatura cu limbajul...eu zic ca are sens. delia dupa ce a inceput sa faca bine linii cu creionul si relativ bine cerculete a inceput sa se infurie de numa ca nu poate desena ca mine. asa ca acum ea deseneaza ochii, parul, urechile, mustatile intr-un cerc si eu cosmetizez si-i arat: uite, pisica ta are un ochi deschis si unul inchis, sau este pirat, sau se vede de sus sau ....nu pot spune ca-i prea convinsa dar mie imi place jocul asta rad


sus

Denunta
onitzu




Locatie: brasov
Copii
radu: 16 ani, 11 luni
luca: 13 ani, 7 luni

05.06.2007 4:38     citat 

Intrebare: in ce fel sunt implicati tatii copiilor vostri in AP? Ca am tot citit si-am tot gandit si tot nu m-am lamurit concret. Tinand cont de faptul ca ei is la lucru cea mai mare parte a zilei........

sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani

05.06.2007 4:52     citat 

Nu am citit inca tot ce s-a scris la acest subiect, insa ma seduce...imi fac eu temele, promis! E drept ca pina acum auzisem doar vag de attachment parenting, nu stiam bine care sint principiile acestui tip de educatie, de-abia incep sa ma lamuresc...

Cu citiva ani in urma, eram educatoare in gradinita. Prea putin conventionala, spuneau unii, deh, eram tinara si increzatoare, credeam ca sint in stare sa darim muntii. Asa ca exit metodele traditionale de invatare, loc pentru jocuri de rol, centre de activitate, activitati structurate pe grupuri etc. Unii parinti mai veneau inca in primele luni cu intrebari de genul "ce poezie/ cintec/poveste v-a invatat doamna azi?", dar se linisteau pe parcurs, cind intelegeau ca pe linga astea sint atitea alte lucruir de invatat. Eram multumita, aveam in grupa copii fericiti, zic eu, care rideau, alergau , tipau, se jucau, nu doar copii tintuiti pe un scaun, adormiti de nu stiu ce poveste...Si uite asa mi-am decsoperit menirea, caci la inceput eram cam reticenta in ceea ce priveste munca in gradinita.

Acum insa, in fata puiului meu, nu mai sint atit de increzatoare. E drept, un bebe nu e un copil de gradinita! Dar ma traverseaza in permanenta intrebari...Nu cred ca fac parte din ceea ce numiti voi parinti AP, l-am alaptat exclusiv doar ceva mai bine de trei luni, am dormit cu el cind a fost necesar, in rest doarme in patul lui, in camera lui...si totusi, ma preocupa mult relatia care se stabileste intre noi, toate detaliile.

Merg cu Elouan la doctor, imi spune de fiecare data ca se vede ca e un copil fericit (am un doctor foarte de treaba, competent dar si glumet). Niciodata, ma rog, aproape, bolnav, un copil cuminte, care maninca bine, doarme bine, se joaca, ride, chiuie de-mi sparge urechile...si as putea continua. Este el oare intr-adevar un copil fericit?? Uneori fac greseli, le vad, le inteleg, dar dupa ce le-am facut; pling in mine, si imi spun ca nu o sa le repet.Ma ocup de el instinctiv, refuz sfaturi care mi se par nepotrivite, chiar cind acestea vin de la persoane care "stiu" pentru ca ele au trait deja experienta unui copil. Si totusi stiu bine ca ramin uneori prea mult in regulile traditionale, alteori sint prea subiectiva.

M-au marcat remarcile voastre in legatura ce copilul care " nu mai cere" pentru ca nu i s-au satisfacut nevoile la timp, cu copilul care se resemneaza sa astepte. Si mi-am pus intrebari. Elouan nu se mai trezeste noaptea de la virsta de doua luni. Pina atunci, nu l-am refuzat niciodata, a mincat cind a vrut, de cite ori a vrut, la cel mai mic scincet eram in camera lui, cu el in brate.Nu suportam sa il aud plingind, mi se sfisiia inima (asta mi se trage de cind a fost la neonatologie, avea probleme de aritmie cardiaca; conectat la aparate, cind plingea, ritmul ii sarea pina la 200, apoi scadea la 50, era impresionant!).Apoi, deodata, intr-o noapte nu s-a mai trezit ca de obicei, ci a dormit 8 ore. Ne-am ingrijorat amindoi, am intrat sa il vedem....a continuat asa pina a ajuns la 12 ore pe noapte, asa cum doarme si acum. S-a obisnuit pur si simplu sau doarme bine, se simte in siguranta, stie ca e cineva alaturi care la cel mai mic semnal va veni sa il ia in brate? In plus, de citava vreme, seara, dupabiberon, pupici, dragaleli si tot tacimul in brate, il asez in pat si adoarme singur. Nu plinge nicodata. Cum nu plinge nici dimineata la trezire, se joaca, cinta, asteapta sa intram. Aceeasi intrebare, este el fericit, se simte bine asa, sau pur si simplu s-a obisnuit, am gresit noi undeva?

Si acum, reversul medaliei. Ziua are chef de dormit, mai ales dupa-amiaza, pe la 13-14h. Il vad, casca, se freaca la ochisori, miriie...nu mai are chef de joaca. In camera lui insa uneori se pune pe plins. La mine in brate. Uneori i se intimpla (rar ce-i drept) sa inceapa sa plinga, sa se ambaleze si ai impresia ca nu mai stie cum sa se opreasca....continua asa pina la epuizare, in ciuda tinutului in brate, leganatului, cintecelor etc. In asemenea momente, simt ca clachez eu, e frustrant sa nu il pot calma, sa nu inteleg ce i se intimpla, si atunci uneori ma enervez (asta e o alta poveste), dar ma abtin, uneori pling cu el...Alteori se calmeaza de indata ce il pun iar pe jos (asa sta de cind a inceput sa se deplaseze), are o lume intreaga de descoperit...sau cind il pun in pat si eu ramin linga...si aminam somnul pentru momentul in care ochisorii i se inchid singuri. Uneori nici nu stiu ce sa fac, cum sa fac...

II place sa ma joc cu el, construim castele de cuburi pe care el le darima, de exemplu, si ride in hohote. Sau ma insoteste prin casa, la bucatarie, la curatenie etc. Uneori insa imi reprosez ca nu fac destule, ca nu ii rezerv destul timp, ca ar avea nevoie de mai mult. Alteori imi face adevarate crize de suparare pentru o interdictie oarecare...Insa din nefericire trebuie sa respect anumite reguli, doar pentru ca poate in scurt timp voi reincepe munca si deci vom fi nevoiti sa il lasam la cresa sau cu cineva (de altfel, nu stiu cum vom tr'ai acest moment...nici nu-mi vine sa ma gindesc!)


sus

Denunta
Romelia





05.06.2007 6:02     citat 

Cu riscul sa ma insel, desi nu prea cred , majoritatea tatilor nu citesc despre Ap si ce implica asta, se rezuma la ce le povestim noi si spun ca actioneaza instinctual, pornirile lor sunt bune dar uita ca 'beneficiaza' de conditionarile sociale in care au crescut. pe de alta parte in general sunt foarte aproape de noi in sensul ca sprijina ceea ce facem noi cu copiii (experienta personala si a catorva mamici )
Teodora ma repet cred, dar spun in continuare, ca am avut parte de o usurare sufleteasca cand gazzella mi-a spus important e ca sti acum, asa ca nu-ti bate capul cu ce a fost in trecut ci gandeste-te la ce se intampla acum, acorda-i acum atentie copilului tau chiar daca asta inseamna sa lasi neterminat mesajul pe care-l scrii, mancarea pe care o faci ,etc, el traieste in momentul de fata si nu intelege cele 5 minute de care am avea uneori nevoie sa finalizam diverse. Tine-l acum in brate, spune-i zilnic ca-l iubeste, nu te indoi de sentimentele lui, sunt intotdeauna sincere. O educatie poztiva porneste intotdeauna de la ideea ca un copil nu face ceva gresit intentionat, ca e capabil doar de un anumit tip de comportament acela ce insumeaza toata experienta lui de pana acum si nu are cum sa fie altfel decat cum e
Serviciul, hmm, o luna de zile m-am gandit si rasucity pe toate partile, mi s-a oferit un job intr-o functie de conducere, ah ce bine ne-ar prinde banii aia, ar insemna o masina noua, niste facturi platite si probabil ca am reusi sa punem bani deoparte in sfarsit ptr casa pe care ne-o dorim. Si acu cateva zile am avut o revelatie, si am spus nu, nu voi accepta jobul ala, Eric inca are nevoie de mine mai mult decat avem nevoie de banii aia, si timpul copilului alaturi de mine e limitat, nu va mai veni altul. Am invatat ca cel mai important lucuru e sa fim noi fericiti, impliniti si asat nu se poate de cat daca ai libertatea sa faci ce iti doresti si libertate poti avea doar alaturi de cineva care are incredere in tine, te sustine, te iubeste si nu stiu daca o gradinitta iar putea oferi acum astea copilului meu, mai astept, cand va veni momentul imi voi da seama


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 13 ani

05.06.2007 6:07     citat 

E bine ca poti gindi astfel despre intoarcerea la munca, te felicit. Insa pentru noi, e imposibil, nu avem alta posibilitate decit ca si eu sa muncesc....bon, poate gasesc ceva cu timp redus sau variabil, deocamdata nu stiu. Oricum, stiu bine ca nu va fi deloc usor, nici pentru Elouan , nici pentru mine.

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: