· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
subiect nou  raspunde
autor ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2     
david_ionela2000




Copii
DAVID-ANDREI - UN INGERAS
11 ani, 10 luni

17.07.2009 3:29   ce facem cand copilul face crize,cum il linistim? 2  citat 

Prima parte
__________________________

nu stiu ce ii pot face cand incepe sa tipe sa dea din maini si din piciore se tavaleste pe jos este incredibil de nervos daca nu il las sa faca ce vrea voi ce face-ti sa ii linistiti?


sus

Denunta
allamarine1979




Locatie: Baia Mare
Copii
Alla: 12 ani

17.07.2009 3:30     citat 

Ionela, daca ai rasfoi cele 10 pagini scrise deja la aces subiect, ti-ai gasi raspunsul trag cu ochiul

sus

Denunta
freedelia




Copii
John: 15 ani, 6 luni
Jodie: 13 ani, 6 luni
am nascut deja!

18.07.2009 3:09     citat 

Nu am timp sa citesc toate cele 10 pagini, dar am "rasfoit" prin ele si mi se incredibil ca majoritatea mamelor isi ignora copiii cand plang, ii "iau pe sus" sau se ascumd dandu-le impresia ca sunt "abandonati" Bine a zis domnul din supermarket (la pg 1) ca "va bateti joc de copil".

Copiii nu plang pt ca sunt posedati sau pt ca vor sa isi puna parintii cu botul pe labe. Plang pt ca nu se pot controla -- sunt depasiti de ce simt, sunt neintelesi de parinti, li se ingradesc libertatile. Uneori plang pentru ca sunt prea obositi. In acest momente, copiii au nevoie de incurajari din partea parintilor, sa se simta iubiti si in siguranta.

In primul rand, eu nu pricep de ce sa nu lasam copiii sa ia lucruri de pe raft in magazine. Sau sa se bage in noroi. Sau sa mearga in alta directie decat cea in care vrem noi sa mergem (mai ales cand iesim afara pentru ei, ca sa ii scoatem la joaca). Daca am alege numai bataliile importante sa ne "luptam" cu copiii, ar fi mult mai putina rezistenta din partea lor.

Iar cand e ceva imposibil sau periculos ce vor sa faca, daca tot ii refuzam, macat sa o facem cu dragoste, sa vada ca ii iubim si sa nu interpreteze refuzul ca pe o dovada ca ei nu inseamna nimic pentru noi.

In legatura cu exemplul de la inceputul topicului. Eu nu ma confrunt cu urlete in magazine, pentru ca ii las sa "ajute" si sa exploreze. Cateodata urla ca vor amandoi aceeasi jucarie. IN acest caz, il intreb pe cel care o are daca vrea sa o dea pt un timp. Daca zice nu, il intreb cand -- zice 10 minute. Bun. Il iau pe celalalt in brate si cu dragoste ii explic ca acum e randul lu fra-su si ca mami o sa stea cu el/ea pana ii vine randul. Mai plange, il mai pup, ii mai cant si trece.

Cand vrea sa faca ceva periculos (sa treaca strada singur, de ex) il iau repede in brate si ii spun cat de ingrijorata sunt, ce se poate intampla, il pup si il strang in brate si ii zic ca mami il iubeste si ce m-as face fara el si trece.

Probleme avem cand e timpul sa inchidem televizorul sau sa plecam de la calculator. La calculator deocamdata numai John, se joaca 2 ore de 2 ori pe saptamana, iar in vacanta cate o ora pe zi. La inceput era mare jalea cand se termina timpul alocat, dar il luam in brate, ii spuneam ca stiu ca e incantat, dar ca nu e bine pt ochii si creierul lui sa stea mai mult si ca imi pare rau, dar time is up. PLangea, un pic, eu il mangaiam si ii trecea.

Copilul, ca orice om de fapt, reactioneaza cel mai bine la dragoste nu la strictete.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 2 luni

18.07.2009 5:57     citat 

mda, exista aceasta teorie cu ignoratul. oricum, porneste de la ideea ca omul se naste fundamental rau, cumva cu o inteligenta diabolica care-l face de mic competent in manipulare.
cand de cele mai multe ori crizele sunt ultimele manifestari ale faptului ca nu a fost nici a n-a oara auzit si ca a n-a oara nevoile i-au fost ignorate.
si este tare nasol ca din cauza unei astfel de viziuni asupra omului, copilul trebuie sa se trezeasca, la asa o varsta frageda, pus in situatia ca, fix cand este mai nefericit, bratele care ar trebui sa fie intotdeauna deschise pentru el , se inchid. cat din increderea in lume si oameni se pierde la o asemenea dezamagire incredibila? cat din convingerea ca esti cineva care conteaza? de care-i poate pasa cuiva cu adevarat? ca esti de luat in serios?

freedelia, eu prefer alta abordare decat cea cu randul, desi si asta cu randul are succes. dar eu prefer cele naturale celor de succes. in general zic cuiva care vrea jucaria deliei mele ca o va primi dupa ce termina ea (si doar ea stie de cat timp are nevoie), la fel si daca delia doreste o jucarie. dar probabil depinde mult de varste. dar in general ideea asta mi se pare buna. nu zic ca a ta nu. doar ca prefer abordarea asta. pentru ca mi se pare un drept care-i foarte important de respectat sa lasi omul sa faca ce-l pasioneaza cat il pasioneaza, si nu mi se pare un motiv suficient de bun sa-l intrerupi daca fix pasiunea generaza in altii pofte pentru obiectul ei.

mi-a facut placere sa te citesc. recunosc ca am inceput cu aceasta ultima postare jenat

a, si revenind la ce am spus mai sus,stiu ca multe-s discutabile si trebuie adaptate la context, am spus doar cum privesc, de principiu, lucrurile.


sus

Denunta
freedelia




Copii
John: 15 ani, 6 luni
Jodie: 13 ani, 6 luni
am nascut deja!

18.07.2009 7:26     citat 

Adana, pai e aceeasi abordare. De exemplu, daca John se joaca cu ceva si vine Jodie ca vrea aceeasi jucarie, il intreb pe el -- "John, vrei sa i-o dai un pic?" Daca zice nu (de cele mai multe ori) il intreb tot pe el "CAnd vrei sa i-o dai?" (adica cand termini cu ea) si el zice "Ten minutes" atunci eu o iau pe Jodie si o linistesc si ii zic ca in ten minutes o sa fie randul ei. De obicei pana trec cele 10 minute, amandoi deja se joaca cu altceva, dar asa este dezamorsat conflictul fara a obliga copilul sa faca ceva ce nu vrea.
SI pentru ca mi se par din cum scrii ca esti adepta AP, am o intrebare, de cateva zile fii-mea numai "NU" urla. Orice ii ceri, ea urla "NOOOO" Nu mai vrea sa stranga dupa ea, nu vrea sa manance, nu vrea sa se culce, nimic. Banuiesc cauza -- eu sunt gravida si mi-e foarte rau, mai mult in pat. Dar nu stiu ce metoda sa abordez ca sa a "reach" sa nu se simta nedreptatita si abandonata.

Poti sa-mi scrii PM ca cred ca suntem off topic.


sus

Denunta
danniela




Locatie: Africa
Copii
sandra nicoleta: 26 ani, 3 luni
alexandru ioan: 19 ani

18.07.2009 12:55     citat 

Free delia, in Romania nu cred ca ai sanse sa ia copilul de pe raft ceva si supraveghetorii sa nu faca un comentariu, spun din experienta, ca am primit observatiii, desi copilul meu avea 7 ani. Cum puii mei sa te uiti la o jucarie daca nu o iei din raft si o sucesti pe toate partile? Cu tavalitul pe jos nu m-am confruntat, dar eu le-am facut "sedinta" inainte de a pleca la cumparaturi. Azi cumparam cutare si cutare, pentru asta avem bani, pentru asta nu avem. Si am facut asta de cand erau foarte mici. Nu spun ca nu au sarit calul adica sa mai vad un botic umflat sau o lacrima in coltul ochiului. Sunt copii si isi doresc si uneori uita repede de ce nu putem cumpara. Si mie mi s-a intamplat sa vina copilul cu jucaria sa o puna in cos fara sa ma intrebe si a trebuit sa ii explic de nu stiu cate ori ca nu putem face asa.
Ignoratul.... eu cred ca trebuie sa stim cand sa ignoram si cand nu, asa cum ai spus copilul nu plange degeaba, iar uneori noi ori nu mai avem rabdare sa ii intelegem, sunt n motive pentru asta, oboseala, stressul, lipsa de timp. Daca am fi noi perfecte, atunci probabil am naste si copii perfecti si nu am mai avea motive de discutie pe aici rad


sus

Denunta
freedelia




Copii
John: 15 ani, 6 luni
Jodie: 13 ani, 6 luni
am nascut deja!

18.07.2009 1:02     citat 

Daniela, chiar abia astept sa le zica cineva copiilor sa nu puna mana. Atata le trebuie. Dar de ce sa nu puna mana??? Unde scrie ca nu e voie??/ E o varsta de la care ai voie sa pui mana si sa te holbezi la un produs???

Mai avem 5 zile pana ajungem in Romania si evident ca vom face prezenta la supermarket imediat. Si numai sa indrazneasca cineva sa spuna ceva, ca mor cu ei de gat.

Vreau sa spun ca, mai ales la magazinele de jucarii, daca au voie sa se joace cu ceva, sa o intoarca pe toate partile, isi pierd mult mai repede interesul si e mult mai putin probabil sa faca vreo criza la plecare. Noi mergem la Toys R Us frecvent, doar sa ne jucam, si cumparam asa, ceva modic. Si ii duc de cand Jodie nici nu mergea, o puneam pe jos la raionul de bebelusi si se juca cu jucariile de acolo, mergea in 4 labe de la una la alta. Si nu au plans niciodata, cel mult au mai facut botic, dar nu a durat mult. Pentru ca daca ii dai sansa sa se joace cu ceva, dispare curiozitatea care e o mare parte din dorinta pentru o jucarie.


sus

Denunta
DJ




Locatie: Bucuresti
Copii
Ionut-Horia: 12 ani, 1 luna
Ida Maria: 8 ani, 9 luni

18.07.2009 8:12     citat 

Freedelia nu e peste tot asa. Noi mereu l-am lasat pe Horia sa atinga jucariile (normal ca nu a desfacut pachete sigilate) si nu am primit comentarii. Cel putin ultima data cand am fost cu el s-a jucat cu toate cele puse special pentru a se juca copii cu ele in magazin si nu ne-a zis nimeni nimic, ba chiar s-au jucat si ei cu el. Si noi chiar nu am luat nici o jucarie atunci, doar s-a jucat cu ce era expus si ne-am uitat sa vedem ce mai au.

sus

Denunta
brishtara




Locatie: Deva
Copii
THEA MARIA - Irezistibila: 13 ani, 1 luna
LUCAS PAUL - Alaptat de: 10 ani, 11 luni

18.07.2009 10:26     citat 

Ma bucur ca v-am gasit.

Pe cuvant, nu am cum sa citesc 10 pagini. Nu am timp!

Nu ma deranjeaza ca le ia de pe raft si le intoarce pe toate partile. Dar de multe ori pune mana pe mancare nesanatoasa, sau nu neparat, dar uneori nu am bani decat sa pot cumpara ce am pe lista caci nu accepta sa le puna la loc.

Daca urla , musca, loveste, pisca( incerc sa ma indepartez caci sunt foarte impulsiva si imi vine sa o lovesc iar atunciiau o gura de aer si ma straduiesc sa ii zambesc). Dar ea continua si continua. Ma iopesc sub privirile vecinilor, a cunostiintelor, prietenilor cand face asta, caci nu se mai opreste. Parca orice as face se enerveaza mai mult. Le spune la oameni:" Taci!" si "Dami pace!" Fara ca nimeni sa-i fi facut ceva. ma privesc ca pe una care nu are control si isi lasa copilul sa faca ce vrea.

Ce pot sa fac?


sus

Denunta
freedelia




Copii
John: 15 ani, 6 luni
Jodie: 13 ani, 6 luni
am nascut deja!

19.07.2009 2:58     citat 

Cum, Brishtara, tu???? Care esti cu baby carying si alte chestii de attachment parenting??? Ti-am citit multe dintre posturi -- cred ca treci printr-o faza mai dificile.

In primul rand, repeta-ti de multe ori inainte sa pleci de acasa ca NU CONTEAZA CE ZIC VECINII. Copilul tau conteaza mult mai mult.

In al doilea rand, cum adica nu te lasa sa pui inapoi? Ce anume nu te lasa sa pui inapoi?? CA banuiesc ca nu tin castroanele cu salata de icre sau cu masline in locuri unde ar putea fi atinse de copii. Iar altele, care sunt in hartii, cum sa nu te lasa sa pui inapoi? Eu pentru copiii mei m-as luat de gat cu ei, daca fac figuri, la o adica chem si politia.

Si daca atunci cand face crize te vede ca te stresezi, copilul se agita si mai rau. Crizele lor sunt manifestari de frustrare, pe care nu stiu si nu pot sa le controleze. Daca e ceva pe care chiar nu poate pune mana (carne de exemplu, care e nesanatoasa sa o atinga), da-i altceva (o cutie de branza topita, un iaurt, ceva cu care se poate juca. Si daca plange, in loc sa te enervezi, stai linistita, nu te gandi la vecini, ca ei nu exista, vorbeste-i copilului linistit, pup-o si sa vezi cum invata ea ca numai in unele lucruri mami zice nu, in rest, ma lasa sa explorez.

A, stai ca am recitit mesajul tau si se pare ca fetita, nu cei de la magazin nu accepta sa le puna la loc. Cat timp ai lasat-o tu pana sa ii ceri sa puna la loc. Las-o pana la casa daca e nevoie. SI acolo, cand e cu platitul, chiar daca plange, nu il cumperi si cand iesi afara te porti cu ea frumos si incerci sa ii explici si ii trece. Dar, de fapt, ea dupa o vreme se va satura de carat acel aliment dupa ea si il va pune jos ca sa exploreze altul. Cel mai important este sa fii clama si sa nu iti pese ce zice unul sau altul, lasa copilul sa exploreze si eventual pune-o sa te ajute -- "Mami, am nevoie de unt, te duci sa imi aduci un pachet?'

Cand suntem calmi si nu ne pasa cum ne judeca vecinii, toata lumea e fericita. SI mai au si vecinii subiect de barfa, altfel ce s-ar face??/


sus

Denunta
brishtara




Locatie: Deva
Copii
THEA MARIA - Irezistibila: 13 ani, 1 luna
LUCAS PAUL - Alaptat de: 10 ani, 11 luni

19.07.2009 8:26     citat 

Freedelia, si eu te citesc cu mare interes sarut Uneori ma simt insa coplesita de situatii.

Nu ma deranjeaza ca le ia si le muta, le intoarce : i le lasam pana la iesirea din magazin. daca punea mana pe un fruct, un pachet de biscuiti, un iaurt si aveam bani la mine, fara discutie ii luam. Eu stau la tara, aici nu sunt magazine ci mai bine zi bolte cu mentalitatea: you touch, you buy! Bineinteles ca joc rolul ochi peste cap ochi peste cap

Crede-ma, asta incerc sa fac si eu.

Intrebare: ce fac cand vine cu o punga de snack-suri, seminte negre, caramele plne de colorantii, cipsuri si vrea sa i le desfac? Atunci e mai mai buba! Iar daca eu reusesc sa o conving ca nu le luam acum, ca nu sunt sanatoase tra la la, ma trezezc cu un destep(a) care intervine si spune: hai doamna, da luatii o punga ca nu are nimic! No' atunci sa vedeti crize din partea Theei. Apoi ok, sunt calma, ii explic ce e de explicat, dar mai trebuie sa si ajung acasa( cu Lucas in spate sau pe un sold, cu bagajele intr-o mana) si cu Thea care nu vrea sa vina acasa.

Freedelia, per asamblu mai am foarte multe de invat. si o fac alaturi de fete blande si frumoase la suflet. Asta incluzandu-te si pe tine zambet


sus

Denunta
ICEMOON




Copii
Atomicul: 13 ani, 6 luni
Zuza: 10 ani, 1 luna

19.07.2009 8:50     citat 

Brishtara si la noi se lasa cu scandal mersul la cumparaturi, si nu pt ca vroia sa umple cosul cu n-spe chestii ci pt ca vroia sa le desfaca. O vreme ne faceam programul incat sa facem cumparaturi cat era el la nursary, in caz de urgenta mergea man cu listuta singur, dar am zis ca nu o putem tine asa la infinit. Asa ca s-a nimerit sa trebuiasca sa ies sa fac cumparaturile la supermarket doar eu si K.( avea cred atunci cu cateva luni mai putin decat fetita ta). Ne-am pregatit lectia de acasa: mergem, trebuie sa luam asta si asta, tu trebuie sa stai in trolei sa doar esti baiat cuminte si daca o asculti pe mama cand terminam iti cumpara mama chestia X sau mergem la leagane etc. etc. Pe drum pana la magazin am mai repetat povestea. A avut ceva tentative trecand pe langa unele chestii- cum zici si tu chipsuri si pachete si alte porcarii- dar ii aminteam povestea si ne-am descurcat.
Acum de fiecare data cand trebuie sa mergem ma intreaba: daca am rabdare pana termin ce-mi iei?
Nu stiu daca e cea mai buna solutie, ce-i cumpar sunt mereu chestii pe care stiu ca le place si care oricum sunt pe lista de cumparaturi: barete de cereale, iaurt etc.


A fost o vreme cand era mai mic si nu vroia sa stea in carucior, nu vroia sa mearga de manuta si nici nu era varsta la care sa poti trata cu el: ieseam in fata casei si de nu vroia de mana sau in carucior dupa ce ii explicam ca altfel nu mergem si el o tinea pe a lui ne intorceam in casa. Dupa 2 tentative se urca singur in carucior.

Repet! nu or fi cele mai bune solutii, dar la noi au functionat din primele incercari fara sa-l fortez si astfel reusim sa fim amandoi multumiti. Nu stiu daca ar avea acelasi rezultat la alti copii pt ca fiecare reactioneaza intr-un alt mod.

Bafta multa!


sus

Denunta
Teodora29




Locatie: France
Copii
Elouan: 12 ani, 11 luni

19.07.2009 8:58     citat 

brish, cind musca/zgiriie/pisca etc, eu una ii semnalez imediat ca ma doare, ca un asemenea act face rau
fara zimbetul de rigoare, caci pe mine un asemenea act nu ma face sa zimbesc, nici macar fortat
fara sa intorc cu aceeasi moneda (ah, am auzit de aberatii gen "daca te musca, il musti, si uite-asa il lecuiesti" exclamatie )
incercind sa ramin calma, da, dar si autentica, sa inteleaga ca in mesajul meu nu-i nici o contradictie, orice act agresiv face rau
si eu vad in aceste acte si o cautare de contact fizic din partea lor...

cit despre magazine, imi inchipui cam in ce situatie trebuie sa fii uneori trist (la ultima vizita in ro m-a luat o vinzatoare tare ca am pus cosul pe jos, cit voiam sa citesc eticheta surprins , bon, asta la fel, in micul magazinas ce se vrea supermarcket dintr-un orasel de provincie)
dar mai stiu ca am avut (si o sa mai avem cred foarte fericit )
si noi situatii dure uneori pe la cumparaturi
aceeasi poveste, ii cer ajutorul, el se apuca uneori sa rastoarne ce-i vine in caddy foarte fericit adica o gramada de lucruri inutile, pentru care efectiv isi pierde adesea interesul pina la casa de platit
cu desfacutul...la noi a fost clar de la inceput, e "nu" clar si hotarit: pina nu platim, nu desfacem nimic
ei, si cu toata forta caracterului sau, Elouan a inteles ca poate pastra punga de bomboane in mina, dar ca de desfacut o desfacem abia poate in masina, daca nu acasa
sau uneori tentam compromisuri: esti sigur ca vrei asta? bon, daca pina la casa vede altceva , tirguim: iti cumpar doar una din doua, tu alegi (dar incerc sa nu ii propun eu un obiect "de schimb", ci sa il las pe el sa il gaseasca)
daca vrea o a nu stiu cita masina identica cu aceea de a acasa, e clar "nu", ii explicam, ii vorbim despre ce are acasa, ii amintim cum s-a jucat frumos taman zilele trecute cu ea si...trecem mai departe
prin magazinele de jucarii, asa cum spunea freedelia, adeseori e excelent: se joaca, le atinge, le manipuleaza (ah, mai dificil cu Elouan uneori caci lui i-ar place mult sa demonteze), isi epuizeaza dorinta in aceste maniulari, are timp sa isi verifice interesul pentru o jucarie sau alta si uneori plecam cu miinile goale efectiv
si tocmai din perspectiva asta, alegem doar anume momente in care mergem in magazine de jucarii: cind nu sintem grabiti, cind el e bine odihnit, o luam ca pe o ...limbare, iesire dedicata lui
iar la cumparaturi...incercam sa gasim la fel, acel moment de calm, in care sintem destul de bine cu totii si nu sintem presati de timp


sus

Denunta
flish




Locatie: Villeneuve St Denis
Copii
Ben: 11 ani, 10 luni

22.07.2009 12:26     citat 

@brishtara

Cred ca suntem intr-o situatie oarecum asemanatoare.
Despre mine nu as fi spus ca sunt impulsiva (pana sa am copilul), dar m-am trezit de nenumarate ori in situatia in care l-as fi pocnit pe pitic si chestia asta mi-ar fi dat o mare satisfactie, fara nici o gluma.
Am descoperit o metoda de a ma ajuta sa trec peste perioadele mai grele. Poate o sa-ti dea si tie ceva idei.

In primul rand sunt zile si zile. Sau luni si luni. Uneori e cel mai vesel si zambaret copil din lume, alteori urla absolut din orice. Si daca-i cade lopatica din mana incepe sa urle.
Eu cred ca toate astea nu au legatura cu mine. Il dor dintii, e cald, ii este somn etc. Dar nu are nici o legatura cu mine, nu incearca sa-mi faca mie in ciuda si nici nu incearca sa ma santajeze. Pur si simplu se intampla.

Ce fac daca ma loveste. In primul rand ma feresc. Si ii si spun de ce ma feresc. "Nu vreau sa dai in mine. Imi faci buba, ma doare si nu-mi place. Eu nu dau in nimeni, tati nu da in nimeni, noi vrem sa fii ca noi. Noi nu dam in nimeni."
Daca totusi nu m-am ferit la timp urmeaza un "Auuu!" (demonstrativ) si apoi ii spun ca trebuie sa vina sa ne iubim pentru ca mi-a facut buba si ma doare si doar daca ne iubim imi trece.
Nu a mers din prima zi. Dar acum o criza de nervi tine cam 10 secunde, iar cele mai rele aproape un minut. Si sunt din ce in ce mai rare.
Eu cred ca e foarte important sa nu zambesti cand copilul face o boacana numai pentru ca esti in public.
Ultima data cand a facut o chestie majora a fost cam asa:
In parc a gasit o masinuta a unui copil si s-a suit in ea si a inceput sa mearga. Am cerut voie de la taticul baietelului cu masinuta si taticul a zis da. De unde sa stie saracul om ce urmeaza?
Si cam in 2 minute s-a plictisit de mers si a inceput sa faca miscari bruste cu volanul. Astea sunt din plastic rezistent, nu-mi era ca o strica, dar ma gandeam cum m-as fi simtit eu daca alt copil i-ar fi luat alui meu jucaria si ar fi inceput sa o bruscheze in halul ala.
Mi-a luat o ora intreaga de stat langa el in soare ca sa-l conving sa lase masinuta in pace. Are una identica acasa si cu a lui nu face asa niciodata prostit
Si in timpul asta un nene in varsta ii tot spunea: "Vai, ce baiat rau esti. O sa rada toti copiii de tine. Uite, eu rad de tine. Da-te jos de pe masina." Pana in momentul in care i-am spus, nu foarte cu frumosul, cam asa "Nu v-am intrebat de vorba si n-am nevoie de sfaturi." Si n-a mai comentat mai departe ca daca ar mai fi zis ceva cred ca-mi faceam damblaua si-mi descarcam nervii pe el.

Cand are perioade foarte grele sau cand am eu perioade foarte grele si sunt obosita si nu mai am rabdare chem pe cineva sa stea cu el cateva zile. De obicei pe bunici. Programul e simplu: bunica vine dimineata si il scoate in parc 2 ore. Apoi vine cu el acasa si ea pleaca in treaba ei. Si mai vine seara si face acelasi lucru.
Asta inseamna 4 ore in care eu am liber + 2 ore somnul de pranz = 6 ore in care stau.
Ma uit la TV, citesc, imi fac unghiile, imi pun o masca pe fata etc Nu mancare, nu vase, nu rufe, nu aspirator. Intelegi tu.
Si fac asta cateva zile. Cate zile am nevoie ca sa-mi revin. Dupa care le dau din nou liber bunicilor scot limba

Daca acum m-as mai trezi cu inca un copil mic sunt convinsa ca mi-ar fi tare greu, dar cred ca as face la fel in continuare.
Incearca si tu sa faci rost de un pic de pauza.
Baietelul e destul de mare acum. Daca ai avea o bunica sau o vecina in care se poate avea incredere, poate ar trebui sa-l lasi cate o ora - doua cu altcineva si sa stai un pic doar cu fata. Va duceti numai voi doua la cumparaturi, eventual va duceti voi doua si cumparati numai ceva pentru pitica si nimic altceva.
Sau faceti impreuna un desen sau ceva de genul asta.

Dupa care rotesti - vine randul baietelului sa stea numai el cu tine si fata cu bunica.

Dupa care amandoi cu bunica (sau bunicile) si tu singura, ca si mami trebuie sa faca ceva bun pentru ea.


sus

Denunta
ICEMOON




Copii
Atomicul: 13 ani, 6 luni
Zuza: 10 ani, 1 luna

23.07.2009 8:56     citat 

Tare bine trebuie sa fie sa ai cine te substitui macar 2h cand simti ca te lasa puterile trist , doar ca nu toata lumea are parte de un astfel de avantaj.
Personal pana sa mearga K la nursary nu a stat fara mine decat intr-o zi cand eram in tara si a ramas cu mama cca 3h cat am fost la dentist, in rest 24/7 amandoi. Ba mai e si sotul care lucreaza 16h pe zi si sunt sigura ca nu doar eu am avut si am parte de asa ceva.

Brishtara cum mai e la voi? citind raspunsul dat de Flish cred ca are mare dreptate: daca ai putea sa petreci ceva timp doar cu fetita s-ar putea sa fie de mare folos, poate o afecteaza si faptul ca il vede pe fratiorul ei petrecend atat de mult timp la tine in brate.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: