· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

despre mine


o poveste trista




asha cum se intampla multor mamici, nashterea baietzelului meu a insemnat shi renashterea mea. astfel, cu prima ocazie cand ex-partenerul meu a ridicat (din nou) mana asupra mea, am gasit puterea sa plec de acasa.

se incheia o relatzie de 6 ani, cu barbatul pe care initzial l-am iubit (la inceput parea barbatul ideal), pentru ca apoi sa se transforme intr-un coshmar de maltratare la cote maxime.

pe fostul meu l-am cunoscut in strainatate, shi am ramas cu el, renuntzand la familie, o cariera frumoasa, studii, etc. cand lucrurile s-au inrautatzit intre noi, mi-a fost greu sa revin in romania "cu coada intre picioare"; apoi, ca orice maltratator, el oscila intre violentza crunta shi "dragoste nebuna", infidelitatzi shi juraminte, urlete shi lacrimi...

copilul l-am facut pentru mine: mi-l doream de mult timp (mi-ar fi placut sa am o familie frumoasa cu cel putzin 2 copii). cand am ramas insarcinata aveam 34 de ani - mi-am spus "pe asta nu-l mai pierd!" (pierdusem 2 sarcini anterioare, ultima dintre ele la 4 luni - datorita "grijii" partenerului meu shi multzumita prostiei medicului de familie la care mergeam).

mi-am spus ca este tarziu pentru mine, ca indiferent daca functzioneaza sau nu relatzia noastra, nu mai am prea mult timp sa fiu mama...

ashadar, am plecat de acasa cand sebi avea 4 luni - casa ex-ului meu -, am fost primitzi intr-un centru pentru femei maltratate, a urmat un proces de maltratare, etc.

dupa ce am reushit sa ma linishtesc putzin, mi sa spus ca am 2 optziuni: sa revin in tzara sau sa raman in spania. deshi a doua varianta imi oferea multe avantaje (legislatzia de acolo este super, m-ar fi protejat foarte mult!).

aveam posibilitatea sa raman la centru pana cand copilul implinea 2 ani (se asigura cazarea, masa, totul, inclusiv pampershii copilului - sunt conditzii excelente, se fac chiar excursii, cercuri shi cursuri pentru femeile cazate acolo shi pentru copii acestora), sau sa raman in casa fostului meu partener (el avea obligatzia sa asigure o locuintza fiului sau pana acesta implinea 18 ani).

am ales insa, sa revin in tzara, asha ca mi s-a recomandat sa deschid proces de custodie (+ pensie alimentara) in romania. ma simtzeam deprimata shi aveam nevoie sa fiu cu familia mea.

am ajuns in tzara abia la sfarshitul lunii februarie, dupa 2 luni de "negocieri" cu ex-ul meu, care refuza sa-shi dea semnatura pentru a putea pleca cu copilul (spunea ca este de acord, apoi incepea sa planga, incerca sa ma induplece sa revin acasa, etc.).

ajunsa aici a trebuit sa ma operez (mi-au scos jumatate de tiroida, in luna iunie). in luna august am inceput sa muncesc; m-am considerat norocoasa cand am gasit slujba aceasta (deshi este o functzie mult inferioara celor avute anterior, deshi salariul este insuficient, ma bucura faptul ca lucrez in ture - 12/24, 12/48 ore).

pentru mine, cariera shi toate celelalte, au trecut pe locul doi - important este baietzelul meu... mama (care lucreaza shi ea in ture) a acceptat sa-shi schimbe tura, sa nu coincidem amandoua pe aceeashi tura, iar acum ea ingrijeshte de sebi in lipsa mea.

s-ar zice ca suntem bine, dar acum incep problemele: mama este foarte nervoasa (este obosita shi stresata la maxim), pentru orice traznaie pe care o face sebi, tzipa la mine.

e total nemultzumita de mine - de ceea ce fac sau nu fac (de fapt asha a fost mereu). apoi, am auzit / primit tot felul de comentarii negative de la persoane apropiate (iata ce mi-a scris, de exemplu, "verishorul meu de suflet": "te lauzi cu ce ai avut candva sau niciodata...bani familie masina...sunt doar vise pentru tine...iar sfatul meu ,adik a celuia pe care le are pe toate astea + casa, este ca trebuie sa schimbi cate ceva la carisma , nas pe sus,ipocrizie ..si altele ca sa ai macar una din toate cele enumerate.Este un sfat prietenesc pe care una ca tine ,,cultivata si umblata" ar trebuie sa o inteleaga ca atare. stupid girl.... AI DEVENIT O FEMINISTA INNASCUTA INVIDIOASA PE REALIZARILE ALTORA...TU AI AJUNS AICI LA SITUATIA ASTA PENIBILA DE RASUL FAMILIEI(CA SI CUM ALTII DIN FAMILIE NU AR FI FOST DE AJUNS) DOAR DATORITA TIE...SI TU ESTI VICTIMA ZICALEI,,CU CAT CAZI DE MAI SUS CU ATAT TE DOARE MAI TARE""DUPA CE SUNTETI DE RASUL SATULUI TOT VOI CU NASUL PE SUS...DAR NU-MI PARE RAU CA M-AM PURTAT BINE CU UNA CA TINE ....CREDEAM CA ESTI ALTFEL DECAT CEILALTI SI ASTA TE FACEA DEOSEBITA...DAR CE PACAT.... ESTI CA TOTI CEILALTI..OITZE SPECIFIC BALCANIC...MAMALICIKI.....TI-AM DAT O SANSA SA TE SCHIMBI...DAR IRONIA FACE CA TOT TU SA FI CEA LEZATA CA SI CUM SITUATIA AR FI INVERS...VA RECOMAND LA TOTI UN PSIHIATRU DE PE ACOLO ..SAU CRED CA AMERICANII FAC EXPERIENTE CU VOI...COBAI...AR FI O SCUZA BUNA PENTRU VOI.....").

imi propusesem sa nu ma mai supar (asha mi-au recomandat shi medicii care m-au operat), dar imi este imposibil... mai sunt shi alte probleme: tocmai mi s-a returnat dosarul lui sebi (cel prin care solicitam transcrierea in registrul civil roman), trebuie sa caut un avocat bun sa cer custodia shi o pensie alimentara, pentru ca este penibil ca, la 35 de ani, parintzii shi fratele meu sa ma sprijine financiar, in timp ce tatal copilului cashtiga 2500-3000 de euro, are o mashina noua, de lux, pe care am achitat-o shi a ramas shi cu apartamentul (dat in folosintza in 2006).

deshi in timpul shederii mele in spania am platit rate "cot la cot" cu el, iar acum refuza sa ne trimita vreun ban. imi pare tare rau ca am revenit in tzara - am avut mai mult sprijin in strainatate, de la persoane care nu aveau nici o obligatzie fatza de mine, ca shi de la statul spaniol.

am scris toate astea ca o refulare, ca atunci cand te ashezi in fatza oglinzii shi vorbeshti cu tine insutzi. va rog sa nu ma judecatzi pentru greshelile pe care credetzi ca le-ash fi facut - sunt destule persoane dispuse sa ma arate cu degetul...

liliana-theodora
publicat la 19.11.2008 (2311 citiri)