· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament > istericale - ce pot sa-i fac??
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
subiect nou  raspunde
autor istericale - ce pot sa-i fac??     
zuzalina




Copii
Thea Ana: 13 ani, 9 luni

13.04.2007 3:58   istericale - ce pot sa-i fac??  citat 

am facut urmatoarele greseli fff mari si grave, cred eu: nu am legat-o atunci cind nu era cazul in carut, asa ca domnisoara s-a invatat sa stea cum doreste, daca doreste si in carutz, si in scaunul de masina, ceea ce este grav cu adevarat...am ajuns in situatia in care refuza pur si simplu sa stea in scaunul de masina, ceea ce daca in oras nu este extrem de grav, la un drum in afara localitatii este o greseala de neiertat in caz de accident....o pot prinde in cureluse doar daca a adormit deja la mine in brate, tot atunci ii pot pune si centura care sa fixeze scoica ei de bancheta
acum este mare deja si tipa si se zbate pina primeste ceea ce doreste, refuza orice comunicare
puterea exemplului: la aceste probleme, se adauga istericalele deja cotidiene invatate in parc: plinsul, lovitul, trintitul pe jos, invatate de la copii scapati de sub control, pe care ii vede zilnic sau aproape zilnic
in schimb, aseara am reusit sa iesim la plimbare cu niste copilasi adorabili, insotiti de niste mamici absolut incintatoare din punctul meu de vedere...puterea exemplului pozitiv a fost absoluta, copilul meu s-a purtat ca un ingeras in cea mai mare parte a timpului rad ...dar asta a fost prima plimbare linistita in ultima saptamina trist
pe peste tot citesc ca-mi trebuie rabdare si tutun, ca trebuie sa ramin calma si sa nu-i cedez sub nici o forma....sunt momente in care imi este imposibil...mai ales ca la faza cu masina batalia a fost cistigata de ea, zdrobitor...jucariile, biscuitii, ceaiul, jocurile, carticelele, cintecelele, nimic nu are efect daca ea nu-si doreste sa ramina in scoica...deoarece avem drumuri lungi de facut (citeva ore bune), sunt disperata...am sperat la inceput sa uite de la un drum la altul, dar reactia este din ce in ce mai violenta, ceea ce inseamna ca nu uita, ci se foloseste de avantajul obtinut anterior

ce ar trebui sa fac?
pina la urma, razboiul ar trebui sa fie cistigat de mine, mai ales cind este vorba de siguranta la drum


sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

13.04.2007 5:05     citat 

Copilul tau se compoarta normal ptr virsta lui. La virsta asta el te incearca, incearca sa-ti inpuna tie ce reguli de joc aveti, voi doi. Daca tu esti tare si reusesti sa te inpui, o sa traiti linistiti, dupa citeva scandaluri. Va pricepe cine e seful, si te va lua in serios, si nu va mai urla, daca ii inpui ceva. Ce nu ai voie sa faci, sa i zici ca nu are voie, iar dupa urlaturile si zbieraturile lui, sa-i permiti, ceea ce defapt nu vruiai sa-i permiti. Atuncia copilul tau va urla si 2 ore, incontinu ca va sti ca tu cedezi cindva. I-ti garantez eu ca copilului nu i se va intimpla nimica, daca nu i vei face ori ce plac, o sa-ti chiar multumeasca, daca ii vei trasa reguli clare de joc, si o sa ai un copil cu care o sa te intelegi bine, cred ca asta i-ti si doresti, fara dureri de stomac.

sus

Denunta
fata




Locatie: Finland
Copii
David-Andrei: 14 ani, 2 luni
Iulia Alexia: 9 ani, 3 luni

13.04.2007 10:31     citat 

----------
ddadriana a scris:
Copilul tau se compoarta normal ptr virsta lui. La virsta asta el te incearca, incearca sa-ti inpuna tie ce reguli de joc aveti, voi doi. Daca tu esti tare si reusesti sa te inpui, o sa traiti linistiti, dupa citeva scandaluri. Va pricepe cine e seful, si te va lua in serios, si nu va mai urla, daca ii inpui ceva. Ce nu ai voie sa faci, sa i zici ca nu are voie, iar dupa urlaturile si zbieraturile lui, sa-i permiti, ceea ce defapt nu vruiai sa-i permiti. Atuncia copilul tau va urla si 2 ore, incontinu ca va sti ca tu cedezi cindva. I-ti garantez eu ca copilului nu i se va intimpla nimica, daca nu i vei face ori ce plac, o sa-ti chiar multumeasca, daca ii vei trasa reguli clare de joc, si o sa ai un copil cu care o sa te intelegi bine, cred ca asta i-ti si doresti, fara dureri de stomac.
----------


Dadriana, asta este pura teorie, daca ar fi asa cum spui tu, nu ar mai exista copii care sa planga, si numai mame fericite. Daca tu crezi ca dupa cateva scandaluri se potoleste un copil, poate ...... ce sa zic, dar inseamna ca nu l-ai cumnoscut pe al meu........ sa vezi cum face.
Ce pot eu sa zic este ca ma bucur ca nu avem masina, pentru ca n-ar fi stat sub nici o forma in nici o scoica, dupa cum n-a stat nici in carut decat fffff rar si pentru scurt timp, nici in scunul de masa.
Si de cedat el nu cedeaza deloc, cand vrea ceva.........este clar ca trebuie sa si obtina lucrul ala. Crede-ma ca stiu ce vorbesc.


sus

Denunta
ddadriana




Locatie: Germania

13.04.2007 11:18     citat 

Exista doua alternative: ori asculta parintii de copii, daca nu trebuie sa asculte copii de parinti.
Nici fetei mele nu-i place sa merga cu masina. Ptr asta facem pauze dese. Eu inca nu am vazut copil care sa nu sade in scaun de masina, la noi nu exista asa ceva, se plateste amenda, si pur si simplu nu este permis. Din cauza asta nici nu incearca vreun parinte sa cedeze unui astfel de moft, ca defapt este in primul rind ptr siguranta copilului, care ar trebui sa nu ne fie indiferenta.


sus

Denunta
roxana5




Locatie: Land of hops and glory
Copii
Zana

14.04.2007 1:40     citat 

Zuzalina, zana mea merge cam doua ore juma pe zi in masina, cinci zile pe saptamana. O apuca pandaliile uneori numa cat vede cheile de la masina, alteori nu mai poate de nerabdare sa descuie ea portiera. Am avut destule momente in care imi venea sa las si copil si masina, si viata si tot. Da nu mi-a dat prin cap vreodata sa n-o pun in scaun. O luam, o ameteam eu cu floricele culese de pe garduri, cu pasarele care se uita la ea sa vada daca isi pune centura, sa-si ia mainile ca nu vede birdie birdie de pe gard etc. Lupta de lamurire, da iesea cum vroiam eu.
Acu numai cat vede castronul cu mancare se arunca pe jos si face ca trenul. Am incercat de toate, mai aveam un strigat si eram pe lustra, numa sa o fac sa manance. Nu vrea, si daca nu vrea, asta e, poti sa stai in cap. Da daca-i iau castronul din fata fara comentarii si peste cateva ore cand i-e foame iar si cere papa nu-i dau biscuit (ea la grisine zice biscuit) si iaurt cum cere ea, ci mancare gatita, mananca nu mai zice nici pas. Sau ma rog, ceva asemanator. rad
Ideea e ca nici eu n-am prea multa incredere ca ce si cum procedez e extraordinar si e o metoda infailibila si ca sunt o mama model si toata porcaria aia care se cheama a fi o mama perfecta. Fac greseli, le admit, o iau iara de la capat, na, ca omul. La atatea urlete si scandal nu-ti vine sa te mai gandesti la scopul final, ci cum o fac sa taca ca mi-o scurtcircuitat neuronul. Si aici am facut cele mai multe greseli, cedam numa ca nu stiam ce sa fac cu mine cand incepea sirena lu Roaita. Intre timp am invatat sa citesc semnele aproprierii furtunii, daca am timp s-o deraiez de pe sine, e minunat, daca nu, am gasit trei milioane de metode de a spune acelasi lucru 'te urci in scaun si-ti pun centura'.
Ai un pic de incredere in tine, nu-i vrei raul. Ti-o prins coarda sensibila si te zdrangane la ea, dar invatul are si dezvat. Ei practic invata, chiar prin istericale, desi la cum suna n-ai crede ca nu le taie cineva o mana in momentul ala.


sus

Denunta
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 13 ani, 11 luni

14.04.2007 10:57     citat 

Draga zuzalina m-am regasit perfect in randurile tale. Cam asa facea si vlad in scoica pe la un an. si la noi sunt drumuri lungi zilnice nu mai zic in afara localitatii. Noroc ca noi avem un verisor mai mare un pic prin preajma(3 ani si jum.) Au fost suficiente 2 drumuri insotiti de el, amandoi in scaune de masina si acum baiatul meu se urca singur in el si sta sa-i leg si centura. Un alt truc pe care l-am folosit: am adus scaunul in casa si l-am folosit cam 2 saptam. pe post de fotoliu.
In carucior, cei drept, nici vlad nu vroia sa stea; de cand a inceput sa capete oaresice mobilitate nu vroia in ruptul capului nu il puteam pune decat adormit, iar de la 11 luni de cand a mers in picioare nu a mai stat nici 5 min. Asa ca baiatul merge pe jos pt. ca eu refuz sa-l car in brate; nu vrei sa mergi in carucior? ok. mergi pe jos,;daca se maraie ca a obosit stam un pic pe o banca si merge mai departe dar dupa plimbare cand ajung cu el acasa cade secerat, iar mami sigur are 2 ore pauza.
In rest crize pt. ca nu i se da tot ce vrea sunt la ordinea zilei, dar vad ca merge (cel putin la noi) metoda cu ignoratul; plange, tipa se tavaleste pe jos, eu il las sa se calmeze ma fac ca nu-l aud (desi numai dumnezeu stie ce e sufletul meu nervi si mila si rusine amestecate...) La inceput era in stare sa planga si 30min. fara sa dea semne ca ar fi dispus sa cedeze. Acum a lasat-o mai moale si se rezuma al 10 min. Daca eu nu cedez pana la urma cedeaza el. Mai greu imi e cu cei din jur: sot, bunici, prieteni, necunoscutii de pe strada, dar cumva am reusit sa trec peste privirile acuzatoare si comentariile rautacioase. Cum ai spus si tu rabdare si tutun foarte fericit


sus

Denunta
vulpita




Locatie: Canada
Copii
Erica: 17 ani, 6 luni
Miruna: 13 ani, 8 luni

15.04.2007 6:15     citat 

Zuzalina poti sa-mi spui te rog ce inseamna scoica?
Daca este ce imi imaginez eu, adica scaunul de masina pentru bebei, care se monteaza cu fata spre bancheta, e normal sa nu ii mai placa.


sus

Denunta
dodosasha




Locatie: bucuresti
Copii
S
P

15.04.2007 6:37     citat 

----------
vulpita a scris:
Zuzalina poti sa-mi spui te rog ce inseamna scoica?
Daca este ce imi imaginez eu, adica scaunul de masina pentru bebei, care se monteaza cu fata spre bancheta, e normal sa nu ii mai placa.
----------

da scoica este scaunelul cel mai mic care se monteaza invers directiei de mers, dar si cu fata in directia de mers cand bb e mai mare.

si noi am avut ceva probleme dar le-am depasit cu brio. acum e o placere sa calatorim impreuna si chiar am facut muuulte drumuri f lungi: buc-viena si retur de vreo 5-6 ori, buc-salonic si retur de 2 ori, plus drumuri in tare la munte sau la turda (jud cluj) sau litoralulromanesc de muuulte ori.

zuzalina cred ca e timpul sa schimbi modelulscaunului auto.
calatorii frumoase va doresc!


sus

Denunta
vulpita




Locatie: Canada
Copii
Erica: 17 ani, 6 luni
Miruna: 13 ani, 8 luni

15.04.2007 6:42     citat 

Merci de lamuriri Dodosasha.
Si noi am avut probleme la ambele fete cu scaunul acesta. Totusi, dupa varsta de 1 an, cand se recomanda alt tip de scaun, a inceput sa le placa sa mearga cu masina si au acceptat sa stea cuminti legate.
Asa ca, Zuza, poate scaunul e de vina.


sus

Denunta
Onush





15.04.2007 7:19     citat 

In primul rand vulpita are dreptate. La varsta ei scoica nu mai este recomandata.
In scaun pentru categoria urmatoare de varsta, cu fata la directia de mers este potrivit atat din punct de vedere al sigurantei cat si din punct de vedere al atractiei copiilor.

In privinta crizelor, tot ceea ce pot sa iti spun este ca la noi sunt la ordinea zilei cand vine vorba de Tudor, iar saptamana asta am pierdut foarte mult teren pentru ca in vizita de o saptamana la bunici a trebuit sa cedez in fata lui pentru ca bunicii nu suportau sa il vada crizat si intre corectia lor si a ii face moftul am preferat varianta a doua.
Altfel, Tudor tipa, da din picior, ne loveste si este ignorat in afara casei iar in casa este consemnat la el in camera pana la incetarea crizei.

Sfatul meu, zuzalina... mergeti la cumparaturi cu ea arata-i scaunele noi ... super fotolii cool ... alegeti culoarea preferata si din momentul in care intra scaunul nou in functiune intra si un nou set de reguli pe care le respectati cu strictete...
Vrea sa mearga in parc sau la bunici, masina nu merge decat daca toata lumea e in centura. A scos centura, masina trage pe dreapta... si nu cedezi ... pentru ea si pentru tine.

Asa ca faza cu tutunul si rabdarea ramane in vigoare trag cu ochiul


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 3 luni

15.04.2007 8:54     citat 

partea cu rabdarea si tutunul....eu cred ca tutunul doar dauneaza relatiei. dar nu o sa dezvolt asta aici.

sper din tot sufletul pentru tine ca problema cu scaunul de masina sa fie cea pe care o intuieste vulpita. si mie mi se pare tare dificil pentru un copil care a invatat sa mearga sa stea cu nasucul in bancheta de la masina trist.

despre crize in general am sa-ti spun ce am patit/facut eu. insa la mine norocul este ca sunt putine situatiile in care sa trebuiasca musai sa fac ceva anume si pana acum am preferat sa ma adaptez nevoilor ei. cu alte cuvinte am ales (si am si putut) sa ii ofer astia 2 ani ei, sa o insotesc in ceea ce-si doreste sa faca, sa exploreze, etc. insa noi nu avem masina iar atunci cand mergem cu masina altcuiva sau autobuzul o tin eu in brate si-i arat ce este pe drum. nu stiu exact cum am fi procedat in cazul asta. insa ideea lui onush cu implicatul in cumpararea viitorului scaun mi se pare minunata , ca si ideea cu adusul in casa a scaunelului (rela) sarut
bun, hai ca am vorbit destul din experienta...altora rad.

prima criza a deliei a fost dupa un drum lung cu caruciorul finalizat cu un drum lung cu metroul, cu mai multe schimbari. si metroul new york-ez scoate niste sunete absolut sinistre. si m-am trezit prima oara cu o criza de toata frumusetea, cu urlete, cu delia mea blanda si buna incercand sa imi smulga parul din cap, sa-mi dea palme, in timp ce se zbatea sa-mi scape din brate. eram la metrou si mi-era un pic teama sa o las de capul ei ca sa nu cada pe linii. iar jos nu o puteam lasa pentru ca se stresa al meu. a fost groaznic. eram tare departe de casa si criza a durat 50 de minute, timp in care am fost in metrou. s-a oprit cand gasind doua scaune goale am pus-o acolo, pe ele, si s-a mai zbatut un pic si a adormit. mare soc mare. oricum, mi-a fost tot timpul clar ca trebuie lasata jos. ca-i furioasa pe mine si pe noi si ca tinutul in brate il percepe ca pe o fortare. stiam din carti exact ce trebuie facut in crize. legea universala a ignorarii copilului. a doua oara asa am incercat sa fac. dar m-am simtit complet nefiresc si aiurea si mi-a fost clar ca nu-i cazul. si usor-usor a aparut si ce este cazul in situatia noastra. si am luat la analizat situatiile in care face crize si am gasit in ele ceva factori de stres. si am incercat sa fac doua lucruri: sa le evit pe cat posibil sau macar sa nu o expun la prea multi factori de stres (pentru ea) odata. si sa fiu mai receptiva la semnele pe care delia le da. pentru ca crizele nu apareau din senin, ci erau rezultatul unor incercari repetate si esuate ale deliei de a ma face atenta la nevoile ei. asa ca raspunzand din timp n-au mai aparut crizele.

in legatura cu carutul. eu mi-am facut un obicei din a o lega. asta si dupa ce odata mi-a adormit in carut nelegata si am infofolit-o bine si, cand sa coboram carutul pe o scara, mi s-a scurs fata adormita din el jenat . insa, cand trebuie sa plecam ii spun dinainte ca mergem cu carutul , ca mergem cu treaba, ca mergem departe. in ultima vreme lucrurile stau mai bine. insa pana nu demult, cand mergeam la cumparaturi, daca functiona la inceput intrebarea: delia, vrei sa mergem la cumparaturi? bine, atunci tre sa te urci in carut. daca vrei sa stam acasa e ok...dupa ce ne indeparatam ceva de casa se cerea jos. de obicei ii dadeam in carut sa pape ceva: mar sau banana sau cereale cerculete (si de obicei se si potrivea cu momentul pentru masa de fructe sau completam masa de cereale sau de legume). si asta intarzia un pic cererea. sau ii dadeam dupa primele semne de nerabdare. dar daca fata insista o dadeam jos. in nici un caz nu o obligam sau nu o tineam cu forta in carut. si o lasam pe jos ( na, avea si fata nevoie de miscare - si a mea chiar are muuuuulta). acum cand se cere jos si trage de curele i le desfac (nu consider ca centura este ca sa o tina in carut impotriva vointei ei, ci in siguranta) si ii zic ca mai avem de facut ceva cumparaturi si ajungem acasa, apoi vom lasa carutul si vom merge pe jos in parc. si a inceput sa stea linistita.

deci eu cred ca secretul curmarii crizelor este sa le anticipezi, sa vezi de ce apar, sa ii dai credit copilului tau ca nu incearca sa te saboteze cand este nemultumit ci chiar este nemultumit si sa ai grija de comunicarea voastra. cred ca un copil incepe sa saboteze dupa ce comunicarea s-a stricat cumva, dupa ce increderea in faptul ca esti receptiva la nevoile ei s-a stricat, etc.
am respins ideea de a arata copilului cine conduce aici (ca sa se simta in siguranta alaturi de cineva asa puternic ca mine cool ) probabil ca functioneaza. dar eu prefer calea comunicarii, a neinfrangerii vointei copilului, a insotirii iar nu conducerii copilului. cred ca ne este mult mai bine fara jocuri de putere castigate sau pierdute.

iti urez mult succes cu copilita ta.


sus

Denunta
andismom




Copii
Andi: 13 ani, 8 luni
Maria Cezara: 9 ani, 11 luni

16.04.2007 4:40     citat 

grea problema.... desi al meu copil este arhi-obisnuit cu mersul cu masina, eu conducand pana aproape la scarile maternitatii cu el in burta si apoi, dupa ce m-am intremat dupa nastere, zi de zi cu el prin oras, la plimbare, la cumparaturi, la una, la alta, au mai fost momente cand imi face crize... in special cand era mai mic si se vedea singurel in spate... si acum se mai enerveaza dc e singur in spate, in special al drumuri lungi...

eu ii dau jucarele sau ceva de papa in scaun si sta cumintel.

este f important la copiii mai mari de 1 an sa aiba scaun asezat cu fata la sensul de mers. al meu sta si se uita pe geam si vb singurel mai tot drumul. si cu mine. trag cu ochiul mai cantam, mai povestim, la cate un semafor ma mai intorc la el si ma mai stramb si uite asa facem drumul.

eu cred ca se va obisnui copilul si in scaun. e f bine, cum ziceau si fetele, sa i se acorde ocazia sa il vada, sa se joace cu el in casa, sa aleaga un scaun cand il cumparati, sa vada ca e prietenos si placut.


sus

Denunta
kmn




Locatie: sibiu,
Copii
alexandra iulia: 14 ani, 3 luni

16.04.2007 9:47     citat 

eu in mare sunt de accord cam cu ce zice Adana..... zambet
cu crizele am incercat si eu la un moment dat teoria ignorarii...si nu a prea dat roada caci ea continua sa se crizeze uitand de la ce aplecat si avand in minte doar nepasarea mea...nu e bine
Nu jucam un joc al puterii si un copil receptiv, comunicativ si apt de a-si urmari mama in explicatii face mult mai mult decat unul care nu mai stie nici el ce vrea...decat sa i se faca toate poftele
eu zic ca atunci cand vine vorba de siguranta copilului ratiunea ar trebui sa-si spuna cuvantul....
e drept ca e foarte greu sa castigi terenul pe care la-i pierdut deja...si aici ma refer la satisfacerea imperiosa a cerintelor ei...
Fetele dinaintea mea ti-au dat niste sfaturi tare bune..sa cumperi un scaun de masina adaptat varstei ei , sa-l folosesti pe post de fotoliu o vreme...idei excelente.....
Eu am observat o imbunatatire a comunicarii mele cu fata mea din momentul in care am renunat la tot ce citisem ca ar trebui sa fac si am facut ceea ce am simtit ca trebuie sa fac....am incercat sa o ascult si pe ea, sa ma pun in locul ei, sa-i inteleg sentimentele, sa caut semne prevestitoare de furtuna si sa le inlatur...sau macar sa le diminuez intensitatea......de atunci nu mai avem parte de crize...decat foarte rar....intr-un cuvant comunicarea dintre noi s-a imbunatatit foarte mult......
Acum...mai am ceva de zis.....varsta puiului tau este una critica...... zambet cam atunci ma luptam si eu cu ea cu o serie de toane...si fite si figuri...apoi lucrurile s-au schimbat.....
Nu dispera.....in primul rand calmeaza-te tu si apoi adopta o metoda care ti se pare potrivita...o mama plina de nervi, frustrari , tensiune si stres nu poate sa trimita calm si liniste copilului ei.......
Mult succes si tine-ne la curent cum evolueaza lucrurile......


sus

Denunta
RELA




Locatie: bucuresti
Copii
VLAD CRISTIAN: 13 ani, 11 luni

16.04.2007 11:48     citat 

Referitor la crize (!fac referire strict la copilul meu, fara generalizari) Eu am identificat la vlad 2 tipuri:
1. criza" vreau ceva ce tu nu vrei sa-mi dai motiv pt. care tip pana imi dai"
2. Criza provocata de oboseala excesiva, zgomot, si altele din aceasta categorie; la acest gen de criza s-a referit si adana (sau cel putin eu asa am inteles.
In cazul primului tip de criza eu am aplicat metoda ignorarii dar nu fara a ii explica copilului motivul pt. carenu pot sa-i dau tot ce imi cere la sf. spunandu-i ca mami nu mai vb. cu el atat timp cat el tipa si loveste. Dupa cum am mai scris la noi aceasta metoda a dat rezultate; nu numai ca crizele au scazut in intensitate, dar nici nu a mai cerut acel obiect.
In cazul celui de al doilea tip de criza m-am retras cu el intr-un loc linistit si i-am vb. si l-am mangaiat pana s-a linistit
In ambele cazuri am incercat sa-mi pastrez calmul si sa folosesc unn ton al vocii constant pentru ca in cazul in care eu as tipa el ar tipa si mai tare.


sus

Denunta
adana_




Locatie: Washington, o vreme
Copii
Delia: 14 ani, 3 luni

17.04.2007 5:47     citat 

pai eu ma "refer" cam asa:
delia din cauza stresului incepe sa-mi ceara chestii imposibile si cererile ei sunt imperative. in alte conditii accepta alternative si explicatii.

uitasem sa mai spun ceva (desi autoarea subiectului vad ca a cam disparut):
pentru ca in crize in general copiii au tendita sa se tranteasca pe jos si a mea a mai descoperit inca o chestie spectaculoasa (sclipitoare fata): sa-si bage degetele pe gat am mai facut inca ceva. nu i-am atras niciodata atentia cand era pe jos ca nu face bine, nici cand la masa isi mai baga de distractie degetele pe gat ca sa tuseasca, ca i se parea ei amuzant. eventual am avut grija sa o imbrac mai bine - asta pentru trantit pe jos. pe strada de obicei nu sta mult pe ciment. chestiile astea doua le-am ignorat. adica mi-am vazut de treaba ca si cum nu era nimic spectaculos sau demn de comentat acolo. nu i-am atras atentia in nici un fel, in schimb le-am atras la cei din jur atentia sa o lase in pace(le-am spus ca noi ii daum voie. scot limba )
exemplu: eram zilele trecute in oras, sarise peste ora de somn, era afara din carut deci nici o sansa sa se bage la loc si sa adoarma (pentru ca deja trecuse peste prag si deja era toata gata sa se opuna la orice). si la un moment dat s-a asezat in fund pe strada. m-am oprit langa ea. ea a stat un pic apoi s-a ridicat. eu am intrebat-o: "gata, te-ai odihnit?" ceva de genul. nu ii arat prin nimic ca nu e in regula sa se tranteasca. si o face, o face inclusiv ca sa-si arate bucuria cand vine taticul ei acasa rad . cred ca pur si simplu o fac copiii. si selecteaza acest comportament si pentru ca vad ca parintii sunt sensibili la el. asta am facut eu in materie de ignorare. dar spun un nu hotarat ignorarii plansului copilului meu, a faptului ca-i necajit. m-am simtit ca naiba cand am facut-o. copilul meu care ma stia aproape, care ma avea pe mine sa-i sterg lacrimile plangea de i se rupea camasa pe el si eu stateam ca o statuie de ceara acolo si nu o bagam in seama. nu cred ca as fi vrut sa fiu in locul ei. trist
uneori ma gandesc peste si prin cate trebuie sa treaca acesti micuti care nu-s deloc antrenati pentru asta doar pentru ca noi ne simtim lezati ca nu ne asculta. ca si cand cu asta ar trebui sa se nasca. ca si cand nu ar trebui noi sa ii facem sa se poata baza pe noi, sa se prinda ca e o treaba buna sa asculte, pentru ca asta-i fereste de belele, altele decat problemele pe care le poate avea cu noi ca nu-i ascultator, evident foarte fericit.
na, imi iau si eu copila la subrat cand vrea sa treaca singura strada. dar ma oftic ca tre' sa o fac. dar sunt atatea alte situatii in care se pot gasi alternative la ceea ce vor ei. vezi ca-l preocupa o treaba periculoasa. e super sa reusesti sa identifici ce anume e incitant. ca poate nu-i pericolul. si poate gasesti ceva nepericulos care sa satisfaca nevoia lui. dar iti trebuie multa creativitate si o minte odihnita, sau cel putin sa renunti la ideea ca vei fi odihnita sau cu timp pentru tine prea curand foarte fericit.

a, in general n-a primit ceea ce cerea prin urlete. pentru ca erau refuzuri intemeiate, in general. o singura data imi amintesc ca am revenit asupra refuzului meu pentru ca mi-am dat seama cat sunt de caraghiosa. vroiam sa o duc la un loc de joaca acoperit. era mult de mers pana acolo cu metroul si pe jos. delia nu a vrut sa urce in carut. i-am zis ca daca nu se urca ramanem acasa. ii mai spusesem si alta data ca este ok sa ramanem, dar de data asta cred ca am folosit un ton al luptei pentru putere. si delia s-a pus pe plans. si eu m-am bagat in camera mea sa ma izolez un pic ca nu-mi mai functiona mintea si ... m-am luminat. mai, ce naiba fac? o oblig sa mearga la joaca unde si cum vreau eu? nu era vorba ca fac asta pentru ea? si m-am dus la ea si i-am zis sa mergem, ea se uita la mine cu neincredere, gata sa riposteze, asteptandu-se la cine stie ce (pentru ca tocmai ce o pierdusem).i-am zis ca nu mergem cu carutul, ca mergem la plimbare si am mers. nu va pot povesti cum ne-am distrat atunci zambet . am gasit un petic mic-mic de zapada si parca am trait pe el toata iarna care cam lipsise cu tot ce are ea.
credeti ca a invatat copilul meu ca daca plange obtine ce vrea? nu cred. cred ca a invatat ca mama nu-i chiar asa de incuiata sau inflexibila cum pare uneori jenat cred ca uneori "cedand" reusim sa-i invatam nu ca pot obtine ce vor aplicand o anumita strategie, ci cum sa "cedeze" si ei la randul lor, cum sa fie si ei cooperanti. eu asa am simtit din relatia noastra. asta pentru ca de fapt cedarea nu-i cedare ci negociere sau cooperare pentru ca nu vorbim despre jocuri de putere trag cu ochiul
cat este ea de mica, cand eram toti trei la masa si am ridicat tonul la ea, s-a uitat la taticul ei cu o fatuca complet contrariata. in momentul urmator i-am spus cat de rau imi pare ca am ridicat tonul. si ce credeti? m-a imbratisat cu atata drag...si vreau sa spun ca nu-i un gest pe care sa-l faca una-doua.


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: