· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Spaima Zmeilor


basme culese de Petre Ispirescu


Pagina: 2/5
- Sari, omule, zise-n cele din urma femeia. Nu sta gura cascata! Nu vezi ca azi-mane n-o sa-ti mai ramaie nici cenusa-n vatra!?
- Lasa, ca da Dumnezeu! raspunse el. Ca doara nu ai tai sunt, ci ai lui, ca faptura omeneasca sunt, si, daca-ti da dregatoria de parinte, te si ajuta s-o porti.
- Ti-o fi dand; daca misti si tu! raspunse ea, si de aici inainte nu mai era pace-n casa lor. El una, ea alta, el da, ea ba, mereu se ciondaneau ca niste desuchiati, pana ce el nemaiputand sa rabde gura nevestei, si-a luat lumea-n cap si-a plecat sa stranga cumva, de undeva, ceva pentru spuza lui de copii.
A tot umblat el asa din om in om fara de nici o carare, dar degeaba vorbea despre copiii lui.
- Mare lucru! - zicea unul. Parca copii nu mai au si altii!?
- De ce ti i-ai facut, daca nu esti voinic sa-i tii? zicea altul. Degeaba spunea ca nu el i-a facut, ci Dumnezeu i-a randuit, oamenii asa ceva nu vor sa inteleaga.
- In lumea asta n-o sa fac eu nici o treaba, zise dar, si trecu pe celalalt taram.
Aici a intrat intr-un codru des si tot s-a dus - asa ducandu-se - pana ce a dat de o casa cu multe marafeturi. Aici era cuibul zmeilor. N-a gasit acasa decat pe Mama Zmeilor. Cine n-o stie cum e? Rusine-ar fi sa zici ca n-ai umblat prin lumea aceea si n-o cunosti.
- Buna ziua, mama, ii zise el. Ea dete ursuza din cap.
- Dar tu cine esti si ce cauti pe-aici? il intreba zgripturoaica.
- Eu? raspunse el ca un om cu socoteala. Eu sunt tata lor si caut vro slujba.
- Tata lor!? isi zise Mama Zmeilor.
Stia, biata de ea, ca e-n lume Mama Padurii, e Mama Ieleior, sunt fel de fel de mame, dar tata nu mai pomenise si se samti rau smerita cand se vazu, asa deodata, in fata tatalui lor - cine or fi ei, aceia. Mai de voie buna, mai de frica, il lua asadar pe om sluga pe un an, anul cum se stie, de trei zile, iar simbria - ziua si galeata de galbeni, dac-o fi sa-si poata implini anul. Om sa fii, insa, ca sa implinesti un an in slujba zmeilor.
- Uite - ii zise zmeoaica cea batrana celui mai de dai-Doamne dintre feciorii ei - sa va strangeti toate puterile, ca ne-a venit tata lor, si mare urgie o sa ne-ajunga daca n-o scoatem la capat cu unu ca el.
- Las' pe mine, mama - raspunse zmeul - ca-i viu eu de hac. Nu degeaba m-ai facut zmeu!
Iara el? Ce nu face omul de dragul copiilor sai!? Ziua intai zmeoaica l-a trimis sa aduca apa intr-un burduf de bivol, dar bivol, colea, cum sunt cei din lumea zmeilor.
El biet, abia putea sa duca burduful gol in spinare: de unde ar fi fost in stare sa-l aduca plin!? "De! isi zise. Vad'eu ca nici in lumea asta nu poti s-o duci cu adevarul. Ia s-o mai pornim si spre minciuna."
Sosit la putul care era departe-n vale, el isi scoase costorul de la brau si incepu sa racaie cu el imprejurul putului, si-a racait mereu si-a-ndelete pana ce i s-a facut zgripturoaicei lehamite de atata asteptare si a trimis pe cel mai cu forfoi dintre feciorii ei sa vada ce face sluga de nu mai vine cu apa.



precedent precedent (1/5) - urmator (3/5) urmator