Index www.parinti.com > Copiii >Copii cu nevoi speciale
Antonio, un subiect aprins aici-cu placere informatii!
25.12.2003 10:28
Antonio, un subiect aprins aici-cu placere informatii!
catelu
Am tot citit de ceva timp cat de tare v-a preocupat problema copilului meu si nu ati avut toate informatiile. Daca doriti mai multe, in masura timpului meu liber vi le pot da. In orice caz va pot spune ca nu sunt chiar toate asa cum par...ar fi totusi o lume ideala, ori asa ceva nu exista decat poate in carti si...filme. Experienta intr-un loc nu spune de multe ori asa de multe si in nici un caz nu se poate spune ca stii totul. Traim, invatam, murim dar tot mai avem de invatat si nu putin. Deci...experienta nu poate decat sa te ajute in viitor dar nicidecum feri de unele care pot sa apara.
Deci va stau la dispozitie cu informatii daca mai este cazul.
In orice caz am un copil ca toti copiii dar poate mai inteligent decat media lucru care de multe ori da bataie de cap adultilor. Dar de aici si pana la a fi bolnav e cale lunga si presarata cu surprize placute si...neplacute.
Sarbatori fericite tuturor si La multi ani!

26.12.2003 11:17
mamaluieric
Locatie: germania
nu te supara, cine este Antonio? fiul lui armandcp, cumva?
26.12.2003 6:42
mamaluieric
Locatie: germania
m-am uitat pe pozele voastre si sunteti draguti zambet
bine ai venit catelusule, hai si povesteste-ne!
uite cu ce ne-a bagat in ceata sotul tau: scoala si copiii hiperactivi

26.12.2003 11:34
Antonio
catelu
Da, ati avut dreptate identificand persoana. Dupa ce am scris mi-am dat seama ca am fost cam ambigua dar nu sunt foarte familiara cu acest site. Acum ceva timp ma mai uitam si eu din cand in cand dar acum nu prea mai am timp sa o fac.
Nici nu stiu ce sa va spun caci povestea este lunga si as putea face un roman intreg despre copilul meu si ceea ce am intampinat prin cresterea lui ca de altfel orice mama care isi creste mai mult singura copilul, tatal muncind toata ziua si bunicii fiind inexistenti sau indiferenti.
Ideea e ca mai nou Antonio fusese etichetat a avea sindromul Asperger. Nu stiu daca sunteti familiari cu acest sindrom dar m-a pus mult pe ganduri drept pentru care am apelat la servicii de specialitate. De fapt pediatra care l-a urmarit timp de 4 ani in NY mi-a spus de la inceput ca va fi foarte greu sa ii gasim un profesor bun si ca vom avea mult de furca cand va intra la scoala, nu din cauza lui ci din cauza sistemului pe care dansa il stia foarte bine traind aici de o viata. Asa s-a intamplat si aceasta doamna doctora a fost un mare sprijin moral pentru familia mea. A fost ca un inger pazitor care a fost alaturi de noi de cate ori am avut nevoie de dansa, zi si noapte. Este una dintre persoanele pe care le stimez cel mai mult de cand am venit in aceasta tara.
Acum stiu multe despre sindromul in cauza caci am stat zile intregi si m-am documentat si nu este ceva extraoridinar dar este ceva neobisnuit. Medicul specialist la care am apelat ne-a lamurit foarte bine. Este seful sectiei de neurologie de la cel mai bun spital din zona si a trait in mai multe locuri din aceasta tara, a vazut mii de copii si din toate categoriile. L-a studiat cam o ora si mai mult si mi-a spus ca are o dezvoltare neurologica mai stranie dar asta nu inseamna ca este bolnav ci este neobisnuit. Nu are nici o boala neurologica si este comlet sanatos, lucru de care nu ma indoiam dar doream sa o aud din gura unui medic si altul decat am fost pana acum. Deci nu mai am probleme acum.
Cu cei de la scoala la fel de lunga este povestea insa dupa ce au vazut ca m-am dus cu lectia invatata au rarit sedintele si telefoanele. Le-am spus pe fata ceea ce am gandit si am si documentat cu toate rezultatele scolare ale copilului si toate vizitele medicale de pana atunci. Faptul ca am fost colaboranti si au vazut ca ne straduim sa il facem sa inteleaga regulile scolii au aplanat conflictele si am devenit chiar prieteni in masura care se poate. Eu sunt o tipa diplomata si cand e vorba sa imi apar familia o fac cu mult tact astfel incat mereu am iesit invingatoare. Ce-i drept mi-au trebuit ani de zile sa ajung aici dar nu e niciodata prea tarziu.
Ceea ce m-a socat a fost faptul ca profesoara lui Antonio a inceput sa planga cand vorbea cu mine despre el atunci cand am avut sedinta cu ea despre progresele lui scolare si mi-a dat a intelege ca a fost sub presiunea directiunii. I-am povestit ca asa am patit si la NY si in timp profesoara ajunsese sa isi ceara scuze de greseala care a facut-o dar... el este totusi un copil! Si cu profa lui de la NY am ramas in relatii amiabile si acum ii scriu si ii trimit poze cu Antonio. Am realizat ca ele sunt persoane sufletiste dar au o meserie la care trebuie sa faca fata si mai ales fiind singure cu un copil ..... De multe ori lucrurile sunt la fel, aceeasi Marie cu alta palarie! Sunt convinsa ca in orice loc as fi fost cu el la fel ar fi fost pentru ca este foarte activ si stie prea multe pentru varsta lui. Acum o sa le propun sa il treaca in clasa a doua desi el nu vrea si nici eu nu vreau dar macar sa le dau un subiect de cercetare si sa vada ca nu ma las batuta!
Sunt multe de zis, acestea au fost numai spicuiri.
Imi cer scuze daca nu am fost prea coerenta dar am dat tot ce am putut mai bine.
Numai bine si succes cu copiii.

30.12.2003 12:25
danag
Antonio este copil tare frumos si in acelasi timp norocos ca va are parinti.
Va urez toate cele bune si Sarbatori Fericite!!!

Dana

31.12.2003 3:10
Antonio
catelu
Multumim mult danag. Si voua sa va traiasca copilasii care am vazut ca sunt tare scumpi.
Sa stii ca asa ne-au spus si profesorii si medicii pe la care am fost cu el. Nu consider ca ceea ce facem noi e un noroc si consider ca toti copiii ar trebui sa aiba asemenea parinti care sa faca totul pentru ei. Dar cred ca totul provine de la ceea ce ai vazut acasa in anii copilariei si la fel devii ca parinte. Eu am avut o mama pe care o plang intruna si de cand am pierdut-o nimic nu mai e la fel. Dar am nascut baietelul in acelasi spital in care am pierdut-o pe ea si asta m-a facut sa mai am un motiv de a trai. La doi ani de la pierderea mamei s-a nascut steaua noastra si a fost cel mai frumos copil din salon. El este totul pentru noi si vrem sa ii fim un sprijin asa cum si parintii nostri au fost pentru noi. Asta e tot.
Doresc ca toti copiii sa aiba parintii pe care toti ii meritam caci copilaria este cea pe care ne-o amintim toata viata iar ca mama nimeni nu ne poate iubi mai mult.
Numai bine!

05.01.2004 3:14
Re: Antonio
Christa
Locatie: Germania
----------
catelu a scris:
copilaria este cea pe care ne-o amintim toata viata iar ca mama nimeni nu ne poate iubi mai mult.
Numai bine!
----------


Frumos ai spus! Putea fi si de la mine asta. zambet

05.01.2004 11:59
baiat
Buna Catelu, ai intradevar un baietel tare frumusel, sa-ti traiasca!
Dar te rog sa-mi spui, daca vrei, ce a vrut sa zica medicul cand a spus ca are o dezvoltare neurologica mai stranie?

07.01.2004 4:38
catelu
[quote="baiat"]Buna Catelu, ai intradevar un baietel tare frumusel, sa-ti traiasca!
Dar te rog sa-mi spui, daca vrei, ce a vrut sa zica medicul cand a spus ca are o dezvoltare neurologica mai stranie?[/quote]
Mai stranie in sensul ca este neasteptat si deosebit de sensibil fata de alti copii, mai inteligent decat media la varsta lui si datorita acestor caracteristici devine usor frustrat si implicit se inchide in sine facandu-l destul de greu pe un adult sau chiar si un copil sa comunice cu el asa cum s-ar dori. Se poate chiar izola multumindu-se cu preocuparile sale ceea ce nu este foarte comun. Dar eu spun ca toate sunt datorita schimbarilor prin care a trecut si faptului ca eu de multe ori am preferat sa il tin mai retras si sa il invat lucruri frumoase decat sa stea la comun cu toti care mie nu imi placeau cum erau educati. Si asta apropo ca de multe ori nu invata acasa cat de multe poate invata din mediul inconjurator care de multe ori poate fi si negativ decat altfel. Dar din pacate nu ne putem izola dar am zis ca macar pana mai creste si incepe sa discearna singur sa nu-l las chiar cu oricine daca vad ca lucrurile scapa de sub control. Locuind intr-un oras f mare lumea este suficient de pestrita si acest lucru nu poate decat dauna uneori ca sa nu mai vorbesc de pericole.
Multumesc lui Dumnezeu acum locuim intr-o zona mult mai linistita, incomparabila si este pe drumul cel bun insa chiar si aici uneori invidia asupra lui am vazut-o chiar eu si el e atat de naiv...dar asa ii sta bine unui copil de varsta lui si nu imi pare rau decat dintr-un punct de vedere si anume ca sufera prea tare uneori.
De inteligenta lui nimeni nu s-a indoit pana acum si toti medicii la care l-am dus au spus ca este peste medie dar momentan nu vreau sa il testez caci vreau sa fie un copil normal si fericit ca toti ceilalti copii. Va veni si randul unor testari dar mai lasam un pic caci poate e numai o exagerare el fiind un copil normal.
Medicul a sugerat ca anul acesta sa fie lasat in clasa obisnuita dar la anul va fi nevoie probabil sa fie testat insa a spus ca sansele lui pe linie academica sunt foarte bune si nu sunt decat fericita.
Multumesc mult pentru complimente. Pentru mine el este Soarele!

07.01.2004 6:06
ina_nz
Locatie: auckland, new zealand
"si faptului ca eu de multe ori am preferat sa il tin mai retras si sa il invat lucruri frumoase decat sa stea la comun cu toti care mie nu imi placeau cum erau educati."

Consideri ca ai procedat gresit si ca prin nevoia ta de ocrotire a copilului ai exagerat si poate ai facut mai mult rau decat bine?
Ma bucur ca acum lucrurile sunt ok . Vreau sa te intreb insa, prin prisma experientei tale, ce recomanzi altor parinti sa faca sau sa nu faca cu copiii lor? Daca ai lua-o de la capat ce ai schimba in modul in care ti-ai crescut copilul?
Cu speranta ca nu te supar cu intrebarile cam prea directe, astept nerabdatoare raspunsurile tale,
Ina

07.01.2004 7:42
baiat
Eu nu consider ca a gresit, cred ca a facut ce a crezut ca e mai bine pentru copilul ei la momentul respectiv, cum de altfel facem toate.
Si acest lucru se intampla cand realizezi ca ai un copil mai deosebit decat ceilalti copii. Si eu am procedat asa pentru scurt timp, cred ca este dorinta de a-ti feri copilul de orice l-ar putea influenta negativ sau care l-ar putea face sa sufere.
Catelu, multumesc mult pentru ca ai raspuns!

07.01.2004 5:06
catelu
----------
ina_nz a scris:
"si faptului ca eu de multe ori am preferat sa il tin mai retras si sa il invat lucruri frumoase decat sa stea la comun cu toti care mie nu imi placeau cum erau educati."

Consideri ca ai procedat gresit si ca prin nevoia ta de ocrotire a copilului ai exagerat si poate ai facut mai mult rau decat bine?
Ma bucur ca acum lucrurile sunt ok . Vreau sa te intreb insa, prin prisma experientei tale, ce recomanzi altor parinti sa faca sau sa nu faca cu copiii lor? Daca ai lua-o de la capat ce ai schimba in modul in care ti-ai crescut copilul?
Cu speranta ca nu te supar cu intrebarile cam prea directe, astept nerabdatoare raspunsurile tale,
Ina
----------


Nu stiu daca am gresit sau nu, asa am crezut de cuviinta si asa am facut iar ce e facut asa ramane. Numai copilul meu ma va judeca si nu pot decat sa plec capul daca am gresit. Cat priveste exagerarea mea ca mama am facut ceea ce am vazut acasa, m-am purtat asa cum mama si tata s-au purtat cu mine si nu pot spune decat ca am avut o copilarie de vis pe care nu o voi uita niciodata si de care imi aduc cu multa placere aminte si povestesc chiar si copilului meu tot timpul si-i face placere. Nu pot spune ca m-am scaldat in bogatie sau ca am avut totul la nas dar atat cat a fost si cum a fost nu m-a facut decat sa cresc in armonie si sa ajung ceea ce sunt acum si nu e putin lucru. Daca sunt ceea ce sunt acest fapt nu il datorez decat parintilor si profesorilor din acea tara asa comunista si saraca cum era dar la cate natii am vazut aici si cate educatie am vazut pot spune ca tot cei veniti de la greu sunt deasupra. Nu vreau sa spun mai multe ca deja intru in alta sfera de idei. Ceea ce vreau sa subliniez este caci grija unei mame este exagerata numai prin faptul ca e mama iar daca mama nu e mama asta numai copilul ei poate sa o judece.
Mi-am crescut singura copilul pentru ca sotul meu a muncit si munceste foarte mult iar alte ajutoare nu am avut asa ca...am incercat sa dau cat am putut mai mult din mine. Si poate cand nasti un copil strangulat si verde ca prazul simtamintele devin mai exagerate. Ca sa nu mai spun ca a mai trecut si printr-o operatie de hernie la 3 ani si asta numai datorita grijji "deosebite" de care am avut parte la nastere ca era sa murim amandoi!
Sfaturi nu sunt capabila sa dau ca ar fi de prisos. Eu stiu ca fiecare invata mai mult pe propria experienta si acolo unde a gresit nu mai repeta. E greu sa urmezi sfaturile altora in general mai ales cand e vorba de cresterea unui copil. La urma urmei si daca asculti la altul si aplici pe al tau fara sa stii daca va functiona tot "cobai" se numeste, deci.... Eu stiu ca ai mei m-au invatat intotdeauna varianta pozitiva si negativa dar din punctul lor de vedere si chiar imi spuneau ca la final sa zica sa imi aleg varianta care o consider pozitiva pt mine dar intotdeauna ma urmareau din umbra ca nu cumva sa patesc ceva dar asta fara ca eu sa realizez. Am o personalitate exagerata poate si asta numai datorita lor. Deci din experienta de copil si de parinte am tras ceva invataminte. Important e ca acum imi amintesc si de cea de copil si imi inteleg mai bine baiatul, cel putin ma straduiesc cat pot sa o fac.
Cat sa o mai iau de la capat nu mai am puterea necesara si sunt sigura ca as zbarci, deci subiectul acesta e incheiat de mult pt mine si.....nici nu mai am timp! Am avut parinti foarte tineri, tocmai de aceea am ramas si fara mama la 27 de ani dar eu voi fi mai in varsta cand voi avea copil de 27. Deci nu am vrut sa mai am un copil care sa ma aiba si mai batrana, am privit mult in perspectiva.
Daca totusi ar fi sa dau un sfat ar fi acela ca mama totusi sa nu stea acasa cu copilul mai mult de un an. Aici pot spune ca m-am lasat prada acestei gagalici care inseamna totul pentru mine dar cele mai multe mame care s-au chinuit si cu servici si cu copil lasand copilul pe te miri ce maini au spus sa nu regret nicicand faptul ca am stat acasa cu el caci nu multi copii au acest noroc. Insa acesta este un sacrificiu enorm mai ales cand aveai alte teluri. Insa odata cu aparitia copilului el a devenit EL. deci.... Acum am timp si de mine mai mult decat imi imaginam si uite ca nu regret anii trecuti caci incet incet imi revin si eu si pot sa fiu mandra ca am baiat mare si in cei aproape 7 ani ai sai a dormit fara mine in casa numai 2 nopti dintre care una este prima noapte de la nastere. Doresc ca toti copiii din lume sa aiba parte de mame bune si foarte bune caci este cel mai de pret sentiment care exista intre mama si copil!
Numai bine tuturor.

13.02.2004 4:16
fatadedac
Locatie: DEVA
Eu nu stiu ce este Sindromul Asperger!
confuz

12.01.2005 12:02
Delia40
Sa va fie bine si sa urmeze o perioada linistita si pentru voi. O meritati din plin. Stiu si eu cum este sa ai probleme cu copilul, cu scoala si sa te blameze toti. Am urmarit subiectul si data trecuta , dar nu am intervenit.
Si nu va lasati doboriti de ceilalti. Voi il cunoasteti cel mai bine. Cereti sfaturi, cooperati, dar decizia trebuie luata intotdeauna spre binele copilului.


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=2248
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.