Index www.parinti.com > Dezvoltarea, educatia si timpul liber al copiilor >Comportament
ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?
26.01.2008 12:38
ce facem cand copilul face crize,cum il linistim?
gedana
Locatie: Cluj
dIN pricina dintilor,la noi,ne ies caninii de sus...toata ziua plangem,maraim,imediat ce nu ne convine ceva facem scandal...Noi asa zicem,ca dintii sunt de vina...dar avem si mom ciudate,de ex cand intram de afara in casa...scandal,cand pleaca tati la serviciu,criza de plans....cand vream sa iesim in strada,la masini si mami nu ne lasa,iar crize...si tot asa,de vreo 2 sapt,cred.In rest suntem ok asa,ne jucam singurei...o lasam pe mami sa faca si treaba,dormim linistiti...
26.01.2008 1:11
furnicutza26
Locatie: Norvegia
oho... cunoastem... de aruncat pe jos nu se arunca? ca al meu o exerseaza si pe asta...

cand e prea de tot, eu il ignor un timp, dupa care incep sama joc cu o jucarie de-a lui... si vine fuga fuga sa se joace si el.. si uita de criza foarte fericit

26.01.2008 2:19
andreiushca26
Locatie: ROMANIA SUCEAVA
Tot ce e posibil ca vina sa fie mai mult de la dintisori. Stiu cum e si de aceea te rog sa te tii tare pana la ultimii dintisori. incearca sa-i mai dai un pic de NUROFEN PTR COPII care ii va calma durerea si mai tin minte ca eu ii ungeam gingia cu CALGEL care are rolul de a calma mancarimile la nivelul caninilor sau oricaror alti dintisori.
P.S. Mai sunt fel si fel de jucarii in farmacii din material cauciucat si pline cu apa pe care baiatul meu f.mult le-a muscat atumci cand il durea gingia
SFAT....Despre supararile si crizele copilului eu te sfatui sa nu le bagi in seama ,sa nu le dai mare importanta caci el acum te incearca pe tine si iti testeaza atentia ta fata de el. Fii indiferenta la toate astea ale lui timp de o luna ca apoi ii va trece .......dar .....ce te faci tu in momentul in care el va ramane asa de mofturos pot timpul?

26.01.2008 2:28
gulia80
Locatie: cluj napoca
si noi avem probleme de genul asta ,si noi santem nervosi cateodata daca nu iese ceva cum vrea el merge si da cu capul de perete ,dulap....Eu am incercat prin al ignora si eu am pus prob.dintilor de doua zile ne a iesit un canin sus. trag cu ochiul Dar totus cateodata sunt disperata nu stiu ce sa fac se apuca si urla nimic nu i convine ce dau tot arunca jos dupa care se arunca si el.Ma consolez cu gandul ca la aceasta varsta asa se comporta ei. noi mai avem o prob si cu baia intra acolo si nu vrea sa iasa ,iar ,cand iau de acolo iar crize. nervos
26.01.2008 3:01
janine77
Locatie: cluj-napoca
e varsta la care testeaza....ce e interzis si ce nu!
Si mai ales face teste pe nervii lu' mami!
Subscriu si eu la faze cu trantit pe jos, mai nou fuge in camera ei si tranteste usa in nas.... foarte fericit ...nu stiu de unde a invatat asta... foarte fericit , pe cuvant de pionier!

26.01.2008 9:39
cristianana
Locatie: Deva
cata bataie de cap!!!..asa e si cu Lucas al meu!.....ma abtin cat pot de mult..incerc sa am rabdare dar uneori nu rezist si ii mai trag una la buca!...si apoi ma simt vinovata si imi zic mie ca nu e bine sa fac asta...dar dupa inca vreo cateva zile in care incerc sa fiu cat de rabdatoare pot iar ajung sa ii dau una la bucuta....si tot asa!
27.01.2008 12:26
Teodora29
Locatie: France
----------
janine77 a scris:
mai nou fuge in camera ei si tranteste usa in nas.... foarte fericit ...nu stiu de unde a invatat asta... foarte fericit , pe cuvant de pionier!
----------

eh, Elouan fuge in camera si se inchide de obicei cind vrea sa faca vreo trasnaie foarte fericit si tot nu stiu de unde a prins obiceiul de a inchide usa dupa el, caci nu a stat niciodata in camere cu usi inchise (cu exceptia somnului)
cit despre crize...uf, e oarecum bine, nu se trinteste pe jos, nu se loveste, uneori, incapatinat, cind incerc sa il indepartez de ceva ce vrea, se lasa moale in jos, pe vine, si misca-l daca poti! sau o taie smechereste pe burta, tiris, la "locul faptei"
rar, cu plinsete....
dar daca crizele sint cauzate de dinti, nu are nici un rost sa cautati solutii, are nevoie doar de dragoste, brate, asigurare ca totul e bine
plinsetele de durere nu au nimic de a face cu crizele, capriciile

27.01.2008 12:29
Teodora29
Locatie: France
cristianana, dimpotriva, cu ce spui tu nu sint de acord nicidecum
oricit de depasite am fi de situatie, enervate, suparate, stresate, o asemenea atitudine nu se justifica
plinsetele lor nu sint niciodata degeaba....pune-te in locul lui, vezi lumea cu ochii lui, traieste in modul lui
si ai sa il intelegi...
(asa facea mama, bine eram mai mare, imi tragea cite o sfinta bataie si dupa, se inchidea in baie sa plinga...de nervi, de suparare, de frustrare ca nu a stiut sa rezolve situatia altfel confuz trist )

27.01.2008 10:01
janine77
Locatie: cluj-napoca
Citat dintr-o carte despre cresterea si educatia copilului:
" Sa vorbim in numele micutului care nu are inca destule cuvinte in cat sa poata spune:
-Mama, nu te supara pe mine cand mergem la magazin si eu trag lucrurile de pe rafturi! Nu vreau sa-ti fac probleme, ci vreau sa te ajut, chiar daca nu am decat 2 ani.Nu inteleg de ce nu ma lasi, nu stiu cum sa te conving.Iti arat prin gesturi tot ce vreau sa fac si tu tot nu pricepi.Sunt atat de nefericit si ma simt atat de neputincios, incat uite, imi vine sa plang si sa ma tavalesc pe jos de suparare.Te rog, nu mai tipa la mine, ca ma zapacesti de tot! Au, si acum de ce ma lovesti!?Nu inteleg, cu ce am gresit?Cum ai vrea sa ma opresc din plans cand nu mai stiu nici daca ma iubesti sa nu?"
" Bucuria lui cea mai mare este sa-i dai atentie.Nici n-ai idee in cate moduri intelege el sa-i acorzi atentie.Indiferent cum o faci insa, aceasta se traduce pt. el intr-un singur fel: atentie=iubire."
" spaima lui cea mai mare este sa nu te piarda, pe tine sau dragostea ta.Fara tine, nu crede ca ar putea trai. Teama ca te poate pierde ii paralizeaza gandurile, il face sa se sufoce. Nu are destule lacrimi sa planga crezand ca vrei sa-l parasesti( cand, de fapt, tu nu te duci decat la serviciu!) si nimic nu i se pare deplasat, jenant, dureros sau umilitor daca asta te impiedica sa pleci de langa el: nici sa se zgarie, nici sa se tavaleasca pe jos, nici sa-si dea pumni in cap, nici sa racneasca ca din gura de sarpe, nici macar sa se tarasca tinandu-te strand de un picior.
Asa e el, copilul tau.Asa ai fost si tu. Iti mai aduci aminte?"

27.01.2008 10:50
gedana
Locatie: Cluj
multumesc pt opinii si ex personale.Nazdravanul meu,culmea,nu se tranteste pe jos,dar se lasa moale pe glezne...daca incerc sa-l iau in brate,sa-i distrag atentia. M-am documentat despre crizele astea,dar chiar voiam sa aud pareri de la mamicic care au copii cam de aceesi varsta.Mai no.de vreo 3 zile asa...facem, scandal cand intram in casa,cand ne intoarcea de afara...la modul ca,atunci cand ne apropiem de scara blocului,incepe iuresul plang sau sunt foarte trist ieri,am facut inca 2 ture...in plus,se intunecase afara,dar el,smecher,fugea catre zona de lumina,e o banca langa bloc,intens luminta...si utie asa,cu tati,am reusit sa intram in casa,fara scandal.Deja mi-e frica sa iesim afara,cand ma gandesc ce patesc la intoarcere
27.01.2008 10:55
gedana
Locatie: Cluj
referitor la solutii pt calmarea durerii de dinti,am foliosi NUROFE,dar la primii canini,nu dormea noaptea bine,acum...nu si un gel special pt gingii, f scump,care insa n-a avut efect...asta e,ne resemnam,sper sa ne treaca,desi am citit ca sin intre 2 si 3 ani sunt probl de acest gen,,,,asa ca mai avem de tras.Si i-am mai dat si eu cate o palmuta,pt ca nu sta deloc sa-l schimb de scutec,adica da din picioare intr-un hal,arunca tot ce-i dai in mana sa-si ocupe...timpul.Oricum,mentionez.. ca.nu il schimb in liniste,decat cand sunt reclame la tv,asa se intampla de cand era f mic....asa ne imrcam,asa ne usam parul dupa baie...etc,altfel nu e chip.
27.01.2008 11:01
Teodora29
Locatie: France
si la noi sint zile cind intrarea in imobil se petrece cu plinsete
si atunci decid sa mai ramin pe afara; in parking-ul din spate (inchis, deci fara riscuri) sau intr-un parc in apropiere
cind imi face asa e semn ca nu i-a ajuns inca, nu a profitat destul
exceptie fac desigur zilele ploioase , timpul nefavorabil
dar chiar si atunci, am alta solutie de care e foarte multumit: il las in interiorul imobilului (de arefuza sa urce scarile in bratele mele de pe la 10-11 luni)
asa ca il las pe jos, sa exploreze cutiile postale, usile, scarile (asa a invatat deja sa urce aproape singur, mai intii in patru labe, acum in piciaore, cu sprijin pe balustrada
asa ca mai prelungim joaca
si cind se decide, se opreste in fata usii, imi ia cheile si imi arata sa deschid
sau deschid, las usa larg deschisa si il astept sa se hotarasca

cit despre palmute, nu sint deloc o solutie
nu vad ce efect au
eu vad la al meu, daca ridic tonul uneori se lasa cu o criza si mai mare, asa ca incerc sa imi imaginez ce ar insemna o palma....cred ca o zi si-o noapte de plinsete
caci daca il las sa plinga, e capabil sa plinga ore in sir fara sa se linisteasca, asta o stiu din greseala.....(nu am reactionat odata destul de repede la plinsetele lui, eram la baie, deci s-a suparat, frustrat, a continuat sa plinga din ce in ce mai tare si doua ore n-a fost chip sa il linistesc cu tot tinutul meu in brate etc)
deci unele din crize le provoc eu.... trist

27.01.2008 11:09
Teodora29
Locatie: France
cit despre televizor, eu nu sint deloc de acord cu utilizarea lui in acest scop, il conditionezi
daca vrea sa se uite la ceva citeva minute, ok
dar niciodata tele ca sa manince/sa il schimbi/sa se imbrace etc
si am si eu unul care se misca intr-una, unii ma intreaba uimiti cind il vad daca e asa toata ziua, caci trebuie sa fie foarte obositor
e obositor, dar fascinant
iar pentru datul din picioare in timpul schimbatului de exemplu....nu palmuta, ci ii propun jocul, am transformat totul intr-o mare joaca, cu gidilaturi, imagini in oglinda, ursuleti cintatori pe care si-i alege si cite altele ne mai trec prin cap
si totul se petrece bine

27.01.2008 6:49
gedana
Locatie: Cluj
ei,nu mai functioneaza de mult jocurile,in timpul schimabarii scutecului...de imbracat il mai imbrac,uneori,fara reclame,de mancat,regula,doar in masa lui speciala....cred ca faza cu scutecul,care se petrece f repede, e un episod care,il intrerupe din avtivitatile lui favorite....altfel nu-mi explic.Si,stai. linistita,Teodora,doar nu-i dau cate o palam d efiecare data,dar cred ca s-a iantamplat de vreo 2,3 ore,intr-un an si 4 luni d eviata(bine,asta dupa 1 an)Cat despre intoarcerea acasa,de afara,am inteles ca,poate nu i-a ajunsm,dar insist sa-l duc acasa,chiar in criza d eplans,cand efectiv imi adoarme afara.Noi avem ritual,iesim afara in carucuir,ne plimbam prin oras,cam jumatate de ora,apoi coboram,se joaca peste tot,parcuri,stergem pervazele la toate vitrinele,sau,pe langa bloc,aveam 2 banci care au rampe ,deliciu,nu alta pt baietelul meu...si eu il las pe scara sa exploreze,ba mai mult,ne jucam de-a v-ati ascunselea...ii fac toate hatarurile...dar cand il aduc din oras,adormit in carucuior,swe trez aproape de bloc si s epune pe urlat...
27.01.2008 6:57
gedana
Locatie: Cluj
iar la noi,de ex,e frig afara,au fost zile f friguroase,am iesit doar 20 min,la -8 gr...eu chiar sunt pt libertatea copilul,si afara si in casa...dar ieri,de ex,a tinut neaparat sa mearga prin noroi,desi am tot incercat sa-l orinetez in alta parte,a cazut,s-a murdarit,ok,dar voia neaparat sa iasa de pe aleea parcusorului,sa mearga in strada...si iar plans,ca a trebuit sa-l oblig sa plecam de acolo...deci unele momente sunt fara solurii care sa-i faca lui pe plac,dar asa e viata,nu facem intotdeauna ce dorim...
27.01.2008 9:51
Teodora29
Locatie: France
ah, ziceai ca arunca totul din mina "sa-si ocupe timpul"...hehe, e si asta o experienta, nu doar o ocupare a timpului, trebuie sa vada ce se petrece cind lasa sa cada/arunca un obiect
si la noi sint dese, dese, tot timpul, si toate sfirsesc intr-un mare ris
desigur, apoi am de le adunat de peste tot, dar il implic si pe el trag cu ochiul asa ca unele jucarii merg in cub, altele ici, altele colo...acum le stie si locul
si nu, nu am un copil ascultator, "cuminte" cum se zice; ci am un nazdravan de te miri ce-i mai trece prin cap ca prostie
si cu "palmuta"....fie ea si ocazionala, tot nu sint de acord
pentru ca e foarte usor sa o lasi sa iti scape, azi una, luna viitoare alta, si apoi se inmultesc
ma rog, fiecare "educa" cum vrea

28.01.2008 4:28
Gatula
Locatie: Greece
Problema cu jucariile aruncate peste tot (si intentzionat) o avem si noi.Ma lasa sa le adun...chiar ma si ajuta, dar dupa ce sunt toate la locul lor,intoarce cosul si le imprastie iar prostit Faza e ca pe urma nu se joaca cu ele.O rog sa le adune si sa opreasca doar pe cele cu care vrea sa se joace.Nu vrea si-mi spune pe un ton raspicat ``tu sa le aduni``.Si daca nu vreau incepe sa se smiorcaie si-o tzine asa mult timp.
Intr-o zi m-a scos din sarite si-am dat in mintea copiilor foarte fericit jenat
I-am spus ca ea e mama si ca eu sunt Sofia.Si am inceput sa arunc cu jucarii pe jos...si ma smiorcaiam rad ..si-i ziceam ``mama strange jucariile``.Saracul copil s-a oprit din plins si se uita la mine mirata,dar eu continuam. ``Mama vreau caramele...vreau carameleeee``
Ea: nu am
Eu: sa-mi cumperi
Ea:nu am bani
Eu: dar eu vreau acum.
Si surpriza surprins Sofia a inceput sa ma mangaie si sa-mi explice ca nu are acum si ca atunci cind vom merge la cumparaturi o sa-mi cumpere.(bine nu asa detaliat dar asta era ideea).M-am prefacut ca am intzeles si-am uitat de caramele.Am inceput sa-i cer diferite jucarii si cind mi le aducea eu le aruncam si-i ziceam ca nu vreau asta vreau alta si tot asa. jenat De fiecare data imi explica ca nu e frumos dar eu nu pricepeam foarte fericit rad Pina s-a enervat si le-a adunat pe toate de pe jos....si m-a amenintzat ca le da altui copil surprins rad
Si tot circul asta a durat pina a venit tati de la munca si se uita la noi ca la masini tamponate....si mi-a zis ca traumatizez copilul rad rad Dar eu o tzineam pe-a mea...ca eu sunt copilul si ea e mama prostit Si faceam cam tot ce face ea cind e crizata.Ca sa ma imbuneze imi dadea chestii imaginare si-mi zicea ca e ceva dulce sau vreo jucarie.Si eu tot imaginar mancam dulciurile date de ea.
Si uite asa.....pina i s-a facut somn si ma ruga sa fiu eu mama si ea copilul prostit rad
Faza e ca de atunci nu mai face asa multe figuri si ma asculta....mai ales daca-i spun ca daca nu-i place sa fie ea mama si eu Sofia.Cind imi cere pe ton imperativ sa-i dau dulciuri sau mai stiu eu ce....merg intr-un coltz al camerei unde se presupune a fi magazinul si-i cumpar dulciuri imaginare foarte fericit Daca nu-i convine ai explic asa cum imi explica ea mie....si-i aduc aminte ca la fel facea si ea cind ne jucam de-a mama si copilul rad
Oricum.....mi se intampla sa dau de multe ori in mintea copiilor jenat Si ma joc impreuna cu ea......cu papusi,le hranim,le punem la nani,gatim(imaginar)..mergem la cumparaturi..facem cu randul care e vanzatoarea si care e cumparatoarea....mergem la scoala...si muuulte altele rad
Si de la joc,eu trec incet incet la treburile mele...adica ea calca hainele papusilor si eu hainele noastre.Ea curatza cartofi imaginari,in schimb eu gatesc real food rad Eu spal vase si ea spala pe-ale ei din plastic (fara apa).De cind ma implic in jocul ei,e mult mai ascultatoare ...nu se plictiseste si eu imi vad linistita de treaba fara sa ma zapaceasca.
Va pupacesc sarut

28.01.2008 6:57
gedana
Locatie: Cluj
f frumos,ce faceti tu si fetita,e laudabil moduil de-a o face sa inteleaga ce e bine si ce e rau in comportamentul ei.Doar ca fetita ta e mai mare,la 2 ani sper sa a pot intelege si eu cu al meu baietel,ca acum ....a mia dificil<ce ma surprinde e ca,majoritatea copiilor au cam acelesi obieceiuri....cu aruncatul jucariilor,dupa ce noi,mamele le strangem...O SA depasim si faza asta,cel putin asa sper,dar ,din cate vad...mai poate aparea si pe la 2 ani...dar daca n-ar fi copii,dupa cine am strange jucarii,cu cine ne-am contrazice toata ziua scot limba
28.01.2008 7:07
gulia80
Locatie: cluj napoca
Ce faceti gedana?au iesit dintisori,sa mai linistit?noi tot asa suntem acum avem un nou obicei urcam pe scaun mare si descidem dulapul in bucatarie si facem curat adica tot ce apuca arunca jos.a si daca atrag atentia imi zic ''tac'' adica taci scot limba foarte fericit
25.05.2008 12:22
aditza_tl
Locatie: tulcea
Ce sa fac in cazul unui baiat de 1an si 8 luni,care atunci cand nu este lasat sa faca ce vrea el ,devine foarte nervos ,se trage singur de urechi,arunca tot ce-i pica in mana,trage de par pe cine il ia in brate? foarte fericit
26.05.2008 2:34
Teodora29
Locatie: France
depinde ce anume ii interzici
caci cred ca sint interdictii care pot fi evitate, care nu sint necesare
uneori functioneaza bine si deturnarea atentiei de la obiectul rivnit spre un altul interesant
acest gen de comportament e dificil, desigur, dar sa nu uitam ca frustrarile lor sint tare mari si ii fac sa sufere mai mult decit ne inchipuim noi
nu sint mofturi, nu sint nervi
si depinde foarte mult de felul in care geram aceste "crize" zi de zi, clipa de clipa
tu de exemplu cum faci? cum a ajuns la aceste atitudini (banuiesc ca a existat undeva o progresie in timp)?

26.05.2008 4:25
zuzalina
----------
aditza_tl a scris:
Ce sa fac in cazul unui baiat de 1an si 8 luni,care atunci cand nu este lasat sa faca ce vrea el ,devine foarte nervos ,se trage singur de urechi,arunca tot ce-i pica in mana,trage de par pe cine il ia in brate? foarte fericit
----------

ignora-l pur si simplu, aduni in liniste ce arunca de pe jos, fara sa-l privesti si pune-le undeva de unde sa nu le poata lua...cind se calmeaza, explica-i pe un ton cit mai egal ca nu va realiza nimic facind ca toate visele, ba dimpotriva se poate alege si cu cite o pedeapsa de genul "tu cu mine nu mai ai ce discuta" pentru o perioada scurta de timp daca sunteti acasa sau "imediat in casa" daca sunteti afara sau un eventual "colt" in cazul in care dupa o perioada tot nu va intelegeti

noi am reusit in lupta asta, istericalele s-au dus asa cum au inceput...dar a durat luni de zile, timp in care am avut nevoie de medicamente sa-mi revin dupa crizele de nervi, eu neavind o sanatate de invidiat

30.05.2008 5:26
nu stiu cum sa fac sa iasa bine!!!!!!!!!!
carlachican
Locatie: giurgiu
buna! ma numesc carla si am o problema cu fiul mue iannis care are 3 ani si 9 lui. este foarte incapatanat, nu ma sculta, vrea sa faca numai ce vrea el, sa i se dea numai ce vrea el, face crize........urla, plange rau, tipa, da cu usile, arunca cu ce are in mana, decat pe sotul meu il mai stie de frica dar exista cazuri ca si atunci sa faca urat si sa aiba nervi.la plimbare, in vizita, acasa oriune.el il mai atinge si in urma la asta se cearta si cu mine ca spune ca numai eu sunt vinovata, nu mai vb cu niciunul dintre noi si ameninta cu temir ce...nu mai stiu ce sa fac sa nu mai am plroblemele aste cu fiul meu si implicit cu sotul. cum sa imi fac copilul sa asculte si sa nu mai vb cu autoritate.....ajutati-ma daca puteti.
18.06.2008 10:56
ocrisu
Locatie: Ploiesti
Vad ca discutia este despre copii cu care va puteti intelege.
Dar cum sa reactionez eu cand fiul meu de nici un an, se tavaleste pe jos ca vrea sa iasa pe balcon iar eu i-am inchis usa?
A plans, s-a tavalit pe jos, cand l-am luat in brate m-a impins cu mainile si picioarele, cand i-am adus jucarii sa-i distrag atentia le-a aruncat cat colo.
Pur si simplu nu am stiut cum sa reactionez. I-am vorbit bland, l-am mangaiat, dar degeaba, mai tare plangea. L-am pus la san si m-a muscat, dar apoi nu i-a mai dat drumul si a adormit cu greu, in suspine.
Am gresit cu ceva? Ce ar fi trebuit sa fac?

18.06.2008 11:46
Cayia
Poate ca daca il mai lasai un pic pe balcon ar fi fost mai rezonabil. Un mic compromis as zice. Eu in situatii din astea ii propun sa mai stea un pic, un minut acolo unde vrea...de obicei i se pare corect, adica vede intelegere din partea mea si atunci imi raspunde cu intelegere. Dupa ce trece minutul il pot lua linistita, nu mai protesteaza.
18.06.2008 3:37
zuzalina
----------
ocrisu a scris:
Vad ca discutia este despre copii cu care va puteti intelege.
Dar cum sa reactionez eu cand fiul meu de nici un an, se tavaleste pe jos ca vrea sa iasa pe balcon iar eu i-am inchis usa?
A plans, s-a tavalit pe jos, cand l-am luat in brate m-a impins cu mainile si picioarele, cand i-am adus jucarii sa-i distrag atentia le-a aruncat cat colo.
Pur si simplu nu am stiut cum sa reactionez. I-am vorbit bland, l-am mangaiat, dar degeaba, mai tare plangea. L-am pus la san si m-a muscat, dar apoi nu i-a mai dat drumul si a adormit cu greu, in suspine.
Am gresit cu ceva? Ce ar fi trebuit sa fac?
----------


eu cred ca ai reactionat destul de bine...gindeste-te ca daca cedezi acum, nu va intelege de ce nu are voie sa o ia la fuga prin mijlocul strazii, in definitiv este tot o interdictie...nu stiu de ce i-ai inchis usa, dar banuiesc ca ai avut si un alt motiv in afara de "ca asa ai vrut tu"...nervi de otel si pe viitor trag cu ochiul

18.06.2008 3:51
Re: nu stiu cum sa fac sa iasa bine!!!!!!!!!!
zuzalina
----------
carlachican a scris:
buna! ma numesc carla si am o problema cu fiul mue iannis care are 3 ani si 9 lui. este foarte incapatanat, nu ma sculta, vrea sa faca numai ce vrea el, sa i se dea numai ce vrea el, face crize........urla, plange rau, tipa, da cu usile, arunca cu ce are in mana, decat pe sotul meu il mai stie de frica dar exista cazuri ca si atunci sa faca urat si sa aiba nervi.la plimbare, in vizita, acasa oriune.el il mai atinge si in urma la asta se cearta si cu mine ca spune ca numai eu sunt vinovata, nu mai vb cu niciunul dintre noi si ameninta cu temir ce...nu mai stiu ce sa fac sa nu mai am plroblemele aste cu fiul meu si implicit cu sotul. cum sa imi fac copilul sa asculte si sa nu mai vb cu autoritate.....ajutati-ma daca puteti.
----------

daca nu merge nici cu recompense, nici cu negociere (desi cu astea trebuie incercat mai intii), poate merge cu pedepse, dar nu corporale, ci pus la colt citeva minute, nu-i mai vorbesti si-i spui de ce, il dai afara din camera cind il apuca crizele (la noi merge binisor chestia tipi, iesi afara din camera, fara drept de apel...si evident ca plinge si se da de ceasul mortii, dar stie ca daca urla asta o asteapta), ii iei jucaria preferata pentru o scurta perioada de timp si-i spui de ce, si i-o inapoiezi atunci cind merita etc.
ai ramine uimita cite face un copil pentru ciocolata, daca ii conditionezi primirea acesteia de un anumit comportament...dar trebuie sa-i explici inainte ce vrei de la el...
poate ca ar trebui sa-l faci constient de faptul ca faptele lui, oricare ar fi ele, au urmari, bune sau rele, functie de comportament
iar tu nu esti responsabila pentru reactiile sotului tau...daca nu-i place cum i se comporta copilul, sa faca bine si sa se implice mai mult in educatia lui, si nu cu parul, ci cu rabdare...copilul trebuie sa va iubeasca si sa va respecte, nu sa-i fie frica de voi
succes...nu stiu daca am fost coerenta, sper ca se poate intelege ideea generala...

19.06.2008 9:09
ocrisu
Locatie: Ploiesti
Cayia, nu puteam sa-l las sa iasa pe balcon fiindca e in curs de amenajare si e inca murdar, dar am deschis usa sa aerisesc. Iar de explicat nu prea am ce sa-i explic pentru ca e prea mic si nu intelege. Vina a fost oarecum a mea ca i-am scos in fata ceva interesant de facut, sa iasa pe balcon, dar in acelasi timp l-am impiedicat sa o faca.
Zuzalina, multumsc de sfat. sarut

19.06.2008 9:19
Cayia
tu stii mai bine situatia reala, a voastra. Iar eu ti-am spus cum as fi facut eu. Intr-o situatie asemanatoare, eu as fi preferat sa schimb un rand de haine si sa spal niste manute decat sa urle. Pe mine ma termina crizele de plans asa ca prefer compromisurile. As fi stat cu ochii cat cepele sa nu bage mizeria in gura si cu asta basta, l-as fi lasat sa-si faca damblaua...Asa fac de obicei si am calculat, spalat, schimbat haine plus timpul cat il mai las undeva pentru ca mai vrea, dureaza mai putin decat o criza de plans iar nervii mei sunt infinit mai putin incercati.
19.06.2008 9:33
ocrisu
Locatie: Ploiesti
Cayia, ai dreptate, multumesc. zambet
24.08.2008 2:32
ioanab81
Locatie: Timisoara
citesc cu uimire ceea ce scrieti si mi-e greu sa-mi imaginez ca micuta mea draga va face si ea la fel... desi probabil tot asa va fi! trist
ceea ce consider eu ca e foarte important in educatia copiilor este ca parintii sa se tina de cuvant..
daca anunta ca se intra in casa de la joaca...asa sa se faca...
sa nu se acorde importanta plansetelor...i se poate explica copilului ca nu ne putem intelege atunci cand el tipa, dar ca atunci cand se va opri veti putea vorbi despre ceea ce l-a suparat...
poate ca astea sunt vise de mamica incepatoare...dar eu asa voi incerca... sa fiu cat ma corecta, sa ma tin de cuvant, sa prezentam intotdeauna maiei aceeasi opinie (eu si tatal ei), sa nu facem rabat la intelegeri (daca azi trebuie sa adunam jucariile, si maine va trebui, daca nu, sa se aplice intotdeauna o pedeapsa), sa fiu atenta la nevoile ei, sa ma joc cu ea, si sa o iubesc...

27.08.2008 7:04
margaritar
Eu am avut sorti de izbanda ignorand aceste crize, care la noi... semanau cu cele ale animalelor din jungla... I-a dat si sangele o data la gingie din cauza ca a uitat sa-si scoata suzeta din gura la numarul datului cu capu'. Prima criza a durat aprox. 15 minute. Urmatoarele au scazut din ce in ce mai mult in intensitate si durata. Acum se mai intampla f. rar. De altfel aceste crize de furie, in general, sunt normale intre aprox. 2 si 3 ani, caci ei incep sa testeze cat de mult pot limitele impuse de parinti. Unii copii pur si simplu sunt mai linistiti din firea lor, insa crizele acestea nu-i fac cu nimic mai anormali pe ceilalti copii. Important este doar ce fac parintii, cum reactioneaza ei in aceste situatii. Daca de rusinea vecinilor, sau din orgoliu vor incerca sa-si potoleasca odrasla cu metode ineficiente sau vor tine morala (pe care de altfel copilul nu numai ca nu o intelege dar nici nu o aude in timpul crizei), sau se vor ruga cu cerul si cu pamantul de ei sa inceteze... nu vor reusi sa aiba succes decat eventual pe termen f f scurt.
Asta este experienta mea.

27.08.2008 7:35
Cayia
Si atunci solutia propusa de tine ar fi ca exact in momentul in care copilul are mai mare nevoie de atentie, sa-l ignoram? trist
27.08.2008 9:46
margaritar
:) In momentele acelea el nu are nevoie de atentie, in momentele respective el incearca sa atraga atentia asupra sa invatand in felul acesta sa manipuleze parintii prin stari de furie, nervi. De atentie are intr-adevar nevoie in alte situatii.
In plus, as vrea sa adaug ca aceasta nu e o slutie propusa de mine ci adoptata.
Parerea mea...

28.08.2008 7:37
Cayia
----------
margaritar a scris:
zambet In momentele acelea el nu are nevoie de atentie, in momentele respective el incearca sa atraga atentia asupra sa
----------


Buna remarca, intr-adevar rad

28.08.2008 1:03
ramona79
Locatie: constanta
----------
Gatula a scris:
Problema cu jucariile aruncate peste tot (si intentzionat) o avem si noi.Ma lasa sa le adun...chiar ma si ajuta, dar dupa ce sunt toate la locul lor,intoarce cosul si le imprastie iar prostit Faza e ca pe urma nu se joaca cu ele.O rog sa le adune si sa opreasca doar pe cele cu care vrea sa se joace.Nu vrea si-mi spune pe un ton raspicat ``tu sa le aduni``.Si daca nu vreau incepe sa se smiorcaie si-o tzine asa mult timp.
Intr-o zi m-a scos din sarite si-am dat in mintea copiilor foarte fericit jenat
I-am spus ca ea e mama si ca eu sunt Sofia.Si am inceput sa arunc cu jucarii pe jos...si ma smiorcaiam rad ..si-i ziceam ``mama strange jucariile``.Saracul copil s-a oprit din plins si se uita la mine mirata,dar eu continuam. ``Mama vreau caramele...vreau carameleeee``
Ea: nu am
Eu: sa-mi cumperi
Ea:nu am bani
Eu: dar eu vreau acum.
Si surpriza surprins Sofia a inceput sa ma mangaie si sa-mi explice ca nu are acum si ca atunci cind vom merge la cumparaturi o sa-mi cumpere.(bine nu asa detaliat dar asta era ideea).M-am prefacut ca am intzeles si-am uitat de caramele.Am inceput sa-i cer diferite jucarii si cind mi le aducea eu le aruncam si-i ziceam ca nu vreau asta vreau alta si tot asa. jenat De fiecare data imi explica ca nu e frumos dar eu nu pricepeam foarte fericit rad Pina s-a enervat si le-a adunat pe toate de pe jos....si m-a amenintzat ca le da altui copil surprins rad
Si tot circul asta a durat pina a venit tati de la munca si se uita la noi ca la masini tamponate....si mi-a zis ca traumatizez copilul rad rad Dar eu o tzineam pe-a mea...ca eu sunt copilul si ea e mama prostit Si faceam cam tot ce face ea cind e crizata.Ca sa ma imbuneze imi dadea chestii imaginare si-mi zicea ca e ceva dulce sau vreo jucarie.Si eu tot imaginar mancam dulciurile date de ea.
Si uite asa.....pina i s-a facut somn si ma ruga sa fiu eu mama si ea copilul prostit rad
Faza e ca de atunci nu mai face asa multe figuri si ma asculta....mai ales daca-i spun ca daca nu-i place sa fie ea mama si eu Sofia.Cind imi cere pe ton imperativ sa-i dau dulciuri sau mai stiu eu ce....merg intr-un coltz al camerei unde se presupune a fi magazinul si-i cumpar dulciuri imaginare foarte fericit Daca nu-i convine ai explic asa cum imi explica ea mie....si-i aduc aminte ca la fel facea si ea cind ne jucam de-a mama si copilul rad
Oricum.....mi se intampla sa dau de multe ori in mintea copiilor jenat Si ma joc impreuna cu ea......cu papusi,le hranim,le punem la nani,gatim(imaginar)..mergem la cumparaturi..facem cu randul care e vanzatoarea si care e cumparatoarea....mergem la scoala...si muuulte altele rad
Si de la joc,eu trec incet incet la treburile mele...adica ea calca hainele papusilor si eu hainele noastre.Ea curatza cartofi imaginari,in schimb eu gatesc real food rad Eu spal vase si ea spala pe-ale ei din plastic (fara apa).De cind ma implic in jocul ei,e mult mai ascultatoare ...nu se plictiseste si eu imi vad linistita de treaba fara sa ma zapaceasca.
Va pupacesc sarut
----------




foarte fain.....parca mi-o si imaginez.........super tare rad rad rad

28.08.2008 3:08
Camy2007
Locatie: Sighetu-Marmatiei
Buna fetelor!!!!
Aceasta problema o avem si noi.... urla, se arunca de pamant,da cu capul unde prinde, daca nu primeste ceva ..nu stiu ce sa fac ,ce-l mai mult ma ingrijoreaza faptul ca da cu capul de perete de gresie in mine unde apuca ...de fiecare data cand da cu capul i se face un cucui sau o vanataie....
Voi ce ma sfatuiti sa fac?????
mutumesc anticipat....

30.08.2008 9:08
margaritar
Pai...exact ce am zis mai devreme. Asa facea si Mira la inceput si a continuat cat timp cedam si ii dadeam obiectl dorit. Cand am renuntat eu a renuntat si ea. In etapele explicate mai devreme; adica incetul cu incetul. In timpul crizei continui sa faci ce faceai (te uiti la tv, vorbsti cu cineva etc), iar la final ii spui ca o iubesti f mult sii ii explici pe scurt (fara morala) de ce nu e bine acel lucru.
Este important ca toti din casa sa va puneti de acord asupra a cel putin 3 obiecte care sa fie NU sub orice forma. Adica sa nu cedeze nimeni si sa i le dea.
Eu zic ca va fi bine.
E putin dificil sa nu ne induiosam la aceste crize dar ... se poate.
Doamen ajuta!

30.08.2008 9:35
Cayia
Dar tie ti-ar placea sa fi tratata asa?
31.08.2008 12:36
ddadriana
Locatie: Germania
Cayia, crezi ca e mai interesant daca faci tu crize, sa se apuce toti din jurul tau sa sa faca crize?? Nu crezi ca e mai ok, cind faci crize sa te lase lumea in pace sa te linistesti si pe uram discutat???


si eu zic la fel ignorat, tras aer in piept, ca ei dupa cite-va crize pricep, ca nu tine.

31.08.2008 4:21
Cayia
Eu in general cand fac crize le fac din cauza ca-mi lipseste ceva, in general afectiunea si intelegerea partenerului de viata. In rest sunt ca o floare. Si stiu sigur ca un copil asa mic face criza exact cum zicea mai sus, ca sa atraga atentia, intrebarea e de ce vrea sa atraga atentia? Inseamna ca ceva ii lipseste. Si ce poate sa-i lipseasca la varsta asta?
31.08.2008 4:29
ddadriana
Locatie: Germania
De exemplul: INTELEGEREA: Ca nu totul se invirte, in jurul lui!, ca nu toate se executa la comanda lui, sa accepte de celalant nu are timp, nu poate, sau nu vrea ca el.
01.09.2008 1:10
Camy2007
Locatie: Sighetu-Marmatiei
Mersi fetelor de raspuns......
pupiciiiiiiiiiiiiii Muakssssssssssssss

01.09.2008 3:27
margaritar
Cayia, nu, nu mi-ar placea nici mie ... insa la aceasta varsta ne intelegem altfel si am invatat sa ne exprimam altfel decat prin manipularea celorlalti. Nu cred ca ne dorim sa facem din copiii nostri niste adulti isterici. Plansul acela isteric al copiilor nostri despre care unele dintre noi vorbim este o modalitate gresita de atragere a atentiei, pe care, de altfel, copiii o experimenteaza. Cu toate acestea, asa cum am zis, nu toti copiii reactioneaza asa. Poate ca tu nu te-ai intalnit cu astfel de crize. Nu in toate familiile lucrurile stau la fel.
Eu nu sunt nicidecum atotstiutoare. Eu mi-am intrebat pediatrul cum sa procedez in acest caz si mi-a explicat faptul ca probabil atunci cand era bebelus am fost langa ea la primul zgomot, planset...astfel incat acum ii vine mai greu sa accepte aceasta frustrare...caci este o mare frustrare pentru ei. Insa...noi, oamenii, nu ramanem vesnic bebelusi, si e necesar sa inteleaga ca apar schimbari in viata lor, a parintilor...pe care trebuie sa le accepte.
Si as mai adauga ceva...e important sa ne gandim totusi la viitorii adulti...caci copiii nostri pana la urma catre asta se indreapta, catre viata...unde desigur nu bat din palme si totul se intampla conform vointei lor. Si asta nu inseamna neaparat ca nu sunt iubiti!

04.09.2008 4:24
gedana
Locatie: Cluj
Buna,mamici,bine v-am gasit!am lipsit mult de pe acets forum si inca ma mai confrunt cu probl crizelor la baieteleul meu.Adica se mai intampla din cand in cand si astept mom cand se vor termina,dupa 3 ani sau cand???? plang sau sunt foarte trist desigur probl mea este cautarea solutiei la aceste reactii ale copilului.Inteleg ca este vb despre frustrari,despre a verifica cat d emult pot intide copii nostri coarda,respectiv nervii parintilor....si sunt pt solutia:a-i lasa sa-si faca numarul,dupa ce ai incercat sa discuti cu el,sa-i explici ce si cum,sa-i distragi atentia....si chiar sa le facin in ordinea asta,iar daca nu ai sorti de izbanda...sa-i lasi sa urle.Asta e,pediatrul nostru zice sa sunt mofturi,ca am sarit in sus la fiecare scancet...inca de cand era copilul mic,iar el acum vrea sa faca numai ce vrea cu noi.Dar e f f f greu,chiar si sa accepti aceasta solutie ca fiind ultima.Deci noi facem crize la venitul de afara,desi asta ii trecuse,a revenit in forta de cateva zile....cand vrem cate ceva din ultimul raft....de oriunde,desi pus acolo pt a nu ajunge copilul la el....ca altfel nu ne-am mai descurca prin casa...cu toate insirate peste tot!!
08.09.2008 2:21
laura_badea
Locatie: bucuresti
Am citit parerile tuturor si vreau sa va spun ca parerea mea ca ai nostri copii ar trebui sa oglindeasca modul in care ii educam, modul in care intelegem noi viata, faptul ca suntem niste oamneni responsabili, etc. etc, iar peste ani si ani prin copiii nostri sa se vada rezultatele. Cu totii ne dorim niste copii buni, asa la modul general, ca perfecti nu exista si eu sincer nici nu as vrea. Comportamentul coleric nu trebuie incurajat, iar relatia copil-parinte trebuie sa ramana la acest nivel de copil-parinte si nu sa degenereze spre prietenie, o prietenie pe care o poate avea cu colegul de clasa cu vecinul de bloc cu partenerul de fotbal sau mai stiu eu cu cine. Trebuie sa vada autoritatea noastra ca parinte, o autoritate care poate fi introdusa in educatie inca de la varsta frageda prin mentinerea pe pozitie a propriilor pareri. Parerea mea este ca daca un copil care abia a trecut de un an face crize ca cele descrise de voi, este in mare parte vina parintilor si a celor din jurul lui corelata cu asa-zisa lui personalitate care incepe sa se contureze. Matei incepuse la un moment dat sa faca crize, si acum mai face, cand trebuia sa plecam de undeva nu voia si se punea pe jos de nu-l mai puteai lua, arunca cu jucarii, se prostea, maraia din senin, si toate astea ptr. ca toti cei din jurul lui l-am lasat sa faca ce vrea. Cand am vazut ca lucrurile se accentueaza, am luat atitudine: daca facea crize ptr. ca suferea il ajutam, saream sa-l sprijinim, daca facea crize ca asa ii venea lui atunci il ignoram pe moment, iar el si mai rau facea dupa care ridicam vocea sa inceteze. Cand copilul vede ca nu ne mai poate manipula inceteaza, cand copilul vede ca nu mai cadem in plasa lui se lasa pagubas. Cam asa am incercat sa-l potolim, ptr. ca e jenant sa mergi cu el, de exemplu, intr-o vizita si sa faca crize din senin.
22.09.2008 11:18
nikolka
am citit mai multe pareri, felicitari mamicilor care reusesc sa-si mentina echilibrul psihic si sa reactioneze promt si prin metode uluitoare sa calmeze crizele copiilor.
As avea o intrebare cine va calmeaza pe voi?
Fiul meu nu a depasit faza crizelor nici la cinci ani. E drept nu mai da cu capul de pamant, nu se mai arunca pe jos (a ajutat ignorarea atunci cand a incercat pe la 2 ani), nu mai trage lucrurile in magazin (dupa ce l-am scos afara si l-am zgaltiit bine sub privirile tuturor), dar in continuare arunca cu jucariile de nervi (chiar daca le-am bagat in sac si "le-am dat altor copii"), plange din nimic chiar daca nu obtine acel nimic pe care il doreste, de fapt nu plange urla, cand il trimit drept pedeapsa in camera lui nu se duce sub nici o forma, la masa se joaca cu mancarea chiar daca o data l-am lasat flamand. L-am implicat de mic in activitatile mele, a vrut sa ma "ajute" l-am lasat chiar daca a fost in jur dezordine, am spalat vase, a spalat si el etc.
Ceea ce vreau sa spun este ca ma incercat multe dintre metodele descrise de voi, si cu binele si cu mai rau, si cu carti de psihologie a copilului, si cu numaratul pana la 5 , si totul a avut efect de scurta durata.
Pana cand ma intreb ?
Ce sa mai aplic?
Nervii cedeaza si la mine
Stiu sunt mama dar sunt si om. Il iubesc din tot sufletul dar imi vine sa tip! Si tip! Copilul isi astupa urechile si...
Tot degeaba : Dar eu vreau ciocolata acum!!! (aud iar)
Nu am bani tu ai? Nu
Si atunci : Vreau ciocolata! Acum!
Mergem acasa, urli, pai urla ciocolata face mai rau (copilului) decat urlatul, dar mie? Nu cedez, o ora ,doua ,trei, patru....

aaa, sa-i atrag atentia cu altceva : uite ce poate face masinuta asta, dupa jumate de ora : VREAU ciocolata! si...urla
Pana cand? Pana cand tip, si ....
Ce ziceti de asta?

23.09.2008 9:37
laura_badea
Locatie: bucuresti
Draga mea pana cand tipisi pana cand ajungi sa-i mai tragi si una la fundulet. Imi pare rau ca spun asta caci nu sunt de acord cu ideea "bataia e rupta din rai", dar copilul trebuie sa invete sa inteleaga ca daca tu spui nu apoi nu ramane si gata. Matei e inca foarte mic, abia are un an si 7 luni, normal ca nu-l pot atinge, dar mai tarziu cand va intelege ceea ce spun iar el va continua cu istericalele, voi da jos nuiaua din pod si voi face militarie. Pai nu am inteles, adica ii explici o data de doua ori de noua ori, il ignori, faci tot posibilul de a aplana lucrurile si de a nu fii pusa in situatia de a face si tu crize sau de a-l atinge, si totusi nu inceteaza. Atunci cum putem sa-l facem pe copil sa ne inteleaga autoritatea?
23.09.2008 10:56
Teodora29
Locatie: France
nervos
asa, si bataia rezolva problema??? poate, pe moment, ca-i dai una si uita de ce era frustrat, si plinge si gata criza
ei, s-o crezi tu
si in cazul acesta, cu respectul cum ramine? unui prieten bun care nu e de acord cu tine intr-un anume moment, care iti cere ceva si te jeneaza, ce ii faci, ii raspunzi cu o palma si cu tipete?
autoritatea....chiar avem nevoie de autoritate? oare ce pretuieste mai mult, un copil care ne stie de frica si pleaca capul in fata autoritatii noastre sau un copil care accepta de bunavoie, pentru ca intelege, pentru ca i s-a explicat ca avem si noi nevoile noastre?
pina cind veti continua in acest sistem absurd, al bataii care le "rezolva " pe toate
mai ginditi-va la efectele pe termen lung
si nu uitati ca un copil e un om, o fiinta

23.09.2008 1:57
laura_badea
Locatie: bucuresti
Draga Teodora, am spus ca nu sunt de acord cu bataia, dar cand ii tragi o palma la fundulet nu cred ca poti spune ca i-ai tras o bataie. Si da cred ca un copil trebuie sa tina cont de autoritatea noastra ca parinti. Nu e un mod absurd de a gandi, ca nu cred ca cineva recurge la palme inainte de a incerca toate metodele de a-l calma cu vorbe bune cu explicatii cu rugaminti, etc., etc. Dar cand vezi ca deja copilul ala tocmai datorita modului tau de a-i explica cum stau lucrurile se vede la acelasi nivel cu tine, cred ca se pierde din respect. Si vorbim de copiii mici de 4-7, 8 ani cand cu explicatiile nu prea rezolvi mare lucru, nu cu cei mai mari cand tocmai aceea e ideea de a le explica si de a vb. cu ei ca de la adult la adult, sa zic asa. Cu toate ca si aici am ceva dubii. Principiile mele se bazeaza pe ideea ca intre copii si parinti trebuie sa fie o relatie copil-parinte si atat si nu de la prieten la prieten. In felul asta nu va face niciodata diferenta intre parerile tale ca parinte si ale prietenului din colt cu care se joaca. Poate voi fi judecata sau poate nu m-am facut inteleasa, dar oare libertatea asta pe care le-o acordam sau maleabilitatea noastra e prost inteleasa?
23.09.2008 2:01
Teodora29
Locatie: France
ce libertate, ce maleabilitate, atunci cind il tratezi in cadrul unei relatii "parinte-copil" ca fiind inferior tie??? caci zici tu ca nu trebuie sa fie egal cu tine?
el trebuie sa te respecte...ok, dar tu nu? pentru ca esti adult si el abia in formare? cum ii poti inculca respectul cind tu insati nu il ai fata de el
palma sau bataie, tot bataie e, tot o rana corporala si sufleteasca indelebila

23.09.2008 2:11
laura_badea
Locatie: bucuresti
Nu cred ca imi e inferior dar nici superior nu vreu sa creada ca e. Educatia este o materie foarte grea si ptr. ea nu s-a nascut inca nimeni care sa o explice asa cum trebuie ptr. a ne fii usor sa o aplicam. Dar chiar nu-ti inteleg atitudinea. Cam ce ai face tu unui copil care tipa tranteste urla fara motiv, tu incerci sa-l calmezi cu cele mai soft metode, iar el le repeta fara incetare? Sa ma pun in genunchi in fata lui si sa-l rog sa inceteze, sau sa ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere sa aud si sa ignor? Hai sa fim seriosi! Dar ce motiv are un copil sa faca lucrurile astea? Ce inseamna isteria la un copil? Are probleme, are greutati, are datorii de plata si nu stie cum sa le mai faca fata, ca nu inteleg.Nu cumva chiar noi parintii astia moderni, cu idei de tratare al copilului de la egal la egal, alimentam acest comportament. Crede-ma, ca nu as vrea sa fiu vreodata pusa in situatia de a-mi face propriul copil crize si isterii intr-un magazin sau intr-o vizita, doar ptr. ca asa vrea el. Trebuie sa inteleaga ca daca eu spun ca cutare lucru nu se poate sau nu are voie, pai inseamna nu se poate nu ai voie, si nu ca nu vreau eu ca eu sunt parinte si gata.
23.09.2008 2:15
Teodora29
Locatie: France
interdictii sau restrictii oricum exista, date de faptul insusi ca traim si el se adapteaza unei societati
ce greutati are un copil??? priveste lumea cu ochii lui si ai sa intelegi
si daca nimeni nu i-a dat o alta cale de a le exprima decit "isteria" de care vorbesti tu, evident ca doar asa o va face trist

23.09.2008 2:20
laura_badea
Locatie: bucuresti
Pai si de ce tocmai isteria a fost acea cale care i-a fost aratata? Tocmai asta spun, ca e foarte important sa nu se ajunga la crize si isterii, iar aici se ajunge numai daca i s-au permis prea multe inainte.
23.09.2008 2:22
Teodora29
Locatie: France
ei, diferenta de opinie
nu de rasfat ajunge un copil acolo, ci face ceea ce vede
si daca atunci cind e frustrat si il apuca plinsul i se raspunde cu o vorba aspra, cu o cearta, cu un tipat, cu o palma, ce ai vrea sa invete, cum ai vrea sa se exprime? trist

23.09.2008 2:25
laura_badea
Locatie: bucuresti
Teodora, cum ajunge un copil frustrat?
Mi-e greu sa cred ca un parinte poate aplica o educatie din care sa-i rezulte un copil frustrat.

23.09.2008 4:21
allamarine1979
Locatie: Baia Mare
----------
laura_badea a scris:
Nu cred ca imi e inferior dar nici superior nu vreu sa creada ca e. .
----------


Pai atunci sa pornim de la premisa ca ar trebui sa fie egal, nu? Si daca un egal ti-ar face asta
----------
laura_badea a scris:
nu sunt de acord cu bataia, dar cand ii tragi o palma la fundulet nu cred ca poti spune ca i-ai tras o bataie.
----------
,

respectiv daca sotul tau, avand o opinie total diferita de a ta intr-o privinta, ti-ar trage asa, o palmita dupa cap, cum ti-ar placea? Te-ar face sa-ti schimbi opinia si sa fii de acord cu el? Sau mai degraba te-ar face sa te simti furioasa/umilita/trista/suparata/injosita? Crezi ca un copil ar reactiona altfel doar pentru ca e copil? Ti-ar placea sa-ti castigi "respectul" si "ascultarea" lui cu pretul injosirii lui ca persoana? trist

----------
laura_badea a scris:
Dar ce motiv are un copil sa faca lucrurile astea? Ce inseamna isteria la un copil? Are probleme, are greutati, are datorii de plata si nu stie cum sa le mai faca fata, ca nu inteleg.Nu cumva chiar noi parintii astia moderni, cu idei de tratare al copilului de la egal la egal, alimentam acest comportament. Crede-ma, ca nu as vrea sa fiu vreodata pusa in situatia de a-mi face propriul copil crize si isterii intr-un magazin sau intr-o vizita, doar ptr. ca asa vrea el. Trebuie sa inteleaga ca daca eu spun ca cutare lucru nu se poate sau nu are voie, pai inseamna nu se poate nu ai voie, si nu ca nu vreau eu ca eu sunt parinte si gata.
----------


Adica doar facturile neplatite pot fi percepute drept greutati si permit refularea? Daca tu, ca mama, nu poti intelege ca pentru un copil, la un moment dat, o jucarie sparta poate deveni cea mai mare tragedie....daca nu te poti pune in locul lui, sa privesti lucrurile din perspectiva lui...nu prea vad cum o sa reusesti sa te intelegi cu el. Nu cu rugaminti si pus in genunchi sa taca, ci cu pus in genunchi, daca asa vrei, pentru a-i fi aproape, pentru a vedea lumea de la nivelul lui, pentru a intelege ce-l supara. Daca tu ai avea o problema, crezi ca ti s-ar rezolva daca cineva ar tipa la tine sau ti-ar da un "time-out"? Sau ti-ar numara pana la 3 sa te calmezi prostit

23.09.2008 4:24
Teodora29
Locatie: France
dar controlul excesiv, inca din primele zile, ce da daca nu un copil frustrat?? si totusi foarte multi parinti il practica
"ii fac program", "il invat sa adoarma singur", "il las sa plinga" sa se invete, "ii mai scot o masa" etc etc
un program impus, niste constringeri care vizeaza si nevoile lui vitale
si o fac senini, ca si cum ar fi normal, ba le considera ca pe ceva normal
unii copii poate accepta mai usor acest stil de viata, si se lasa condusi, si uita sa ceara
dar mai sint si ceilalti, cu caracter puternic, care isi cer zgomotos drepturile....si primesc certuri si palme
acestia nu sint copii frustrati? din cauza cui?
si nu, nu vorbesc de cei mari, ci de cei mici, chiar foarte mici, pe care asa greu ii intelegem, asa greu ii acceptam asa cum sint, pe care simtim mereu nevoia sa ii modificam cu puterea noastra de adulti

24.09.2008 9:39
laura_badea
Locatie: bucuresti
Teodora, cu tine, din cate mi-aduc aminte nu odata am intrat in contradictoriu pe diverse teme si de fiecare data deviem de la subiect. Parerea mea ai luat-o ca si cand unica solutie in caz de criza si isterie a copilului ar fi bataia. Sa sti ca nu e asa, bataia nu e o solutie, cu atat mai mult cu cat vb. de copii de 3-4 ani. Este foarte frumos felul in care vb. tu, numai ca de cele mai multe ori realitatea este cu totul alta, iar ideea era ca copilul nu are nici un motiv ptr. care sa recurga la un asemenea gest. Nu spun sa nu faca deloc dar sub forma de prosteala, prea mult rasfat sau sa fie mai mult bagat in seama, dar exagerarile nu mi se par justificate.
24.09.2008 9:47
laura_badea
Locatie: bucuresti
----------
allamarine1979 a scris:
----------
laura_badea a scris:
Nu cred ca imi e inferior dar nici superior nu vreu sa creada ca e. .
----------


Pai atunci sa pornim de la premisa ca ar trebui sa fie egal, nu? Si daca un egal ti-ar face asta
----------
laura_badea a scris:
nu sunt de acord cu bataia, dar cand ii tragi o palma la fundulet nu cred ca poti spune ca i-ai tras o bataie.
----------
,

respectiv daca sotul tau, avand o opinie total diferita de a ta intr-o privinta, ti-ar trage asa, o palmita dupa cap, cum ti-ar placea? Te-ar face sa-ti schimbi opinia si sa fii de acord cu el? Sau mai degraba te-ar face sa te simti furioasa/umilita/trista/suparata/injosita? Crezi ca un copil ar reactiona altfel doar pentru ca e copil? Ti-ar placea sa-ti castigi "respectul" si "ascultarea" lui cu pretul injosirii lui ca persoana? trist

----------
laura_badea a scris:
Dar ce motiv are un copil sa faca lucrurile astea? Ce inseamna isteria la un copil? Are probleme, are greutati, are datorii de plata si nu stie cum sa le mai faca fata, ca nu inteleg.Nu cumva chiar noi parintii astia moderni, cu idei de tratare al copilului de la egal la egal, alimentam acest comportament. Crede-ma, ca nu as vrea sa fiu vreodata pusa in situatia de a-mi face propriul copil crize si isterii intr-un magazin sau intr-o vizita, doar ptr. ca asa vrea el. Trebuie sa inteleaga ca daca eu spun ca cutare lucru nu se poate sau nu are voie, pai inseamna nu se poate nu ai voie, si nu ca nu vreau eu ca eu sunt parinte si gata.
----------


Adica doar facturile neplatite pot fi percepute drept greutati si permit refularea? Daca tu, ca mama, nu poti intelege ca pentru un copil, la un moment dat, o jucarie sparta poate deveni cea mai mare tragedie....daca nu te poti pune in locul lui, sa privesti lucrurile din perspectiva lui...nu prea vad cum o sa reusesti sa te intelegi cu el. Nu cu rugaminti si pus in genunchi sa taca, ci cu pus in genunchi, daca asa vrei, pentru a-i fi aproape, pentru a vedea lumea de la nivelul lui, pentru a intelege ce-l supara. Daca tu ai avea o problema, crezi ca ti s-ar rezolva daca cineva ar tipa la tine sau ti-ar da un "time-out"? Sau ti-ar numara pana la 3 sa te calmezi prostit
----------


Eu nu stiu cum poti sa compari o divergenta intre parteneri cu una intre parinti si copii. Partenerii s-ar presupune ca sunt niste persoane mature care isi pot rezolva intr-un alt mod problemele. Nu am spus ca la copii cea mai buna metoda este bataia, exclus, dar sunt situatii in care "se cere", ca sa zic asa. Hai sa fim seriosi, realitatea e altfel, e usor sa vb. dar cand esti pus intr-o situatie critica, iar copilul ala deja isi bate pur si simplu joc de nercii tai, ce faci?

24.09.2008 10:15
allamarine1979
Locatie: Baia Mare
----------
laura_badea a scris:


Eu nu stiu cum poti sa compari o divergenta intre parteneri cu una intre parinti si copii. Partenerii s-ar presupune ca sunt niste persoane mature care isi pot rezolva intr-un alt mod problemele. Nu am spus ca la copii cea mai buna metoda este bataia, exclus, dar sunt situatii in care "se cere", ca sa zic asa. Hai sa fim seriosi, realitatea e altfel, e usor sa vb. dar cand esti pus intr-o situatie critica, iar copilul ala deja isi bate pur si simplu joc de nercii tai, ce faci?
----------


Divergentele de care vorbesti se pot foarte usor compara daca plecam la premisa ca toti cei implicati, parteneri sau parinte-copil sunt fiinte umane cu drepturi egale; ori daca tu consideri ca al tau copil are ceva mai putine drepturi decat tine (intr-o eventuala disputa)...atunci da, nu poti face comparatia.
Mie imi pare ca vedem lucrurile foarte diferit: tu esti convinsa ca uneori copiii iti fac in ciuda, fac asa-zisele crize ca sa se joace cu nervii tai; eu sunt convinsa ca aceste crize apar in momentul in care nu le sunt satisfacute niste nevoi. Da, de acord, uneori nevoile astea pot parea aberante unui adult, care nu mai stie cum e sa fii copil. Dar a fi parinte inseamna a fi capabil sa te pui in locul copilului si sa-l intelegi. Nu prea poti pretinde de la copil sa te inteleaga el pe tine...pana la urma tu esti adultul si tu poti judeca mai usor lucrurile. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa-ti impui cu orice pret parerea. Ca daca pe el il apuca o "criza" in magazin...unde-i problema? De ce nu poti incerca sa-l intelegi in magazin?

24.09.2008 10:31
Teodora29
Locatie: France
allamarine a sintetizat cam tot ce incerc si eu sa spun
si , Laura, nu e vorba de conflictele in care tu ai intrat cu mine, aici discutam despre o idee
nu, sint sigura ca nu reduci totul la bataie (desi sint si parinti care o fac), si totusi pentru mine e o metoda inacceptabila, oricit de rar ar fi utilizata
caci violenta e ca un drog, ii dai azi o palma si vezi ca "functioneaza", si o repeti si in urmatoarea situatie in care "te scoate din sarite" samd
si asa ajungem la rezolvarea oricarui conflict printr-o palma etc, in orice caz intr-un mod violent
ceea ce, repet, nu cred ca ati face cu o alta persoana draga, nici cu cotul nici cu un prieten, nici cu altcineva care are o opinie diferita de a voastra
iar faptul ca un copil ajunge la crize....spunea allamarine ca exprima nevoi nesatisfacute
as adauga ca un copil ajunge sa se exprime asa cind a epuizat orice alt mod de comunicare, cind stie bine ca oricum nu se mai face inteles (si asta se poate intimpla si la virste foarte mici)
iar nevoile lui de atentie, de manifestari afective, nu sint capricii, nu sint facute sa se "joace cu nervii" parintilor, ci exprima ceva
si daca am ciuli atent urechea, daca ne-am inalta la nivelul lui sa il intelegem?? inainte de a tipa, inainte de a-l lovi, inainte de a-l trimite la coltul de pedeapsa, inainte de a enerva si reactiona agresiv???

24.09.2008 11:03
zuzalina
eu am un punct de vedere care banuiesc ca-mi va atrage multe rosii in cap, dar il voi expune totusi

a fi parinte inseamna foarte multe lucruri emotionante, in ambele sensuri...copilul te poate face din senin - apucat de streche si din trist si deprimat - cel mai fericit om de pe planeta, si asta cu un gest, un cuvint, o imbratisare
si sunt ferm convinsa ca un copil de peste 2 ani stie foarte bine ce face...cred ca stie ce spune cind te alunga de linga el sau cind iti spune ca te iubeste...in conditiile in care nu are deficiente de IQ, acest caz multumesc lui Dumnezeu nu-l stiu decit din carti
si mai cred ca-ti testeaza limitele, anduranta, in mod constient...dar numai ca nu suntem in fiecare zi la fel...cine-mi spune ca poate avea reactii constante fata ce un anumit tip de atitudine, mie nu-mi ridica decit o intrebare: hai nu zau?!...eu nu cred in mama care se comporta ca si cum nu are niciodata dureri de cap, nu-si fringe miinile intr-o seara ca i s-a intimplat o nasoala mare de tot in familie, nu vine pur si simplu turbata de la munca pentru ca diverse....asa cum eu am zile proaste si momente proaste, asa are si copilul...poate ca sunt egoista, dar cred ca intr-o familie toti au drepturi egale, nimeni nu e mai deosebit, asa ca daca tu vrei sa-ti respect doleantele, toanele si ciufuteniile azi, respecta-mi-le si tu miine....si, daca s-au stabilit niste limite de ambele parti, atunci respecta-le...nu ma condamna pe mine ca parinte ca nu inteleg daca tu ca plod n-ai nici o jena in a te comporta urit, fiind constient de asta (exemplu de dialog: de ce faci cutare? pentru ca vreau sa fiu rea si sa te supar)
si nu, nu e vina mea ca parinte, de fiecare data, ca copilul vorbeste urit, sau se comporta urit, pentru ca, in cazul nostru, in proportie de 90% astea le-a invatat din colectivitate (sa raspunzi, sa lovesti, sa injuri, sa-ti lasi genunchii moi si sa te tirie parintele ca nu te lasa sa cazi, sa te joci cu mincarea in farfurie si astea sunt doar citeva care imi vin acum in minte)...nu ma pot muta pe luna si nici nu-mi pot tine copilul incuiat in casa...pot doar sa realizez ca, de exemplu, dupa ce mi-a spus un pusti de 3 ani si ceva pe plaja ca daca ma deranjeaza ca o loveste pe fi-mea ma bate si pe mine de-mi suna apa in cap (a fost luat de mina si dus la parintii lui imadiat, iar el a continuat sa injure si sa ne ameninte si pe mine si pe sotul meu ca ne bate, pe el chiar l-a si lovit pe el de citeva ori), fata mea care privea inmarmurita scena, a inceput sa raspunda si sa loveasca de atunci daca este dojenita chiar si usor, desi in prima faza a spus ca este un baietel rau si a refuzat sa se mai joace cu el...cu ce am gresit eu? ca mi-am dus copilul la mare?? tot ce se poate...dar acum trebuie sa trag pentru 10 zile de contact cu plozi prost crescuti, si chiar nu ma incinta asta...dar absolut de loc

in concluzie
1. din pacate, societatea este plina de oameni ca o educatie precara, care fac copii si-i cresc in acelasi stil...noi, ceilalti, tragem
2. daca vrei sa fiu om cu tine, nu fi animal cu mine, fie ca ai 1 an, fie ca ai 70...nu mi se pare normal sa-l pleznesti pe copil, asa cum nu mi se pare normal sa plezneasca nimeni pe nimeni...dar mi se pare normal sa ne respectam unii pe ceilalti, sa ne intelegem problemele si frustrarile reciproc

24.09.2008 11:08
Teodora29
Locatie: France
zuzalina, poate si aici e o cheie
influentele exterioare exista si nu le putem nega, nici indeparta, dar le putem contracara efectele, invatind copilul ca in timp sa aleaga ce e bun
szi desigur ca eu de exemplu am si eu zilele mele proaste, obosite, lipsite de chef si cite si mai cite
si....de prefacut nu ma pot preface caci ar fi complet inutil
asa ca prefer sa ii explic copilului ce e cu mine si de ce sint asa
ei, si daca ii cer lui sa ma accepte asa cum sint in acele zile proaste, eu de ce nu l-as accepta si pe el cind se trezeste cu fata la cearceaf si miriie toata dimineata, cind e frustrat si suparat si plinge si nu stie ce vrea?

24.09.2008 11:22
laura_badea
Locatie: bucuresti
Teodora, ma deranjeaza foarte tare cand cuvantul frustrat este atribuit unui copil, mai ales daca face parte dintr-o familie sanatoasa, cu principii sanatoase. Exteriorul are o influenta foarte mare asupra copiilor nostri, tocmai de aceea sunt de parere ca noi ca parinti prin comportament, educatie sa depasim acest exterior. Numai ca nu de fiecare data crizele copilului sunt o imitatie a ceea ce vede afara sau la tv, sau nu de fiecare data prin iesirile alea isi exprima o nevoie, o stare, nu de fiecare data cerseste afectiune. Si atunci cand starile astea devin ptr. el un mod de exprimare sau un mod de a obtine ceva trebuie sa iau atitudine, intr-un mod mai autoritar, zic eu.
24.09.2008 11:46
zuzalina
teodora....pai tocmai asta e, ca pina la concediu ne intelegeam reciproc, ii spuneam sau ma vedea ca-s suparata sau obosita si ma intelegea, au fost cazuri in care m-a lasat sa dorm linga ea o ora, doua, in timp ce ea s-a uitat la desene sau s-a jucat in liniste linga mine
asa cum eu incerc sa o scot din starea nasoala, daca se trezeste cu fata la cearsaf, prin orice mijloace

uite conversatia de dimineata, la care si-a luat una peste gura (repet, nu sunt adepta violentei, dar exista niste limite si nu accept niste lucruri)
-ai pijamaua uda..de ce?
-am facut pipi
-pai bine mai mami, n-a fost vorba sa nu mai faci pipi pe tine ca ne suparam rau?! esti fetita mare acum, scutece poarta numai bebelusii...
... (a ridicat din umeri si a plecat)
i-am facut laptele, i l-am dat, am imbracat-o in haine de casa, ea era cooperanta si ginditoare
-mami, sa nu ma pui la colt, nu vreau la colt
-nu te pun la colt, doar ca nu mai vorbesc cu tine si azi esti pedepsita
-vreau colorile! DA-MI colorile!!!
-nu, esti pedepsita, azi nu colorezi si nu te uiti la desene
-esti un magar mare! ai auzit? UN MAGAR MARE, asta esti

uite, la chestia asta si-a primit una peste gura si a zburat la ea in camera instant...am gresit? sunt sigura de asta...asta nu a invatat in casa si nici la desene...asta a invatat la mare...de ce aplica? pentru ca ea stie ca nu primeste bataie, asa cum a vazut ea in model...a avut o surpriza nu tocmai placuta...data viitoare nu stiu cum voi reactiona, dar sper sa nu existe o data viitoare...

24.09.2008 11:59
laura_badea
Locatie: bucuresti
Uite Teodora cu ce a gresit Zuzalina? Cand un copil care nu aude in casa cuvinte jignitoare te trezesti cu el din senin ca-ti tranteste o jignire pe care a auzit-o in alta parte si pe care tu i-ai explicat-o ca nefiind buna, ce metoda aplici? Te asezi in genunchi la nivelul lui si vb. la fel? Sau ii mai explici o data cu toate ca mai existasera asemenea discutii? Sa fim seriosi, copilul nu mai face diferenta intre partenerul de joaca si parinte.
24.09.2008 12:26
Teodora29
Locatie: France
si care-i baiul daca nu face aceasta diferenta?
eu nu sint aici nici sa judec cazul zuzalinei, nici sa dau sentinte
exprim doar un alt punct de vedere
si al meu face crize, si al meu are perioadele lui
se alungeste pe jos in magazin (pentru ca e obosit, pentru ca e frustrat etc etc), ce-ar trebui sa-i fac?
si al meu ma loveste in acest moment, si isi exprima astfel descumpanirea si furia pentru ca am lipsit citeva zile...ii opresc mina si o iau de la capat, sigura ca va inceta
ar trebui poate sa ii neg sentimentele, sa le refulez adinc in el si sa-i mai ard si o palma???
prefer sa merg la sursa, sa vad ce ii cauzeaza o asemenea stare
sa explic ore in sir, printre jocuri si altele, calm, cald, fara loc de pedeapsa, ci in miscare
si intr-o zi tot va intra

24.09.2008 12:26
zuzalina
laura...am gresit pentru ca mi-am iesit din minti si am reactionat violent, si recunosc asta...ar fi trebuit sa-i explic ca nu asa se vorbeste, eventual sa o trimit la colt, nu sa-i dau o zmetie peste gura...daca nu as fi vazut rosu in fata ochilor...
e drept ca ea a gresit si a stiut ca a gresit, a stiut ca am renuntat la pedeapsa drastica si ca am negociat alta mai blinda, asa ca a hotarit ca trebuie sa renunt la orice fel de pedeaspsa si ca mai trebuie si sa ma apostrofeze, pentru ca asa a vazut ea la altii....a considerat ca e cazul sa ma altoiasca verbal, pentru ca, nu-i asa?!, am renuntat o data pe ziua de azi...si asta a fost o alta greseala...

de exemplu...atunci cind ea ma loveste, ii tin miinile si ii explic, fara tipete, ca nu trebuie sa ma loveasca, pentru ca ea nu este lovita, nu trebuie sa loveasca nici ea la rindul ei...si se opreste

24.09.2008 1:52
dabelea
Zuzulina a scris:

a fi parinte inseamna foarte multe lucruri emotionante, in ambele sensuri...copilul te poate face din senin - apucat de streche si din trist si deprimat - cel mai fericit om de pe planeta, si asta cu un gest, un cuvint, o imbratisare
si sunt ferm convinsa ca un copil de peste 2 ani stie foarte bine ce face...cred ca stie ce spune cind te alunga de linga el sau cind iti spune ca te iubeste...in conditiile in care nu are deficiente de IQ, acest caz multumesc lui Dumnezeu nu-l stiu decit din carti
si mai cred ca-ti testeaza limitele, anduranta, in mod constient...dar numai ca nu suntem in fiecare zi la fel...cine-mi spune ca poate avea reactii constante fata ce un anumit tip de atitudine, mie nu-mi ridica decit o intrebare: hai nu zau?!...eu nu cred in mama care se comporta ca si cum nu are niciodata dureri de cap, nu-si fringe miinile intr-o seara ca i s-a intimplat o nasoala mare de tot in familie, nu vine pur si simplu turbata de la munca pentru ca diverse....asa cum eu am zile proaste si momente proaste, asa are si copilul...poate ca sunt egoista, dar cred ca intr-o familie toti au drepturi egale, nimeni nu e mai deosebit, asa ca daca tu vrei sa-ti respect doleantele, toanele si ciufuteniile azi, respecta-mi-le si tu miine....si, daca s-au stabilit niste limite de ambele parti, atunci respecta-le...nu ma condamna pe mine ca parinte ca nu inteleg daca tu ca plod n-ai nici o jena in a te comporta urit, fiind constient de asta (exemplu de dialog: de ce faci cutare? pentru ca vreau sa fiu rea si sa te supar)
si nu, nu e vina mea ca parinte, de fiecare data, ca copilul vorbeste urit, sau se comporta urit, pentru ca, in cazul nostru, in proportie de 90% astea le-a invatat din colectivitate (sa raspunzi, sa lovesti, sa injuri, sa-ti lasi genunchii moi si sa te tirie parintele ca nu te lasa sa cazi, sa te joci cu mincarea in farfurie si astea sunt doar citeva care imi vin acum in minte)...nu ma pot muta pe luna si nici nu-mi pot tine copilul incuiat in casa...pot doar sa realizez ca, de exemplu, dupa ce mi-a spus un pusti de 3 ani si ceva pe plaja ca daca ma deranjeaza ca o loveste pe fi-mea ma bate si pe mine de-mi suna apa in cap (a fost luat de mina si dus la parintii lui imadiat, iar el a continuat sa injure si sa ne ameninte si pe mine si pe sotul meu ca ne bate, pe el chiar l-a si lovit pe el de citeva ori), fata mea care privea inmarmurita scena, a inceput sa raspunda si sa loveasca de atunci daca este dojenita chiar si usor, desi in prima faza a spus ca este un baietel rau si a refuzat sa se mai joace cu el...cu ce am gresit eu? ca mi-am dus copilul la mare?? tot ce se poate...dar acum trebuie sa trag pentru 10 zile de contact cu plozi prost crescuti, si chiar nu ma incinta asta...dar absolut de loc

in concluzie
1. din pacate, societatea este plina de oameni ca o educatie precara, care fac copii si-i cresc in acelasi stil...noi, ceilalti, tragem
2. daca vrei sa fiu om cu tine, nu fi animal cu mine, fie ca ai 1 an, fie ca ai 70...nu mi se pare normal sa-l pleznesti pe copil, asa cum nu mi se pare normal sa plezneasca nimeni pe nimeni...dar mi se pare normal sa ne respectam unii pe ceilalti, sa ne intelegem problemele si frustrarile reciproc
--------------------------------------------------------------

Imi place foarte mult ceea ce ai scris. Si eu am baietelul (care desi are aproape 4 ani) nu stie sa injure sau sa bata, nu stie sa imparta palme in stanga sau in dreapta, nu stie sa tipe la alti copii. Un lucru iti pot spune:
Am observat ca, in cazul cand intalneste astfel de copii care tipa la el, ridica mana sau ii vorbesc urat, nu mai sunt partenerii lui de joc sau joaca. Ii evita cu desavarsire.
Mi-a fost foarte teama cand l-am dus la gradinita, m-am gandit ca o sa ia bataie de la toti, dar din contra, alegandu-si prietenii (lucru care m-a bucurat foarte mult) nu a avut deocamdata niciun fel de coflict la gradinita.
Si..............da, nici eu nu suport copii foarte violenti (fizic sau verbal). Ceea ce ma dispera cel mai mult este faptul ca daca vezi acest lucru in parc si te uiti la parintele acelui copil el zambeste sarcastic si zice ,,Ce sa-i faci e copil!"

25.09.2008 2:17
margaritar
Punctul meu de vedere este ca o metoda f buna este aceea de a ignora faptele si comportamentele nepotrivite si recompensarea sistematica (asta presupune atentia parintelui zi de zi) a celor potrivite, corespunzatoare, chiar si a celor mai mici. Nu va grabiti sa spuneti ca nu exista.
Poate va intrebati ce se poate face in conditiile in care va aflati in magazin si urla sau se intinde pe jos...ei bine putem de asemeni sa-l ignoram caci rusinea fata de ceilalti este nefondata. Daca dv va vedeti de drum, copilul va veni dupa dv, caci nu tb sa uitam nici o clipa scopul lui: sa va atraga atentia, in principiu. Sigur ca in timp el poate invata ca aceste lucruri va creaza diverse stari neplacute si va fi posibil sa procedeze asa si ca modalitate de razbunare pentru unele lucruri care l-au suparat (de genul: lipsa de timp pt el, timp petrecut alaturi de el dar nu impreuna cu el, incapacitatea dv de a-l asculta cu atentie cand are ceva de spus, de aratat, nevoia de lauda nesatisfacuta, faptul ca [u][b]nu se simte [/b][/u] iubit etc)
In cazul in care, insa, in magazin copilul isi indreapta agresivitatea catre oameni sau marfurile de pe raft este cazul sa iesiti in acel moment din magazin (cumparaturile pot astepta, insa interventia dv. prompta si educatia nu) si sa continuati sa il ignorati intr-un spatiu sigur.Pana cand se opreste (SIGUR se va opri). Sub nici o forma nu reactionati cu morala sau pedepse in timpul crizelor. Eu cred, spre exemplu ca mamica baietelului de 5 ani obisnuia ca la capatul puterilor sa ii ofere totusi ciocolata pee care o vroia ACUM.
Va doresc numai bine.

26.09.2008 2:13
margaritar
Simt nevoia sa mai adug ceva...Se vorbea la un moment dat despre egalitatea copilului cu parintii. Din punctul meu de vedere suntem egali cu totii (copii, adulti, varstnici) in ceea ce priveste drepturile noastre ca si fiinte umane: avem dreptul sa fim ascultai, acceptati, intelesi, sa ni se ia in seama opiniile, sa fim aparati, securizati...etc. Insa aceste lucruri nu anuleaza faptul ca copiii vor trebui sa inteleaga conform varstei lor care sunt rolurile in familie. Rolul unui copil nu este acelasi cu al parintelui...si rolurile unui copil se schimba odata cu varsta. Adica unul din motivele pt. care copiii au parinti este acela ca au nevoie sa fie ghidati caci suntem primii lor dascali. Situatia aceasta nu se inverseaza. Nu are cum. Este o taina pana la urma...
26.09.2008 7:38
dabelea
Frumoase cuvinte, margaritar!
La multi ani, pentru piuca ta! sarut sarut sarut

27.09.2008 11:06
margaritar
Merci mult pentru urari. Maria Mirabela a implinit 2 ani pe 7 septembrie.
29.09.2008 8:28
Etienne
Eu, de-a lungul timpului, la cate o criza a copilului am reactionat in 2 moduri: fie am ignorat total comportamentul, cand comportamentul era intins la extrem (ex tavalit pe joc, dat din piciore, urlete puternice) sau explicatii, cand crizele copiluli sunt de fapt mici mofturi, cand copilul poate avea atentia indreptata catre explicatiile parintelui.

Si acum mai are mici crize, dar de tavalit sau urlete nici vorba. Mai vrea una, sau alta, i se explica si gata.

Mai are si scapari in vocabular si, in general, cam stiu de unde, dar ma bazez pe faptul ca daca in casa nu aude astfel de vorbe si eu, explicandu-i ca nu e frumos, el va intelege si nu va repeta. Pana acum am avut rezultate astfel.

In plus, la noua gradinita unde merge kiar fac eforturi educatoarele ca copiii sa nu vorbeasca urat.

01.10.2008 1:25
gabman
Acum v-am gasit.
mai exista o discutie pe aceasta tema si aici
http://www.parinti.com/terribletwos-t-30216.html
Eu scriu aici nu ca sa influentez pe careva, nici sa critic, nici sa dau lectii, nici sa ma aprobe cineva. Daca cuiva ii place si are ceva bun de luat din parerea mea, ok, daca, nu ma luati in seama - e cel mai simplu asa. Scriu aici ptr ca este experienta propie pura, n-am apucat sa ma consult cu nimeni cand am inceput sa trec impreuna cu copilul meu prin acesta etapa din viata noastra .
Desi am inceput initial prin ignorare, pedeaspse etc, cititi in link-ul de mai sus, am adoptat in runda 2 pozitia de mama echilibrata, intelegatoare, apropiata etc.E inimaginabil mai bine asa. Acum toate mi se pare simple si usoare si limpezi.
Copilul meu e alt copil, parca am luat altul din parc , a devenit ...................cum sa zic? rezonabil?!?
Toeria mea se bazeaza , in mare, pe urmatoarele :
1) cel putin ptr inca ceva ani eu/noi(si tatal lui) suntem modelul copilului, si vrem sa fie asa. Daca tipam = invata sa tipe, daca il lovim= invata ca e ok, atunci cand este nemultumit sa loveasca (mai mult decat atat, am impresia ca in furia de moment, nici nu mai stiu daca l-as lovi ca sa-l "corectez" pe el, sau ca sa ma descarc pe mine!!!!)
2) cred cu tarie in educatia cu vorba buna si explicat de mii de ori acelsi lucru, ptr ca trebuie sa stie de vorba buna, ne intelegem la nivel cerebral/intelectual ...sa ne intelegem.....o sa creasca...ce-o sa fac cu el adolescent? o sa-l pocnesc in fata prietenilor?!?
3) nu sunt , desi inca nu-mi iese de fiecare data, adepta educatie in public, ca sa vada Tanti Mitza ca mi-am apostrofat copilul. Sunt de acord ca trebuie potolit, educat ce vreti voi, dar il poat lua deoparte intr-un colt, il scot din camera, il duc la baie etc sa-i vorbesc ca acasa. Asa imi zice mie sufletul si mintea: ca inca de acum tre sa-l invat ca una e casa, familia, intimitatea, persoana lui etc, si alta e restu lumii. E o forma de respect pe care ma straduiesc sa i-o dau copilului meu.Da, ok, nu te "las" sa scapi neatentionat ca nu ai facut bine, dar nu de fata cu lumea., nu vreau sa-l supun , desi inca nu are 2 ani, oprobiului public. sa simta ochii atinti asupra lui cat mama lui il cearta,...............brr
4) educatia de acum, din primii ani, asa cum inteleg eu lucrurile, nu inseamna doar sa faci sa inceteze "crizele" de plans si revolat, ci inseamna sa pui bazele clare si de neschimbat, ale educatiei ulterioare. Cu anii astia nu te mai intalnesti . La nus cati ani, daca vezi ca nu da roade vorba buna si blandetea, ok, te poti apuca de educatia cu nuiaua, sa zicem, dar ce pierd daca incerc acum sa construiesc ceva solid, no, dupa parerea mea? Dar ce am de castigat daca copilul imi este aliat nu dusman care sa nu mai stie cum sa ma fenteze, pe mine, autoritatea mea, represaliile?!?
5) o, da, imi doresc nespus sa fim prieteni. da, cu niste limite de bun simt ca intr-o prietenie serioasa,matura, nu ne tragem de sireturi cum se zice, nu ne injuram si nu ne zicem 'bai,tata" ca la coltul liceului, dar , Doamne ce-mi doresc sa fim prieteni!!! In afara de tot sufletul meu, exista si lucidiatea, cerebralul, aaaaaaa...'interesul": imi doresc enorm sa fim prieteni buni, sa ma stie echilibrata, sa aibe incredere in mine si parerile mele, astfel incat, atunci cand va fi mai mare si l-or orbi tentatiile sa vina la mine sa ma intrebe nu la prietneul de scoala care atata minte cat el sau mai putina. Sa vina sa ma intrebe pe mine cand o vrea sa guste berea, cand o vrea sa traga o tigara, cand ,...cand .....ioi! poate nu...cand il vor tenata drogurile etc.
autoritatea e cea pe care incearca s-o incalce prima, cred eu.
prietenia e cea care , in mod normal, ar vrea s-o pastreze.
asadar, si doar la nivel cerebral daca privesc lucrurile eu il prefer prieten bun. cand tot dai la el ca la fasole, interzici, pedepsesti la un moment dat, gata, se epuizeaza si ell ce-o sa zica: a, iar urla maica-mea 2 zile, apoi ii trece.............dar nu cred ca va fi la fel de indiferent cand va fi pe cale sa piarda un prieten bun, pe care il stie de -o viata.
Mai cred, asa cum ziceti si voi, ca de multe ori au aceste manisfestari ptr ca asa vor ei, a aparent fara motiv desi motivatie exista :testeaza. Dar, nu cred defel ca la baza sta rautatea, ci nevoia de cunoastere. E un mod de a aduna informatii, reactii ... si eu sa-l pedepsesc ptr asta?!? sa-l las sa planga singur? eu prefer, ptr copilul meu, sa-mi pastrez cumpatul, nu sa-i arat cat de nervoasa stiu sa fiu. Acum are nevoie de informatie si cauta , pe putinle cai pe care le are la indemana sa acumuleze......noi ne suparam......mai trec anii si ne riugam de ei sa acumuleze cat mai multa informatie la scoala.....nu stiu, dar ma intreb, acumularea asta de informatie nu poate fi deja o deprindere? 'sunt obisnuit sa fiu curios, sa caut, sa inteleg....".
7)da, cred ca desi orbita de iubire, mai sunt lucida si nu, nu-i fac totul pe plac. Stie ca sunt lucruri care nu are voie sa le faca, sa le atinga etc. stie ca sunt hotarari pe care le luam noi. Insa , sper ca fiu consecventa muuuulti ani, niciodata nu vreau sa luam hoatarari fara ca el sa stei, fara a-i fi explicate, fara a fi pus in tema. Nu vreau sa-l cresc mintindu-l , sau manipulandu-l cum ha! nici noi nu vrem ca parinti sa primim acest tratament mai tarziu. Nu vreau sa-l cresc in iluzia ca el e buricul pamantului etc, asadar atunci cand de ex tre sa intram in casa si refuza, nu-i dau nici voie sa decida el cand se va intampla, dar nici nu vreau sa-i impun rigid, "in secunda asta intram in casa!" decid eu cand, dar am grija sa-i dau timp sa se obisnuiasca cu ideea , si-i si povestesc de ce mergem in casa, cum s-a facut noapte, frig, ce vom face acasa etc. la noi functioneaza deja de mult treaba asta
8 da, cred cu tarie ca un copil poate fi frustrat si are acest drept, idiferent de cum e familia din care provine. Frustrarile copilului nu vin neaparat din educatie, ci din imprejurari, din neputinta. Nu stiu cine de aici nu ia in considerare frustrarea copilului,nici nu vrea sa stiu, nu fac referire la careva anume, este doar parerea mea. Cred ca tarie ca piciul meu poate fi frustrat ca la nici 2 ani nu reussete, desi se straduieste de ceva vreme, sa bage o jucarie mare intr-o cutie mica!! II acord dreptul sa fie frustrat, si sa planga si reactia mea este sa caut instat cateva obiecte mari si mici si 2 -3 cutii si sa-i arata cum sta treaba, sa-l linsitesc ajutandu-l sa descopere, fiind langa el, o prezenta calda, calma, iubitoare, chiar daca a plans si a aruncat initial cutia si jucaria. Prefer sa gasesc cat mai repede motivul nemultumirii lui, decat sa-l abandonez pe covor fara sa-mi bat capul " a, iar l-a apucat"....
9)Mai cred ca, nu o data, se adevareste faptul ca plansul copilului nu e dovada de istericale, prostie, rasfat , ci e dovada a neputintei noastre de a ne pune in pielea lui, de a-l pricepe...si atunci ma intreb eu, e cinstit sa-mi pedepsesc copilul ptr ca nu pricem de ce pange? oare sa ma pedepseasca si el cand o veni vremea sa nu ma mai fac inteleasa explicit? cand oi presupune ca oricum ma intelege, dar el e ocupat cu viata lui deja si nu mai are timp sa se aplece asupra mea, batrana senila!!!
10) cred cu tarie ca si copiii mici au probleme mari!!!!! ale noastre, de oameni mari par mizilic in comparatie cu ale lor. de ce? ptr ca: eu ca om mare, deja am experienta gandirii, analizei etc, macar din instinct de conservare caut solutii, scormonesc, intreb in stanga si-n dreapta, ma sfatuiesc..................citesc, caut pe net, ma duc la doctor, iau medicamente de capul meu, iau decizii...el?!? de unde sa inteleaga el, unde sa caute sprijin, ajutor, solutii , consolare? in capsorul lui? cata ex[perienta si pricepere si putere de analiza are el? in cutia lui cu jucarii? ok si daca-l doare gingia? sau ii e cald si nu stie sa zica, da il enerveaza bluza aia nenorocita de pe el?lsau daca s-a grabit sa-l intampine pe tata la usa si a cazut si-i e ciuda de nu mai poate ca a cazut in fata lui tati?!?
parerea mea e simpla: daca ma grabesc sa traiesc viata si , azi! sa inceteze cu plansul ca de nu-i vai de capul lui, el sa stie bine cine-i sefu' aici, pierd cel putin un amanunt esential: sufletul lui de copil - Doamne, ce minunatie...
ganditi-va doar o secunda cu in pieptul ala mic, are o inimioara!!! are sufletel
Stiu ca ptr multe dintre voi poate asa e mult prea siropos spus. Nu sunt o siropoasa, nu sunt din categoria AP mamys de felul meu sunt chiar lucida, nu-mi rasfat copilul excesiv si incerc sa pastrez linia de mijloc, echilibrul cat pot de bine, dar sunt total indragostita de copilul meu si vreau ca ma tarziu sa nu -mi reprosez, sa nu-mi reprozese ca n-am fost in stare sa-i fie alaturi.
inchei cu intrebarea care mi-a venit ceva timp in urma in minte, si care a declansat tot rationamentul meu de mai sus:
cum pot cere unui copil de 2,3.4 ani ceva ce eu insumi, ca adult,nu-i pot oferi ca model?

02.10.2008 9:41
nikolka
Buna fetelor, pacat ca nu am timp mai des sa intru, dar am citit cu sufletul la gura discutia starnita de exemplul cu fiul meu.

zuzalina cred scria:[i]In cazul in care, insa, in magazin copilul isi indreapta agresivitatea catre oameni sau marfurile de pe raft este cazul sa iesiti in acel moment din magazin (cumparaturile pot astepta, insa interventia dv. prompta si educatia nu) si sa continuati sa il ignorati intr-un spatiu sigur.Pana cand se opreste (SIGUR se va opri). Sub nici o forma nu reactionati cu morala sau pedepse in timpul crizelor. Eu cred, spre exemplu ca mamica baietelului de 5 ani obisnuia ca la capatul puterilor sa ii ofere totusi ciocolata pee care o vroia ACUM.

tocmai asta era, eu nu ii cedez cand sunt ferm convinsa ca acel lucru pe care il vrea ACUM nu este pentru binele lui. Cumparaturile au asteptat de multe ori si noi am iesit afara sa explicam si sa calmam spiritele. Dar are rezistenta si se incapatineaza sa faca ce vrea el.
Desi stie foarte bine ca nu obtine acel lucru de care mama i-a explicat ca nu este bun, totusi face uneori aceste crize, acest lucru nu il inteleg eu, de ce persista atat. Oare chiar nu stiu sa inerce ce rezista parintii?
Am vazut o fetita care isi manipula parinti plangand pana isi cauza starea de voma , iar ei ii dadaeau totul sa nu i se faca rau fetei.Dupa aceea fata ca din senin nu avea nimic si si-a soptit pentru ea: am castigat! (avea doar 6 ani)


Faptul ca am tipat pe el regret dar a fost o coarda intinsa la maxim cand nimic nu a mai functionat , nici explicatia.

[b]teodora[/b]: eu nu sunt adepta violentei si credema ca am incercat in mai tot timpul sa explic copilului de ce unele lucruri nu le poate obtine, ca ii fac rau etc...am incercat sa ma cobor la nivelul lui si sa-l inteleg, sa-l fac sa inteleaga multe in jurul lui si pe mine, dar are iesiri de genul pe care le-am mentionat atunci.

Intrebarea era de unde sa mai gasesc calmul si echilibrul psihic ca sa pot rezolva situatia. Are rezistenta si repet nu cedez atunci cand sunt ferm convinsa ca acel ceva pentru care face criza respectiva, ii dauneaza.

02.10.2008 10:01
nikolka
ca sa ma intelegeti mai bine tin sa adaug ca Robik nu este un copil rau, din contra ,stie sa vina sa ma imbratiseze, vorbim despre toate lucrurile pe lumea asta, despre comportamentul rau si bun, in desene si povesti luam exemple de comportament pe care le discutam, la nivelul lui bineinteles. Caut sa-i incurajez comportamentul pozitiv, de exemplu atunci cand din propie initiativa coloreaza, ajuta cu orice maruntis, il mangai si ii spun ca este cuminte si acest lucru e minunat(atunci primeste si ceva bun). In colectiv nu are probleme cu ceilalti copii dar inca de la 3 ani mi-a spus si educatoarea ca este foarte incapatinat. La 4 ani din cauza ca ne-am mutat am schimbat gradinita si am auzit acelasi lucru :este un copil inteligent , cuminte, nu provoaca conflicte, se fereste de cei care sunt agresivi dar este incapatinat, face lucrurile atunci cand vrea el. Si acesta gradinita nu este una tipica, aici se bazeaza mult pe psihologia copilului, toate metodele de educatie au loc prin joaca, dar fiul meu spune nu, uneori si prefera sa stea singur decat sa participe la unele activitati odata cu ceilalti. Apoi cand considera el, vrea ca ceilalti sa mai repete o data si cu el, si binenteles se supara pentru ca nu se mai poate.

Chiar as vrea sa citesc parerile voastre, poate reusesc sa inlatur aceasta latura a caracterului lui.

03.10.2008 2:22
gabman
nikolka
eu, personal cred ca incapatanarea, de ex, asa cum ai zis si tu e o latura a caracterului lui si cred ca nu poate fi inlaturata ci poate usor atenuata sa devina o incapatanare constructiva: prin incurajari si optimism, cu aplecare, poti de exemplu sa-l "inacaptanezi" sa fie cel mai bun la scoala
ca sta deoparte cateodata si abia apoi intra si el in hora.......nu stiu daca eu as vrea sa modific asta....al meu e genul asta de copilas, sta si se uita dar nu "socializeaza" oriunde, cu oricine.........eu, personal, nu vreau sa corectez asta...daca el poate face selcetie deja , mie imi pare bine

la varsta asta,ca deja te intelegi altfel cu el si mai ales ca va intelegeti bine, poate ca-l poti ajuta ca atunci cand se incapataneaza sa strice musai ceva sa reusesti sa-i captezi atentia spre altceva, dar cam din aceasi categorie de actiune: vrea sa strice o masina. hm, nu stiu daca e cea mai buna idee, ca poate iti mai trebuie sau o sa-ti fie dor de ea, uite, hai sa stricam podul din lego(actiune e aceesi - stricam) ca sa facem un garaj masinutei........probabil ca va merge dupa ceva runde de incercari...mai mult, n-a mers, a stricat masinuta, pfu! la gunoi...asta se intampla cu lucrurile stricate care nu mai folosesc, ti-am spus ca o strici si ca nu vrei asta, imi pare asa de rau ca nu ai crezut ca am dreptate si l-as lua in brate : il pun in fata consecintelor actiunilor lui, dar nu-l las singur si dezamagit.
asta incerc eu acum ptr ca arunca jucariile cand e suparat: sunt momente in care e nervos ca s-a intepenit o roata sau ce stiu eu ce si atunci incerc sa-i arat care-i baiul, sa-l invat sa caute solutii nu sa renunte. Dar, cateodata le arunca pur si simplu ca asa are el chef. atunci o culeg si merge in debara: n-ai nevoie de ea, ok, dar nu trebuie nici s-o strici, nici sa spargi tv ptr asta. si-o iau, fara drept de apel
iese circ . stau cu el si-i explic de cateva ori de ce am luat jucaria, si de multe ori tace, de dat nu i-o dau inapoi decat daca ma fac inteleasa: daca o mai arunci o singura data, ajunge la gunoi!!! esti sigur ca o vrei? esti sigur ca nu mai arunci? inca n-am ajuns niciodata sa arunc la gunoi ca n-a fost nevoie.
la faza cu ciocolata: as face portie : ai voie atatea patratele pe zi, sau, si mai bine, ca sa nu stea fix cu gandul ca mai e cioco in dulap, as lua ciocolate mici sau din start vede numai porti alocata. asta e portia ta ptr azi, depinde de tine cat de mult iti ajunge. si l-as urmari cat si cum papa. daca l-as vedea ca repede,repede, asa incerca sa slavez ceva : hai sa pastram si ptr pranz, sau ptr cand te trezesti.....poate intr-o zi reusuesti si atunci va vedea singurel ca e bine si asa.
Altfel: nu-i cioco, dar pot sa-ti dau banane, sau iaurt sau ce stii tu ca-i place ceva fff tare si stii ca e bun ptr el. Evident ca la inceput nu va merge dar in timp......asta merge la noi. din pacate a dat de gustul de cioco din gresala si stie clar ca-i place . nu vorbeste dar are un sunet anume ptr cioco si niste gesturi fixe si ii dau ce stiu eu, rar o jumatate de patratica si plange evident ca mai vrea,. ii explic ca nu mai e, ca s-a treminat, ca atat are voie si nici macar, ca am in schimb banana sau ceva...si pana la urma e buna banana. acum accepta f usor schimbul. ii mai dam si ursuletului banana si e distractiv si tot asa.
cu magazinul? el nu prea urla ptr diverse ptr ca nu i-am prea dat voie, cateodata plange insa dupa vaze si alte minuni si atunci , eu, nu mai vad in jur, habar n-am cati se zgaiesc la mine ca face circ, stau si-i explic ca nu e voie , ca se sparge, ca se poate taia, ca..........nu intelge, e clar, sunt niste notiuni pe care nu le are...cel mult e curios probabil: ce inseamna sa ma tai? o fi in capul lui, insa il linisteste de multe ori tonul ferm, egal, cald, pe care-l cunoaste deja. Daca nu merge asa, ne retragem , iesim, schimbam locul si-l iau de umeri sau de fatzuca si ma uit in ochii lui...o sa ziceti cum? daca urla? la noi merge, intotdeuna ii atrag atentia cateva secunde , mai ales daca ii iau fata in maini si ma uit intens la el,(se uita si el laa mine, mai plange, mai verica daca mai sunt acolo la fel de "taioasa") nu zic nimic ,nici pas, insa privirea cred e destul de convingatoare.si poate faptul ca tac?!? habar n-am....in rest, stiu ca daca nu ne putem intelege cu el, tzup acasa!!! (fara cumparaturi fara nic) pe drum catre masina ii explic ca mergem acasa si de ce iar in masina nu-i muzica, nu canta nimeni, nu rade nimeni, nu vorbeste nimeni...mai zice el de-ale lui dar e ff contrarariat de ce nu ma stramb la el, de ce nu rad, de ce nu-i raspund imitandu-l( nu vreti sa stiti cum e in sufletul meu) ....o singura data cred ca a fost nevoie de asta.
cateodata merge sa-i spun, nu ai voie sa pui mana pe aia, dar uite cat de fina e asta, sau uite ce inteapa asa ( ma refer la o mura de vravijoare de decor), sau.....si e curios si uita de altele
la voi e mai mare, poate merge sa te apuci sa vb despre o poveste care-i place, vorbesti singura, vorbesti cu tatal lui, poate devine atent daca il prinzi o secunda intreba-l ceva, orice in legatura cu povestea ca nu mai stii cum era.....faptul ca va cauta in memorie raspunsul poate il face sa uite de ce a inceput sa planga...incercati sa jucati fazan cu cuvinte simple si un pic adaptat ...zi-mi un cavant care incepe cu l....

05.10.2008 10:26
nikolka
multumesc pentru sfaturi si parerile tuturor, Gabman cred ca esti o mama foarte buna si felicitari pentru modul cum rezolvi situatiile.
Poate ca nu ai sa ma crezi, chestia cu portionarea ciocolatei sau inlocuirea ei cu alte bunatati am incercat-o si... nu prea merge dar e pentru binele lui, si mai rau e ca eu nu-i prea cumpar , ci cei din jur, neamurile, musafirii, tot timpul am dulapul plin, chiar daca i-am rugat si interzis sa-i aduca asa multe dulciuri, sa nu mai vorbesc cate ii cumpara tati sau trimite buni.
Cand era mai mic aveam o poveste cu un spiridus care ia copiilor jucariile pe care le arunca sau nu le pun la locul lor, si le da altora care au nevoie de ele si sunt cuminti. Ca sa fie real intradevar luam acea jucarie noaptea si pentru un timp ramanea ascunsa in pod. Numai ca nici asta nu a tinut prea mult. La un moment dat mi-a zis ca el are destule jucarii si ca tot primeste altele, asa ca poate sa le ia spiridusul, dar totusi are mai multa grija cu ele, in afara de momentele cand are iesirile lui.

Sa stiti ca de la fiecare invat cate ceva si ma ajuta enorm. In ultimul timp aveam impresia ca ma lupt cu morile de vant.
Acum e altfel...

In fine vreau sa povestesc acum despre altceva petrecut chiar ieri care m-a uimit. Toata ziua de sambata din pacate, a trebuit sa fiu plecata in interes de serviciu, sotul meu e plecat si el de doua saptamani in alt colt al tarii, asa ca fiul meu a stat toata ziua in grija cumnatei mele. Eu stiu ca copilului i-a fost foarte greu fara amandoi si desi am cautat sa-l pregatesc din timp pentru ziua asta, sufletelul lui a fost foarte trist. Supararea asta a iesit la suprafata cu un comportament agresiv si insultator fata de cumanta mea care il iubeste si a avut in mai multe randuri grija de el. A facut-o proasta ceea ce nu am auzit nici o data din gura lui. Acasa i-am explicat din nou cu calm de ce mami a trebuit sa fie toata ziua plecata si l-am intrebat de ce a fost asa de rau cu matusa lui. In timp ce ii vorbeam stateam fata in fata pe covor si ma uitam in ochisorii lui,calm dar cu mahnire. S-a uitat la mine si mi-a zis: Mami te-ai schimbat! Si s-a pus pe un plans in hohote, altfel decat acel planset isteric al lui. Am simtit practic cat de tare l-a afectat ziua asta si poate chiar discutia noastra. L-am luat in brate si l-am linistit. Astazi toata ziua nu mi-a iesit din cuvant si a fost ca un ingeras. S-a chinuit chiar sa-mi faca singurel micul dejun, pentru ca asa a vrut el.
Oare nu l-am ranit mai tare cu aceste vorbe decat daca il mustram in modul obisnuit a doua zi ?

22.10.2008 12:28
gabman
Nikolka
ce mai faceti?
nu ti-am raspuns ptr ca n-am avut timp....n-am avut timp sa gandesc un mesaj astfel incat sa nu starnesc polemicile si pe-aici, ca tare mi-e urat cand incep discutiile
abia acum, vai de capul meu!!!! nici nu vreau sa ma uit cat timp a trecut, abia acum mi-a picat fisa ca puteam sa-ti trimit un mesaj privat.
sper ca toata lumea e ok si e liniste prin zona din lipsa de timp.
zambet

01.04.2009 11:25
ma simt daramata...
fetitamea
Va scriu dupa o criza de tipete stridente in magazinele de la colt....fara nici un motiv serios... Adica a vrut sa-i dau drumul din mana si eu nu am vrut...Si de aici... a inceput. ca pedeapsa am ales sa o duc direct acasa in loc sa ne mai oprim la topogane si nu am vb cu ea pe drum... Bineinteles ca la un moent dat a trebuit sa o tarai, sa o iau pe sus...ca sa ajungem acasa...I-am spus ca ma intristez si ma enervez f rau atunci cand tipa si nu pot sa vorbesc cu ea de suparare... A plans, a vrut sa o iert ceea ce am facut. Ideea este ca m-am simtit si rau fata de oameni... Un barbat mi-a zis sa ies din magazin daca nu stie sa se poarte, vanzatoarea de la paine mi-a explicat cum se cresc copiii si ca ii fac toate poftele...
Vroiam sa ii intreb pe cei care au trecut prin asa ceva cum au procedat si la ce varsta au luat sfarsit aceste crize. fetita mea are 2 ani jumate. Am auzit ca pana la 3 ani ceva sunt firesti aceste crize la copiii mai energici din fire. Adica stiu ca sunt si copii f docili, cuminti, linistiti.
Ii rog pe cei care au trecut sau trec prin experiente similare sa scrie.
Va multumesc.

02.04.2009 9:39
Re: ma simt daramata...
flish
Locatie: Villeneuve St Denis
----------
fetitamea a scris:
Un barbat mi-a zis sa ies din magazin daca nu stie sa se poarte, vanzatoarea de la paine mi-a explicat cum se cresc copiii si ca ii fac toate poftele...
----------


Draga, in afara de tot ce au scris fetele, eu zic asa:
Barbatul ala sa stea cu biciul si cu gura pe copiii lui. Iar vanzatoarea de oriunde sa-si vada de treaba ei daca nu-i cere nimeni parerea.

Am fost acum 2 saptamani cu maica-mea si copilul sa-mi cumpar haine. Fi-meu face un fel de criza... nu plangea, nu tipa, nu se trantea, dar zicea el ceva pe limba lui si zicea cu voce tare. El vroia la mine in brate si eu vroiam sa-mi probez niste una-alta haine.
Si maica-mea nici una, nici doua zice: "Pe noi va rugam sa ne scuzati anticipat ca avem un copil care face atata galagie si deranjeaza."
Mi-a fost rusine de cat de proasta poate fi mama mea.
Asa ca am tras-o de maneca, am dus-o intr-un colt, i-am explicat cum vad eu lucrurile si i-am zis ca daca mai face faze d'astea vreodata atunci o sa-si mai vada nepotul la majorat si la nunta.

Toti tembelii astia care-ti dau sfaturi pe strada si dau ochii peste cap au avut la un moment dat 2 ani si au facut aceleasi crize. Unii de fapt n-au trecut niciodata de momentul ala...

03.04.2009 10:32
fetitamea
flish, merci pentru incurajari, esti draguta si ai dreptate.zambet
05.04.2009 11:24
lilith1
Locatie: Bv
De obicei cei care comenteaza sunt pensionarii. SI sunt foaaaarte multi( poate si parintii/bunicii nostri etc)
Pe mine unul dintre acestia, fara prea multe ocupatii obviously si dornic de povesti ma trimitea mai alaltaieri la piata ca de ce vroiam eu sa rezolv prin discutie o situatie la posta( habar n-avea despre ce era vorba dar i dadea inainte, pe motiv ca el era tatal celei de la ghiseu si de aceea superingrjorat). Altul daca m-a vazut cu un carucior in piata, nu foarte bagareatza dar nici stangace a exclamat "asta mai lipsea!). In fine, exemplele sunt multe, dar in general multi din cei sfatosi sunt cei batrani si foarte batrani. E drept ca mai intalnesti din cand in cand si cate o batranica simpatica si ok. Sa zicem ca o persoana de genul acesta, care vorbeste numai cat trebuie si cu simtul umorului mai "spala din pacatele" restului.
on topic- i dau o cheie sau ceva cu un lantz sa se joace sau o pun in fatza oglinzii pana probez ceva repede.

13.05.2009 2:05
andismom
greu cu boii mici la dealu' mare! si prin asta inteleg ca e dificl sa faci un copil sa realizeze ca nu se poate comporta cum ii vine!

dar... noi am trecut prin toate fazele cu el: ignorare, cearta, pedeapsa, atitudine intelegatoare si cate or mai fi. uneori functioneaza una, alteori alta. depinde si de varsta copilului, de cate intelege el si de cum il trateaza parintii.

pana relativ recent, cand am inceput sa ne intelegem bine ca urmare a dezvoltarii bune a limbajului si a capacitatii de a intelege anumite informatii, nu aveam o reteta anume de calmat crizele. acum, schema este urmatoarea: in situatia X ii punem regula Y si asteptam comportamentul Z. exemplu: copilul vrea la desene pana vine ora de baie sau de plecat la gradi, dimineata. ok, ii spun: 'daca te las la desene, te uiti 10 minute pentru ca apoi facem baie/plecam la gradi si cand iti spun 'gata', vii cu mine fara sa ne miorlaim sau sa ne certam. daca nu vii, nu te mai uiti la desene toata ziua sau ziua urmatoare'. si functioneaza de minune chestia asta. am sesizat de nenumarate ori ca 'preventia' este cea mai buna 'arma' in relatia cu el: il anunt din timp ce anume are/nu are voie sa faca, care sunt limitele si ce se intampla daca face/nu face ce astept. si evitam foarte multe momente neplacute. adica nu imi urla pe strada sau in magazin ca vrea nu stiu ce jucarie cand eu ii spun ca mergem la cumparaturi de mancare si ca nu avem bani de jucarii sau ca tocmai a primit o jucarie noua. si sa stiti ca nu mai riposteaza. chiar intelege si se comporta foarte civilizat.
e drept si ca varsta conteaza mult. noi acum ne putem astepta sa inteleaga tot. inainte era mult mai greu.

daca, totusi, ajunge cumva in stadiul de istericale, eu am o atitudine foarte transanta: plec... si il las sa urle, sa se vaite...in 2 secunde s-a asternut tacerea si isi cere scuze. nu stiu daca merge la toti dar la noi tine. miorlaiala incepe in preajma sor-mii sau maica-mii care ii face poftele si atunci stie ca poate marja pe santajul emotional pe care eu nu il accept. nu sunt o dura, nu imi tratez copilul ca la armata dar incerc sa ii arat ca nu totul se poate cum si cand vrea el. il pregatesc pentru viata. felul in care acum, la varsta mica, invata sa reactioneze la norme si restrictii, va fi decisiv pentru felul in care va reactiona ca adult, mai departe.

13.05.2009 2:15
Teodora29
Locatie: France
santaj emotional??? ca atitudine a copilului? ntz nervos ceea ce faci tu e santaj emotional
pleci, la virsta lui nu stie inca ca tu te vei indeparta doar doi metri si nu mii de km, ca pleci pentru doua secunde si nu pentru totdeauna
desigur, "istericalele" inceteaza, caci e dependent de tine, pentru ca vrea sa iti fie pe plac, pentru ca se uita pe al ca sa se plieze la ceea ce astepti tu
e asa usor sa ii infringem la virsta asta, intr-o lupta asa inegala trist

13.05.2009 2:20
andismom
----------
Teodora29 a scris:
santaj emotional??? ca atitudine a copilului? ntz nervos ceea ce faci tu e santaj emotional
pleci, la virsta lui nu stie inca ca tu te vei indeparta doar doi metri si nu mii de km, ca pleci pentru doua secunde si nu pentru totdeauna
desigur, "istericalele" inceteaza, caci e dependent de tine, pentru ca vrea sa iti fie pe plac, pentru ca se uita pe al ca sa se plieze la ceea ce astepti tu
e asa usor sa ii infringem la virsta asta, intr-o lupta asa inegala trist
----------


dar de unde stii tu ce stie si ce nu stie copilul meu? si de unde stii tu la ce distanta plec? am spus unde sau pentru cat timp? si cine te-a rugat sa judeci ce am scris eu? chiar nu se poate fara comentarii 'specialiste' si cu caracter de judecata de valoare? eu am spus cum procedez, nu ti-am cerut nici parerea, nici permisiunea. dar pe forumuri trebuie sa existe si persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea.

trag cu ochiul

13.05.2009 2:25
Teodora29
Locatie: France
----------
citat:
persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea
----------

mea culpa deci foarte fericit
da, probabil ca nu inteleg, nu am capacitatea sa inteleg asemenea atitudini toxice (pentru mine personal)
si daca tot balansam peste tot ideea ca un forum e facut sa ne exprimam liber pareri, de ce nu iei o atitudine critica ca pe un fel de ceva constructiv? daca esti convinsa ca atitudinea ta e cea "corecta", apara-ti atitudinea, conceptele, nu sari ca arsa ca deh, cineva te contrazice exclamatie

13.05.2009 2:29
andismom
----------
Teodora29 a scris:
----------
citat:
persoane de genul asta care, desi nu inteleg despre ce se vorbeste, isi dau cu parerea
----------

mea culpa deci rad
da, probabil ca nu inteleg, nu am capacitatea sa inteleg asemenea atitudini toxice (pentru mine personal)
si daca tot balansam peste tot ideea ca un forum e facut sa ne exprimam liber pareri, de ce nu iei o atitudine critica ca pe un fel de ceva constructiv? daca esti convinsa ca atitudinea ta e cea "corecta", apara-ti atitudinea, conceptele, nu sari ca arsa ca deh, cineva te contrazice exclamatie
----------


daca m-ar contrazice cineva care nu ar avea 'atitudini toxice' (ca tu incepusi, by the way) si s-ar exprima intr-un mod pe care l-as putea considera drept critica constructiva, cu siguranta as incerca sa invat ceva. si pana la urma, de ce trebuie sa judeci neaparat ce am scris? esti specialista in comportamentul copiilor, macar in psihologie? si de ce sa ma apar? ce, suntem la tribunal si eu nu am sesizat? eu cred ca ar fi bine sa nu emiti judecati de valoare.
eu nu consider ca detin vreun adevar pe care altii nu il cunosc, nici pe departe. cu riscul de a ma repeta: am descris o metoda care functioneaza si atat. si cu asta refuz sa iti mai raspund la impunsaturi, nu merita efortul!

13.05.2009 2:32
Teodora29
Locatie: France
foarte fericit
"impunsaturi"? noh, as fi vrut macar o data sa mi se explice legitimitatea unor astfel de atitudini
am luat ca baza ceea ce ai scris tu pur si simplu, pentru ca tocmai, o dai ca pe o metoda "care functioneaza"; si-am incercat sa inteleg
e musai sa fii specialist in psihologie ca sa contesti o atitudine sau alta? ne "duelam" in specialitati si competente? rad
asteptam pur si simplu sa dai argumente ale acestei metode, caci o "metoda" nu o alegem la intimplare trag cu ochiul

13.05.2009 2:47
andismom
----------
Teodora29 a scris:
foarte fericit
"impunsaturi"? noh, as fi vrut macar o data sa mi se explice legitimitatea unor astfel de atitudini
am luat ca baza ceea ce ai scris tu pur si simplu, pentru ca tocmai, o dai ca pe o metoda "care functioneaza"; si-am incercat sa inteleg
e musai sa fii specialist in psihologie ca sa contesti o atitudine sau alta? ne "duelam" in specialitati si competente? rad
asteptam pur si simplu sa dai argumente ale acestei metode, caci o "metoda" nu o alegem la intimplare trag cu ochiul
----------


desi spusesem ca nu iti mai raspund, ok, hai s-o fac:

am ceva cunostinte in domeniu, daca tot veni vorba de competente. psihologie se numeste. si hai sa explic si de ce am ales metoda, ca sa nu zici ca vorbesc aiurea si ma laud singura. sper sa te satisfaca explicatie mea.

in momentul in care copilul incepe sa tipe, se urle, sa loveasca, sa se tranteasca pe jos si, eventual, cel mai mare, sa vorbeasca urat, inseamna ca isi exteriorizeaza o frustrare, o stare de nemultumire cu variate grade de manifestare. unii pot chitai, altii pot face niste scene de toata frumusetea. in momentul in care ii dai atentie si incerci sa explici, sa il calmezi sau, mai grav, sa cedezi santajului (este un santaj, draga mea, nu contesta asta - el face toata scena pentru a obtine ceea ce doreste - in termeni populari se traduce: 'nu imi dai ce vreau eu, stai sa vezi ce iti dau eu!') pe care il pune in scena... esti deja parte 'complice' la sceneta lui. nu cred ca exista parinte care nu a auzit de faptul ca atunci cand ii acorzi atentie in astfel de momente, risti sa pui paie de foc. desigur ca sunt copilasi la care o explicatie calma, calda, poate face minuni. eu am vazut multi la care insa explicatiile fac mai mult rau.

si apoi s-o luam altfel: in momentul in care nu este bagat in seama si stie ca pretentiile lui (eu ma refer la pretentii absurde - de ex. ciocolata la 11 noaptea) nu sunt satisfacute si eu ma indepartez 2 metri de el, in casa sa zicem, se calmeaza.

nu pot sa vorbesc de un pattern, fiecare isi cunoaste copilul, felul in care poate sa prinda un resort prin care sa il calmeze pe copil. si, repet, depinde de varsta copilului.

ma gandesc ca esti indignata de 'toxicitatea comportamentului meu' ochi peste cap daca fetita ta nu ti-a oferit momente in care sa te simti in mijlocul strazii ca ultimul om. ai trecut macar o data printr-o situatie in care ti-a facut istericale si sa nu o poti calma cu toate interventiile?

13.05.2009 2:57
Teodora29
Locatie: France
Elouan e baiat trag cu ochiul si n-ai idee cite astfel de situatii mi-a oferit
caci e normal sa fie frustrat, caci e normal sa isi apere dorintele, punctul de vedere, integritatea, personalitatea
cit despre teoria ca deh nu e bine sa i se raspunda in astfel de situatii cu riscul de "a pune paie pe foc"...mda, acea "pedagogie neagra", teoriile de ceva vreme in urma, muulta, le cunosc destul de bine socat din pacate
doar ca mai stiu si ce pot lasa ca amprenta pentru existanta ulterioara (si daca tot imi dai argumente de psihologie, actualizeaza-ti cunostintele!! trag cu ochiul )

si ...poate intrebarea asta te va face macar sa incerci sa vezi lucrurile si altfel
pune-te in situatia lui, in existenta lui, cu capacitatile lui
frustrata, te exprimi, cel mai indemina e plinsul si tipetele....ce atitudine ai aprecia din partea celor din jur???
nu cred ca te-ai simti bine sa ti se spuna ca esti doar o "santajista emotionala" si ca poti sa urli cit vrei, sau si mai bine, sa fii lasata in mijlocul strazii (sau oriunde) fara nici o explicatie decit enervarea celor din jur socat

13.05.2009 3:06
andismom
stii, scopul meu pe topicul asta nu era sa intru in polemici cu persoane ca tine, care, in continuare nu sunt fair play, fac afirmatii tendentioase, cu caracter de judecata... daca tot imi dai lectii, poate ne spui tu ce competente ai de afirmi cu atata tarie aceste lucruri.

si, te rog, revino-ti, nu ma judeca, insist. nici eu nu te judec si nu este corect sa judecam pe nimeni. fiecare face cum stie, cum intelege, cum crede de cuviinta. nu stiu de ce dar ma cam enerveaza atitudinea ta de persoana care isi poate permite sa arunce cu noroi in cei din jur. dar, probabil, tu le stii pe toate si noi trebuie sa ne 'actualizam cunostintele'.

asta a fost ultima mea replica catre tine, pe topicul asta. considera ca vorbesti singura mai departe.

13.05.2009 3:12
Teodora29
Locatie: France
ei, vorbesc singura rad
nu te-am judecat pe tine ca persoana (arata-mi o singura linie in care te judec pe tine ochi peste cap ), am etichetat o anume atitudine pe care tu o prezinti ca benefica, precizind ca acesta este punctul meu de vedere personal
competentele mele nu cred ca te privesc, nu am intentia sa ma "expun" cu cite stiu eu/ cite citesc eu blabla bla
si daca sint iritata, sint pentru ca....aceste conceptii invechite care au dovedit de-a lungul timpului ca nu dau rezultate "corecte", ca sint daunatoare (ah, tot tu vorbeai de pedepse, ignorare et cie ca metode de a gera crizele copilului, din nefericire nu esti singura), persista, persista, sint aparate doar pentru ca inscrise intr-o traditie gen "asa am crescut si noi, si uite ce oameni bine sintem" exclamatie
dar in fine...

13.05.2009 4:08
abramburica
Locatie: Bucuresti
Inclin sa sustin cele spune de andismom pe motivul ca deja cu frustarile eu am ajuns la plin...nu va dau decat un exemplu...
Fetitza varului meu face 6 ani si ea la ora actuala bea lapte praf cu biberonul....hai sa fim serios....dc bea asa....pai cum dc asa vrea copilul , si plage si cum sa frustam copilul , sa simta ca e respins, neiubit si ca dorintele lui nu sunt luate in calcul...hai ca m-am dat pe spate cu motivatia rad rad rad
Poate dau eu un exemplu prea exagerat dar....nu stiu cum e la voi dar la Danutza s-a aplikat de la prima criza ingnorarea si uite ca a fost maxim 3 crize si apoi a vazut ea ca merge mai bine cu frumosul, cu rugatul nu cu tavalitul si urlatul...
Nu zic ca acum trebuie sa lasi copilul sa urme la epuizare, poate sunt unii cu vointa maxima si incapatanare de face si un magar gelos....dar nici sa cedam la prima maraiala...
Cred ca adevarul si metoda de procedare este undeva la mij celor doua pareri ale voastre andismom si Teodora
andismom te asigur ca Teodora nua vrut sa te jigneasca, pt ca intodeauna s-a exprimat in mod politicos si civilizat si dc cineva nu iti aproba ideile nu inseamna ca nu te respecta ....

13.05.2009 4:23
Teodora29
Locatie: France
non, abramburica, vina e a mea totusi
caci ma aprind foarte repede cind aud de copii catalogati drept "santajisti emotionali" sau mai stiu eu ce specii de "monstri" trist
cit despre ignorare, pedepse si altele, e drept ca personal nu le vad ca pe metode...
pentru ca un copil e o persoana, ca mine, ca tine, ca oricare alta, o persoana care are dreptul sa i se respecte integritatea si (poate mai ales) diferenta (prin raport la ceilalti, inclusiv prin raport la parinti)

in legatura cu exemplul tau, e o diferenta intre a gera o criza si a lasa copilul sa faca nu conteaza ce trag cu ochiul dar asta o stii desigur zambet

13.05.2009 5:25
abramburica
Locatie: Bucuresti
Ai dreptate ca este o persoana, dar din pacate nu are ratiunea si puterea de a gandi ca mine sau ca tine...si asa mai departe...aici este diferentza....ca uneori nu face diferentele ca si noi ca nu are cum...
Si o adolescenta de 18 ani care s-a certat cu iubitu si zice ca viata ei s-a terminat ...o abordezi altfel nu ca pe o femeie matura ...
Si sa stii ca ai dreptate sunt persoane dar sunt si smecherasi...uite-o pe fi-mea nu s-ar duce la ta-su sa-i ceara ceva ca stie ca nu primeste mereu dar la mine vine...si dc in prima faza ai zic nu, face mutre si mutrite, dar te rog frumos si dc te rog frumos trebuie ca asa mi-ai zis ca dc cineva te roaga frumos trebuie ...si faze de genul asta...si face ca donsoarele din filme din gene rad rad rad ...talent ce mai tura-gura...si nu-mi spune ca nu sunt niste mici manipulatori , in sensul frumos al cuvantului foarte fericit
Eu nu sunt de aocrd cu bataia.... foarte fericit si dc vb buna nu tine cu incercat sa explici de doua , de trei ori ...pedeapsa...adika stai in casa...vrea sa se uite la desene nu te uiti pe animal planet...azi nu te duci la vecina...diverse , usoare...
Si nici eu nu-i consider monstrii...la naiba ...sunt copii...

13.05.2009 7:35
Inuca0212
Locatie: Germania
si eu sincera sa fiu am descoperit ca atunci cand Vovolina face crize de personalitate (ca nu le zic de nervi, pt ca nu accept "nervi" la 5 ani), cel mai bun remediu ca sa nu se escaladeze situatia este sa nu o bag in seama. si asta nu la modul jignitor "fix in cot ma doare de frustrarea ta", ci la modul civilizat "fata mamii, cand te calmezi si termini de zbierat si de tropait, vino in bucatarie si vorbim ca oamenii si vedem ce putem face". si am inchis usa si m-am dus! dupa 5 max. 10 minute de zbierete si aruncaturi cu jucarii prin camera, se calmeaza si vine jos si discutam, negociem, explicam, pana nu iese nici ca mine nici ca ea, ci la mijloc (atunci cand se poate!), dupa care merge sus si strange tot ce-a zburatacit prin camera cu cateva minute inainte.

am mai observat ca in plin aplomb vanatoresc nu e bine sa incerci sa o linisteti sau sa stai de vorba cu ea, ca mai rau face. taica-su tot se duce la ea ca "hai iubita lu tata, puiu lu tata, blabla" si vai de el cum iese de la ea din camera de catranit...

de fapt, ce sa mai zic? noi cand suntem cu capsa pusa nu ne linistim mai repede, si mai "fara actiuni sangeroase", daca suntem lasate in pace sa boscorodim pana ne calmam?! eu una cam genul asta sunt... deci cu cine sa semene bietu copil???

13.05.2009 7:50
andismom
incredibil cum pot unele persoane sa generalizeze si sa extrapoleze... ce am spus eu in primul post si acum ce s-a inteles.... oare sunt senila si nu retin unde m-am exprimat sau am lasat sa se inteleaga ca unii copii sunt monstri? intrebare

Abramburica, apreciez ideile tale si incercarea de a aplana discutia insa eu cred ca nu are sens sa continuam. multumesc totusi de interventie si de bunul simt cu care te exprimi.

Inuca, de nota 10 interventia ta! ca toate celelalte de altfel! trag cu ochiul si la noi cam tot asa se desfasoara "ostilitatile". se calmeaza si apoi discutam: explic de ce nu se poate, care sunt consecintele si cum trebuie sa facem. rezultatele sunt mai bune decat cu rugat de el in toiul crizei cand mai abitir face.

14.05.2009 8:28
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
----------
Teodora29 a scris:
si n-ai idee cite astfel de situatii mi-a oferit
----------


si practic ce ai facut in aceste situatii? pana acum n-ai scris nimic de tehnici de impacare/ evitare situatii etc.
la teorie toata lumea se pricepe. sunt convinsa ca toata lumea citeste manuale/ tratate etc. si incearca sa evite situatii de genul tavalit pe jos, urlete si tipete din motive neintelese de noi, adultii.

inuca, andismom sarut sarut sarut

14.05.2009 9:06
laucos
----------
Inuca0212 a scris:
si eu sincera sa fiu am descoperit ca atunci cand Vovolina face crize de personalitate (ca nu le zic de nervi, pt ca nu accept "nervi" la 5 ani), cel mai bun remediu ca sa nu se escaladeze situatia este sa nu o bag in seama. si asta nu la modul jignitor "fix in cot ma doare de frustrarea ta", ci la modul civilizat "fata mamii, cand te calmezi si termini de zbierat si de tropait, vino in bucatarie si vorbim ca oamenii si vedem ce putem face". si am inchis usa si m-am dus! dupa 5 max. 10 minute de zbierete si aruncaturi cu jucarii prin camera, se calmeaza si vine jos si discutam, negociem, explicam, pana nu iese nici ca mine nici ca ea, ci la mijloc (atunci cand se poate!), dupa care merge sus si strange tot ce-a zburatacit prin camera cu cateva minute inainte.

am mai observat ca in plin aplomb vanatoresc nu e bine sa incerci sa o linisteti sau sa stai de vorba cu ea, ca mai rau face. taica-su tot se duce la ea ca "hai iubita lu tata, puiu lu tata, blabla" si vai de el cum iese de la ea din camera de catranit...

de fapt, ce sa mai zic? noi cand suntem cu capsa pusa nu ne linistim mai repede, si mai "fara actiuni sangeroase", daca suntem lasate in pace sa boscorodim pana ne calmam?! eu una cam genul asta sunt... deci cu cine sa semene bietu copil???
----------


Doamna draga, cat imi era de dor de dumneata sarut

Fix aceiasi metoda am aplicat-o si eu cu cel mare, incepand de la 2 ani in sus cand vorbea excelent, deci putea comunica nu numai intelege ce vorbesc.
A functionat, functioneaza inca 100%.
Si la 9 ani in nici-un caz nu-i un copil frustrat sau cu sentimente de confuze in privinta iubirii parintesti.

Cu cel mic presimt ca voi avea si mai mult "de furca" deoarece tavalitul pe jos/ urlatul e in toi acum dar are scuza ca nu vorbeste si e frustrat. Inca. Asa incat mergem pe impacat si distragerea atentiei. Dar vor veni si zilele de ignorare dupa ce reuseste sa comunice verbal. O sa fie "distractiv" ca e capricorn incapatanat ca maica-sa jenat

14.05.2009 9:20
Teodora29
Locatie: France
----------
citat:
la teorie toata lumea se pricepe
----------

ei, acum depinde si ce fel de "teorie", cit de adaptata propriului copil
pentru mine nu exista "metode", pur si simplu nu au cum exista
si nu doar pentru ca fiecare copil e diferit, pentru ca fiecare criza in sine e diferita, pentru ca fiecare astfel de criza e declansata de alti factori, deci nu pot aplica o metoda de tratat sau de teorie
ci ma pot doar adapta situatiei, pot doar trai in prezent (ca si copilul pe care il am in fata), pot doar cauta o cale pentru acel moment

----------
citat:
sunt convinsa ca toata lumea citeste manuale/ tratate etc. si incearca sa evite situatii de genul tavalit pe jos, urlete si tipete din motive neintelese de noi, adultii
----------

nu, uite eu nu incerc sa le evit
mi-a luat multa vreme sa inteleg, dar acum privesc lucrurile acestea complet diferit
furia, frustrarea, "istericalele" sint sentimente
sentimente ce au nevoie sa se exprime, si copilul nu o poate face decit in acest mod "primar" al lui, prin tipete, corpul ce se contorsioneaza, tavaliri pe jos sau mai stiu eu cum altfel
de ce nu putem primi aceste sentimente cu aceeasi seninatate cu care primim zimbetul, risul zglobiu?
pentru ca ne fac rau in noi? pentru ca noi insine n-am fost niciodata autorizati sa le exprimam? pentru ca noua ni s-a impus sa le camuflam, sa le ignoram (de unde refuzul meu de a lua ignorarea ca metoda, nu ma pot deconecta de un sentiment atit de puternic, care il debordeaza pe Elouan ) fiecare isi va gasi propriile raspunsuri in propria istorie

----------
citat:
daca fetita ta nu ti-a oferit momente in care sa te simti in mijlocul strazii ca ultimul om
----------

sentimentul acesta nu il pot incerca
pentru ca privirea celorlalti pur si simplu nu exista pentru mine (cu atit mai mult in acele momente de tensiune maxima), pentru ca opinia publica si conventiile sociale nu ma intereseaza deloc
in momentul de criza e vorba de o tensiune a copilului meu si de o incercare a mea de a rezolva un conflict
e vorba de un moment extrem de personal, da, sint centrata pe copil in acel moment, pe copil si pe mine
si de ce m-as simti ca ultimul om pentru ca al meu copil (de altfel politicos si dragut, care manifesta o placere nesperata in a spune "buna ziua" si "la revedere", "merci" si altele) isi manifesta violent frustrarea? voi fi considerata ca un parinte nu prea bun? voi fi privita nu stiu cum? voi jena pe cineva? nu ma intereseaza acest aspect, caci e libertatea oricui sa ma vada oricum, privirea altora nu ma angajeaza la nimic
ba dimpotriva, eu sint multumita
multumita, da, caci am un copil care isi recunoaste debordarile emotionale, le manifesta si le traieste din plin, nu e deconectat de sentimentele lui reale (precum noi, adulti, ce am invatat asa de bine sa purtam o "convenabila" masca sociala din pacate)

desigur, manifestarile lui le primesc de asemenea si in functie de starea mea (oboseala, stres sau seninatate, relaxare)
dar le primesc, nu incerc sa le refulez
ii explic ce anume ma deranjeaza, de ce "nu" ramine "nu", ce limite pot fi miscate din loc, ii spun ce simt prin raport la tipetele lui
nu plec, astept ca momentul de tensiune sa cada
uneori are nevoie de consolarea noastra, alteori nu
alteori, nevoia de consolare vine abia apoi, dupa ce criza cade si intelege ce s-a intimplat, ce l-a facut sa reactioneze asa
si nu, in ciuda tututror acestor lucruri, Elouan nu e un copil care sa te asculte cind intra in criza
dar gaseste solutii daca ii acord incredere (uneori prefera sa se refugieze in bratele celuilalt parinte, suspinind, spunind ce l-a suparat)
uneori nu suporta sa il ating
si ramin deoparte
alteori devine agresiv, si pot sa ramin reala fara sa accept sa ma loveasca si fara sa il pedepsesc
fara sa cedez la toate asa numitele capricii, ajutindu-l sa faca distinctia intre nevoie si inutil

14.05.2009 9:40
andismom
----------
laucos a scris:


Fix aceiasi metoda am aplicat-o si eu cu cel mare, incepand de la 2 ani in sus cand vorbea excelent, deci putea comunica nu numai intelege ce vorbesc.
A functionat, functioneaza inca 100%.
Si la 9 ani in nici-un caz nu-i un copil frustrat sau cu sentimente de confuze in privinta iubirii parintesti.

Cu cel mic presimt ca voi avea si mai mult "de furca" deoarece tavalitul pe jos/ urlatul e in toi acum dar are scuza ca nu vorbeste si e frustrat. Inca. Asa incat mergem pe impacat si distragerea atentiei. Dar vor veni si zilele de ignorare dupa ce reuseste sa comunice verbal. O sa fie "distractiv" ca e capricorn incapatanat ca maica-sa jenat
----------


eee... da, la copilul mic care nu vorbeste inca este muuuuuult mai greu. sincer, cred ca perioada pana vorbeste si intelege tot ce i se spune si incep sa functioneze regulile expuse si explicate, este cea mai dificila. stiu ca pe mine ma treceau transpiratiile cand il apuca in public si nu prea aveam ce-i face. metoda cu distrasul atentiei cred ca este cea mai buna.

daaar.... depinde de atat de multi factori: stilul parintelui de a reactiona (una faci cand esti obosit, alta cand esti calm ), de personalitatea copilasului - al meu este foarte independent si imi da niste replici de amutesc, uneori ma las convinsa de el numai pentru ca stie sa argumenteze rad si ma amuza teribil ce poate gandi un pui de om de 1 metru. sarut

concluzia nu poate fi decat una: multa rabdare si mult tact. citim, ne exprimam opinii, invatam unii de la altii, aplicam si...vedem ce merge, ce nu.

Kikilinis sarut

14.05.2009 10:02
Inuca0212
Locatie: Germania
apai vorbra lui Creanga...nu stiu altii cum sunt, dar stiu ca imi vine sa intru in pamant de jena cand se apuca si facea d-ale nefacute in public. pentru mine exista "privirile altora", si inca cum! de fapt, nu stiu cum n-ar putea exista pentru mine "privirile altora", atata timp atunci cand ies pe usa, nu ies in halatul de baie, pt ca se "uita oamenii la mine", nu ies nemachiata si cu parul jumate nevopsit, tot pentru ca "ma vad oamenii"...adica in mare parte cred ca actiunile noastre sunt influentate tocmai de "privirile altora" sau de evitatul lor. mie ca mama mi-e super jena ca fata mea sa se manifeste aiurea in public, pentru ca evident ca o iau ca pe o ratare din partea mea de a o educa "political correct". si eu am crescut tot la modul "cand ai iesit pe usa, esti smirna, treaba ta ce faci in camera ta, numa sa nu ma faci de ras!" si nu stiu in ce masura m-a nenorocit pe viata chestia asta, parerea mea e ca nu m-a nenorocit, dar mai stii?!

in rest, evident ca micile pandalii ale copiilor trebuie luate in serios, DAR nu foarte in serios. ca sa ma exprim plastic, eu vad iesirile astea ca aburul de la oala de presiune. adica, eu inainte sa "disec" o alunecare de comportament la fii-mea, ma uit in gradina mea. si ce vad? sunt obosita, si imi zice sotzul pe un ton mai gresit "buna dimineata!", si ma apuca. sau, imi urla la serviciu 2j de oameni in cap toata ziua, vin acasa si daca n-aud ciocarlia triluind, ma apuca pandaliile din te miri ce... deci nu iau neaparat in seama o crizulita d-a lui fii-mea, iscata din faptul ca nu i-au iesit bine pantofii printesei in desen, ci ma gandesc un pic la fundalul crizei. obosita de la gradi, nemultumita ca nu i-au iesit ei ploile cum vrea ea...alea alea, ca doar si ea e om, nu?! pai si atunci ce rost are sa ii temperez - cu forta sau cu frumosul - iesirile, cand are si ea nevoie sa fasaie undeva. DAR! fasaie nene la tine in camera, nu te razbuna pe altii, si cand ai terminat de fasait, vino si zi-mi ce ai de fapt, ca sa pupe mama sa treaca. ca daca fasai prea mult in zonele "publice" din casa, s-ar putea sa incep si eu sa fasai si atunci nu e bine, nu e bine.

plus de asta, nu cred ca e bine sa dai prea multa importanta pandaliilor. ca dupa aia incep sa fie folosite ca instrumente de bagare in seama. asta o data. si in al doilea rand noi ne crestem copiii pt. viata, nu pt noi, si sa-mi zica si mie una dintre mamele care sunt de parere ca "frustrarile trebuie bagate in seama si rezolvate pe loc", cine Doamne iarta-ma, in viata reala, ne baga noua frustrarile prea mult in seama?!

eu sunt de parere ca fiecare, la orice varsta (nu bebe, evident!), trebuie sa invete "the hard way" sa isi traiasca (IN INTIMITATE!), sa isi administreze frustrarile si sa se tempereze singur. altfel....

14.05.2009 10:11
andismom
----------
Inuca0212 a scris:
apai vorbra lui Creanga...nu stiu altii cum sunt, dar stiu ca imi vine sa intru in pamant de jena cand se apuca si facea d-ale nefacute in public. pentru mine exista "privirile altora", si inca cum! de fapt, nu stiu cum n-ar putea exista pentru mine "privirile altora", atata timp atunci cand ies pe usa, nu ies in halatul de baie, pt ca se "uita oamenii la mine", nu ies nemachiata si cu parul jumate nevopsit, tot pentru ca "ma vad oamenii"...adica in mare parte cred ca actiunile noastre sunt influentate tocmai de "privirile altora" sau de evitatul lor. mie ca mama mi-e super jena ca fata mea sa se manifeste aiurea in public, pentru ca evident ca o iau ca pe o ratare din partea mea de a o educa "political correct". si eu am crescut tot la modul "cand ai iesit pe usa, esti smirna, treaba ta ce faci in camera ta, numa sa nu ma faci de ras!" si nu stiu in ce masura m-a nenorocit pe viata chestia asta, parerea mea e ca nu m-a nenorocit, dar mai stii?!

in rest, evident ca micile pandalii ale copiilor trebuie luate in serios, DAR nu foarte in serios. ca sa ma exprim plastic, eu vad iesirile astea ca aburul de la oala de presiune. adica, eu inainte sa "disec" o alunecare de comportament la fii-mea, ma uit in gradina mea. si ce vad? sunt obosita, si imi zice sotzul pe un ton mai gresit "buna dimineata!", si ma apuca. sau, imi urla la serviciu 2j de oameni in cap toata ziua, vin acasa si daca n-aud ciocarlia triluind, ma apuca pandaliile din te miri ce... deci nu iau neaparat in seama o crizulita d-a lui fii-mea, iscata din faptul ca nu i-au iesit bine pantofii printesei in desen, ci ma gandesc un pic la fundalul crizei. obosita de la gradi, nemultumita ca nu i-au iesit ei ploile cum vrea ea...alea alea, ca doar si ea e om, nu?! pai si atunci ce rost are sa ii temperez - cu forta sau cu frumosul - iesirile, cand are si ea nevoie sa fasaie undeva. DAR! fasaie nene la tine in camera, nu te razbuna pe altii, si cand ai terminat de fasait, vino si zi-mi ce ai de fapt, ca sa pupe mama sa treaca. ca daca fasai prea mult in zonele "publice" din casa, s-ar putea sa incep si eu sa fasai si atunci nu e bine, nu e bine.

plus de asta, nu cred ca e bine sa dai prea multa importanta pandaliilor. ca dupa aia incep sa fie folosite ca instrumente de bagare in seama. asta o data. si in al doilea rand noi ne crestem copiii pt. viata, nu pt noi, si sa-mi zica si mie una dintre mamele care sunt de parere ca "frustrarile trebuie bagate in seama si rezolvate pe loc", cine Doamne iarta-ma, in viata reala, ne baga noua frustrarile prea mult in seama?!

eu sunt de parere ca fiecare, la orice varsta (nu bebe, evident!), trebuie sa invete "the hard way" sa isi traiasca (IN INTIMITATE!), sa isi administreze frustrarile si sa se tempereze singur. altfel....
----------


n-am emoticon d-ala de bate din palme dar parca imi citisi gandurile! trag cu ochiul imi plac ideile tale, parca suntem croite la fel.
copilul e copil, trebuie luat ca atare. numai ca, ce nu se intelege mereu este faptul ca el trebuie cumva facut sa accepte ca nu chiar totul este posibil. vorba ta, iesim pe strada in chiloti, cu parul maciuca, cu ochii vineti si apoi ne dorim respect social. oh, da... il vom avea, cu siguranta. si haideti fetelor, putin disciplina nu strica. nu ii bate nimeni, nu ii terorizeaza psihic asa ca nu vad de ce nu ar fi ok sa invete copilul ca unele lucruri nu pot fi tolerate.
vreti sa va spun ce ochi am facut cand am auzit un copil de 5-6 ani spunandu-i maica-sii in fata 'esti o nesimtita si o proasta' pentru ca nu ii cumparase nu stiu ce jucarie?! si ea incerca sa il linisteasca rugandu-se frumos sa nu mai vorbeasca urat. in public, in gura mare....asa ca...sa imi fie iertate comentariile .... eu am zis ca daca voi ajunge vreodata in asa situatie, inseamna ca sunt o ratata si ca mama si ca individ.


ps: mi-ma dus aminte, aseara, cand iti citeam postarea, de cum ti-a facut Vovolica cafea intr-o dimineata cu ani in urma si tu era sa faci infarct... rad scot limba mai face cafea? sarut

14.05.2009 10:14
Inuca0212
Locatie: Germania
am trecut deja la nivele superioare: face micul dejun, aspira in camera, se spala singura pe cap...singura problema pe care o mai avem, asa, mai stringenta, e ca atunci cand se cacaleste are o placere imensa sa faca la olita, la masuta, ca sa se poata juca cu jucariile, ca altfel "nu iese ma mama, ce sa fac?" problema de care ziceam e ca uneori, cand e urgenta maxima, nu se mai uita daca olita se afla in suport sau nu, isi pune fundul si face caca. si dupa aia avem voie sa curatam rahatii din mijlocul sufrageriei, de pe podea... in rest, creste...
14.05.2009 11:12
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
[quote="Teodora29
----------
citat:
sunt convinsa ca toata lumea citeste manuale/ tratate etc. si incearca sa evite situatii de genul tavalit pe jos, urlete si tipete din motive neintelese de noi, adultii
----------

nu, uite eu nu incerc sa le evit[/quote]

atunci inseamna ca-l provoci. lucru cu care eu una nu sunt de acord.
adica stii cum va reactiona copilul tau intr-o anumita situatie care nu-ti face placere nici tie si probabil nici lui si cu toate astea nu faci nimic sa eviti lucrul asta? nu inteleg...

----------
citat:
furia, frustrarea, "istericalele" sint sentimente
sentimente ce au nevoie sa se exprime
----------
de acord. dar totusi... de ce sa le exprime daca cunosti modalitatile prin care le poti opri. eu nu tin neaparat sa-mi vad copilul suparat si pe mine plina de nervi.

in fine... am o gramada de trebi la serv si nu pot acum sa ma rup...
revin pe aici, ca mai am multe de spus si ma intereseaza la max subiectul.

14.05.2009 11:23
Teodora29
Locatie: France
nu, n-ai inteles
nu il provoc, dar nu le evit, le accept atunci cind vin
inevitabil, cu totii avem frustrari diverse in viata, nu le putem inlatura pe toate
si nu vad de ce l-as tine departe de sentimentele lui reale
cu atit mai mult cu cit Elouan e extrem de imprevizibil, nu, nu stiu decit arareori cum se va manifesta in x situatie

----------
citat:
de ce sa le exprime daca cunosti modalitatile prin care le poti opri. eu nu tin neaparat sa-mi vad copilul suparat si pe mine plina de nervi.
----------

de ce sa le exprime? pentru ca, pentru mine, e mai important sa le exprime decit sa le refuleze, sa le inchida in el

----------
citat:
vorba ta, iesim pe strada in chiloti, cu parul maciuca, cu ochii vineti si apoi ne dorim respect social. oh, da...
----------

eu nu imi doresc respect social, ci sa fiu ceea ce sint
si daca nu ies pe strada cu aceasta imagine de o descrii tu, o fac pentru mine, nu pentru ceilalti
la fel cum nu am haine "de casa", la fel cum prefer noaptea un ten odihnit si o camasa de noapte curata, calcata, aranjata
toate acestea pentru mine, chiar si in momente in care nimeni nu ma vede

14.05.2009 11:44
Inuca0212
Locatie: Germania
m...o intrebare off topic...de Christa ce mai stiti? rad
14.05.2009 12:26
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
inuco, esti buna de pupat.


----------
citat:
mai important sa le exprime decit sa le refuleze, sa le inchida in el
----------


tocmai, daca eviti sa se enerveze, nu o face, nu refuleaza (vezi o usoara confuzie in frazata) si nu se reprima...

14.05.2009 12:50
laucos
Bun, nu vreau sa fiu gica contra Teodora dar practic daca il apuca o criza in magazinul cu jucarii ca vrea tot raftul ( ipotetic vorbind desigur ) si se tranteste pe jos si urla cum procedezi ? Ca eu nu inteleg jenat
Criza care nu a putut fi stopata vorbind usor, civilizat , la nivelul lui , cu o explicatie aferenta. Deci dupa toate asta copilul tot urla si se tavaleste.

Personal in astfel de cazuri ( nu la jucarii s-a crizat, la alte articole) l-am luat pe sus si am iesit din magazin plecand direct acasa , cu discursul aferent . Si data viitoare l-am lasat acasa spunandu-i ca nu merge cu mine deoarece a facut x si y .Urmatoarea tura a promis ca nu mai face si cand a dat sa inceapa i-am reamintit procedura trecuta si s-a stopat.

Astea fiind crizele in public, la noi cele mai urate erau la plecarea din parc/ loc de joaca desi anuntate in prealabil de 5 ori. Tot cu luat pe sus si stat acasa s-au stopat.

Crizele din casa s-au stopat prin trimis sa se linisteasca si sa vina apoi sa vorbim iar in cazul in care refuza sa plece ( ca s-a intamplat), plecam eu pentru cateva minute din camera.

In timpul crizelor NU puteai sa il linistesti vorbind incet, lundu-l in brate, alinandu-l !!! El vroia "X" in secunda aia indiferent de ce spuneai si nimic nu mai conta decat "x".
Sau poate a fost al meu mai incapatanat si mai rebel jenat

14.05.2009 1:53
andismom
fetili jenat , parerea mea este ca daca mai incercati sa aflati de ce nu asa si pe dincolo... o sa va enervati! trag cu ochiul luati lucrurile cum sunt prezentate si haideti sa exemplificam cum facem in situatii diverse.

cum zice Laucos, la varste mai mici, cele mai 'frumoase' scene le facea la plecarea din parc. desi, anuntam si noi ca plecam in x minute. o data cu varsta, a inteles si atat de frumos plecam din parc, de nu imi vine sa cred. sarut ii explic ca mai venim si a doua zi, ca avem de mers acasa sau unde mergem, ca facem si dregem si, eventual, daca nu considera el ca a stat destul, se roaga sa se mai dea o data in nu stiu ce. apoi sigur ca il las dar cu promisiunea ca apoi mergem.

in cazul celor mai maricei, care vorbesc bine, cred ca este relativ simplu sa ai o relatie decenta cu copilul, reciproc avantajoasa daca... pui la cale un model de a te comporta cu el si ii explici regulile tale si le intelege. si...daca se simte si el respectat, in acelasi timp.

cum am mai spus, Andrei merge cu mine la cumparaturi si stie ca uneori, daca este cumintel, primeste si el cate o jucarie sau cate ceva care ii bucura lui sufletelul, un dulce sau ce o fi.
acum este smecher...zice: 'mami, hai sa mergem la Metro, la cumparaturi...' si are o sclipire in ochisori...mama, mama! surprins trag cu ochiul prostit de fapt mesajul subliminal catre mine este: 'ma duci sa imi iei jucarii daca tu tot tre' sa iei ceva de mancare, nu?'. copiii prind foarte repede unele lucruri, fac asocieri socante uneori, nu in sens negativ ci pozitiv, evident.

14.05.2009 1:56
andismom
----------
Inuca0212 a scris:
am trecut deja la nivele superioare: face micul dejun, aspira in camera, se spala singura pe cap...singura problema pe care o mai avem, asa, mai stringenta, e ca atunci cand se cacaleste are o placere imensa sa faca la olita, la masuta, ca sa se poata juca cu jucariile, ca altfel "nu iese ma mama, ce sa fac?" problema de care ziceam e ca uneori, cand e urgenta maxima, nu se mai uita daca olita se afla in suport sau nu, isi pune fundul si face caca. si dupa aia avem voie sa curatam rahatii din mijlocul sufrageriei, de pe podea... in rest, creste...
----------


ce fata buna de maritat ai! daca le face pe toate, poti sta linistita si tu! draguta de ea! iar faza cu kk este de milioane! sarut

15.05.2009 8:00
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
la noi crizele nu se manifesta la plecarea din parc sau la cumparaturi (aici ii cumpar o acadea [ jenat pt ca o vrea si altfel n-avem liniste, dar s-a intamplat atat de rar] sau o jucarie aleasa de el - numai una cu pret rezonabil, pt ca nu merg cu el la cumparaturi decat in cazuri de extrema urgenta). NU! Tedi are tot felul de absurditati de genul vreau cutitul, vreau foarfeca, vreau sa ma arunc de pe rampa garajului, vreau sa ma urc in picioare pe balustrada, vreau sa conduc eu masina (a mea, a sotului sau a oricui ii pica in momentul ala!), vreau sa ies in fundul gol afara sau trece jumatate de ora pana il convingi sa faca baie, alta jumatate pana il convingi sa iasa din cada sau pot sa treaca ore intregi pana il convingem sa se imbrace (deja ma apuca plansul aproape la fiecare schimbat) sau vrea sa arunce cu pietre in geamurile masinii/ casei, vrea sa zgarie masina cu cheia, pe care o cere insistent permanent. mai zilele trecute a vrut sa ase arunce in apa din titan...
cam atatea imi aduc acum aminte. dar mai sunt atatea...

15.05.2009 8:06
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
si ceea ce ma termina cel mai tare este ca daca s-a pus pe plans, nu renunta pana nu-i trece furia si nu accepta absolut niciun fel de consolare. de luat in bratze/ mangaiat nici nu incape vorba. mai rau face! incepe sa arunce cu picioarele si mainile in toate partile, se tavaleste si urla si mai tare.
de multe ori ma asez langa el si stau... si stau... si stau.
uneori i-am cantat, uneori i-am povestit ceva pe ton calm, i-am numarat... alteori i-am strigat pe ton rastit 'gata, ajunge, opreste-te!'
nu functioneaza nimic.
ii trece nervul, se opreste din plans, il iau in bratze, il intreb daca vrea apa (i se usuca gatul de atatea zbierate si incepe sa tuseasca), apoi il rog sa se uite in ochii mei si-i povestesc ca m-a necajit, ca nu avea motiv de suparare etc... ce-mi vine in minte atunci, ne pupam, ne mangaiem si ne trece supararea.
apoi ma intreaba zambind cu cu o fatzuca atat de scumpa- mami, esi putuiat? adica esti suparata?
apai sa mai tii supararea in cazul asta? zambet zambet zambet

15.05.2009 9:06
laucos
----------
KiKilinis a scris:
si ceea ce ma termina cel mai tare este ca daca s-a pus pe plans, nu renunta pana nu-i trece furia si nu accepta absolut niciun fel de consolare. de luat in bratze/ mangaiat nici nu incape vorba. mai rau face! incepe sa arunce cu picioarele si mainile in toate partile, se tavaleste si urla si mai tare.
de multe ori ma asez langa el si stau... si stau... si stau.
uneori i-am cantat, uneori i-am povestit ceva pe ton calm, i-am numarat... alteori i-am strigat pe ton rastit 'gata, ajunge, opreste-te!'
nu functioneaza nimic.
ii trece nervul, se opreste din plans, il iau in bratze, il intreb daca vrea apa (i se usuca gatul de atatea zbierate si incepe sa tuseasca), apoi il rog sa se uite in ochii mei si-i povestesc ca m-a necajit, ca nu avea motiv de suparare etc... ce-mi vine in minte atunci, ne pupam, ne mangaiem si ne trece supararea.
apoi ma intreaba zambind cu cu o fatzuca atat de scumpa- mami, esi putuiat? adica esti suparata?
apai sa mai tii supararea in cazul asta? zambet zambet zambet
----------


Ce senzatie de deja-vu mi-ai starnit jenat
Al meu nu a facut des asa, pot numara pe degete incidentele dar intensitatea lor asta era. Singurul lucru ce a functionat si l-a determinat probabil sa nu mai faca a fost parasirea camerei de catre el sau de catre mine pentru cateva minute.
Si noi discutam dupa, ne pupam de impacare si nu pastram supararea zambet

Pup frumusetea mica si pe mami sarut

15.05.2009 9:21
furnicutza26
Locatie: Norvegia
Ahhh... Kiki.... Imi vine sa sun la gradinita sa intreb daca e copilu acolo, sau nu cumva l-ai luat tu? rad
cam asa si la noi... un mare hobby este mersul la gara si privit trenuri... bon, fromos... dar el trebuie sa se uite foarte de aproape, de la marginea peronului dincolo de linia aia galbena... daca incerci sa il iei de acolo, cu frumosul sau autoritar, se lasa cu tavalit pe jos pe peron, lumea uitandu-se ca la urs etc etc...
sau mergem la supermarket, totul frumos, cumparam, eu ii dau sa puna in cos, mai ia el cate ceva care nu trebuie, ii spun sa il puna la loc ca uite luam pachetul asta, mai mare, mai frumos mai bun etc... nu vrea jucarii sau dulciuri, dar face o ditamai criza cand punem caruciorul la loc si nu il las sa bage lantzucul ala in gaura pentru moneda (chestie care ar bloca intregul sire de 100 carucioare)....

una dintre cele mai memorabile crize a fost la iesirea din supermarket, cand nu vroia sa punem carutul la loc.. in fine l-am pus, el s-a apucat de istericale, eu am zis , bine eu plec, si m-am dus vreo 5 metri mai incolo... in secunda nr. 1 langa el era o doamna binevoitoare ingrijorata ca s-a pierdut copilu si de aia plange.... in secunda 2 erau 3 agenti de paza care au pus mana pe telefon sa anunte prin statie copil pierdut... in secunda 3 eram langa ei incercand sa le spun ca e copilu meu si eu sunt acolo, si nu l-am abandonat, dar tot in secunda 3 mai aparusera inca 10 doamne binevoitoare care vorbeau toate o data, deci pe mine nu ma asculta nimeni... asa ca scena era cam in felul urmator... copilul meu pe genunchii unui agent de paza, zbierand si dand din maini si picioare si incercand sa se arunce in cap... in jur un grup de insi discutand, adunati in cerc.. in afara cercului, eu, mama denaturata, incercand sa recuperez odrasla...
norocul meu ca in secunda 6 a aparut tatal legal al copilului, care a vazut scena, a intrat in cerc, a luat copilu la subbrat si a plecat cu el fara sa explice nimica.. copilu continua sa urle evident... si eu am plecat dupa ei, simtind cum ma sfredelesc in ceafa privirile doamnelor ingrijorate....

15.05.2009 10:07
andismom
----------
KiKilinis a scris:
si ceea ce ma termina cel mai tare este ca daca s-a pus pe plans, nu renunta pana nu-i trece furia si nu accepta absolut niciun fel de consolare. de luat in bratze/ mangaiat nici nu incape vorba. mai rau face! incepe sa arunce cu picioarele si mainile in toate partile, se tavaleste si urla si mai tare.
de multe ori ma asez langa el si stau... si stau... si stau.
uneori i-am cantat, uneori i-am povestit ceva pe ton calm, i-am numarat... alteori i-am strigat pe ton rastit 'gata, ajunge, opreste-te!'
nu functioneaza nimic.
ii trece nervul, se opreste din plans, il iau in bratze, il intreb daca vrea apa (i se usuca gatul de atatea zbierate si incepe sa tuseasca), apoi il rog sa se uite in ochii mei si-i povestesc ca m-a necajit, ca nu avea motiv de suparare etc... ce-mi vine in minte atunci, ne pupam, ne mangaiem si ne trece supararea.
apoi ma intreaba zambind cu cu o fatzuca atat de scumpa- mami, esi putuiat? adica esti suparata?
apai sa mai tii supararea in cazul asta? zambet zambet zambet
----------


Kiki, sa nu crezi ca sunteti singurii. nu stiu daca este consolare dar am avut si noi. sarut hai sa iti dau o veste buna: mai ai putintica rabdare, in cateva luni, cand mai intelege el mai multe, o sa ai atatea parghii de control de nu o sa iti vina sa crezi.
ai incercat sa ii spui: 'uite, Tudor, urla cat vrei si fa ce vrei tu (cand face scene ma refer) si cand te calmezi, eu sunt aici, sa stam de vorba'? si pleci in camera ta sau in bucatarie si il lasi sa se manifeste. al meu nu a cedat de prim data...no way! venea dupa mine, ma urla de imi sareau creierii din cap dar cand a vazut ca nu il bag efectiv in seama a inceput sa renunte. l-am ignorat sistematic si efectele au inceput sa se vada incet, incet. acum este suficient sa ii spun primele vorbe din fraza 'daca faci cum vrei tu.....' si stie ca ne suparam si renunta.

si ca sa nu se creada ca imi dresez copilul cu 'biciul' (am vazut ce usor pot unii sa iti puna vorbe in gura) precizez ca ignorarea si lasatul sa se manifeste zgomotos intr-un loc izolat, il fac atunci cand are pretentii absurde, cum zic si fetele: vrea cel mai mare cutit din bucatarie ca ala ii trebuie lui sa faca nu stiu ce, vrea sa taie un tricou, vrea o punga de o juma' de kil de Haribo odata sau mai stiu eu ce chestii care nu se cade sa le faca. nu ma apuc sa ii interzic copilului orice. dar nici nu ii pot permite sa faca absolut tot ce doreste.

Furnicutza, am eu o teorie despre cucoanele astea binevoitoare. nu o detaliez ca e 'colorata' rad dar m-am obisnuit sa tai scurt replicile ingrijorate ale altora vizavi de mine si copilul meu.

15.05.2009 10:26
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
furnicooooooooooooo... mi-era dor de tine. sarut sarut sarut

ei, d'astea n-am patimit, dar inca mai e loc. foarte fericit foarte fericit foarte fericit foarte fericit

15.05.2009 10:30
furnicutza26
Locatie: Norvegia
----------
KiKilinis a scris:
furnicooooooooooooo... mi-era dor de tine. sarut sarut sarut

ei, d'astea n-am patimit, dar inca mai e loc. foarte fericit foarte fericit foarte fericit foarte fericit
----------


tu fii pregatita pentru orice, ca nu se stie...
io ma gandesc cand om zbura cu avionul data aviatoare... poate il apuca vreo fantezie prin mijlocul unui control din ala de bagaje, ca vamesii astia pe aici nu prea au simtul umorului.... poate ma si aresteaza foarte fericit

15.05.2009 10:38
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
mami de andi, eu discut extrem de mult cu el. sunt o guraliva, imi toaca guritza permanent. evident ca-i spun ce asteptari am de la el. il anunt mereu ca trebuie sa-mi spuna daca nu-i convine ceva, pt ca nici mie nu-mi convine sa urle si sa tot urle fara sa-mi spuna de ce etc. de plecat de langa el in timpul crizei am mai facut-o... si afara si acasa, dar destul de rar, ca mi-e mila de el sa-l vad chinuit si neinteles. trist
l-am invatzat sa strige ajutor cand simte ca explodeaza ca nu-i iese ceva.
te rog nu mai tipa, ca ma doare capul ii spun.
si nimerim intr-o zi in masina dupa ce-l iau de la gradi. si cand pornesc motorul incepe muzica sa zbiere (fusese o melodie care imi place si lasasem sonorul tare). si micul meu pitic zice: mamiiiii, doaie capuuuu!

stiu, sunt constienta ca vor trece perioadele astea. am un exemplu acasa: nepotul cel mare. facea ca toate animalele pamantului la suparare. sa-l vedeti acum la 5 ani... ce minune de copil... intelept, intelegator, extrem de inteligent... imi doresc sa-l vad si pe tedi asa. si sper ca are toate sansele.
hai sa-l laud acum... ca doar e al meu si orice cioara-si lauda puiul.
a fost aniversarea gemenelor -prietene de gradi- si mi-a scris mama lor (cu care ma conversez des, dar care nu l-a vazut pe tedi de 1 an aproape si l-a vazut acum la aniversare cand a venit cu fetele sa sufle in lumanari la gradi) lucruri care ma fac tare mandra de puiul meu. basca mi-a confirmat toata lumea de la gradi, inclusiv psiholoaga ca am un copil asa si pe dincolo. in plus ieri mama unui baietzel nou de la grupa i l-a laudat sotului meu pe tedi ca e f cuminte si ascultator si e dragutz si atent cu ceilalti. si i-a spus ca ar vrea macar 25% din tedi sa fie si copilul ei.
deci... stiu ca e un copil bun...si... si... si, dar probabil (sau sigur???!!!) frustrarile de peste zi si le manifesta urat cu noi...

15.05.2009 10:46
andismom
sunt sigura ca esti o mamica tare buna! cred ca ai multa rabdare si e bine. si vorbitul cu copilul este foarte important. rabdare, rabdare si....rabdare. trec toate si ramanem cu amintirea ca ne zapaceau de cap si ne va fi dor de vremurile astea. sarut
15.05.2009 6:54
danniela
Locatie: Africa
Asa cum spuneau unele fete, sunt doar perioade din viata lor care la unii trec mai repede la altii mai incet. Ai mei nu s-au crizat asa de rau, dar ca sa vorbesti cu ei calm in momentul crizei chiar nu vad sa fie o solutie, nici macar nu esti auzita, copilul e ocupat cu tipatul si gesticulatul la viteza maxima, nu-i mai arde de mama sau tata care incearca cu "ce vrei puisor?". Iar vorbitul de un milion de ori acelasi lucru, are efect, ce-i drept intarziat, dar are. De cate ori nu am spus sa isi puna ambalajele la dulciuri la cosul de gunoi! De milioane de catralioane de ori. Finally si le pune. E un exemplu la fel ca multe altele.
Si tot ma gandesc in mintea mea ca daca copii nu s-ar comporta ca atare, cu crize, etc, oare s-ar mai numi copii???

16.05.2009 1:53
marypoppins_2
Pe mine m-a tras atza. trag cu ochiul rad
16.05.2009 8:30
zighia
Locatie: Pitesti
ma bag si eu.....mai bine zis , cer un sfat. pt ca nu stiu cum sa mai reactionez. Sambata, e zi de cumparaturi la noi. Pe care cumparaturi le facem din hypermarket. Copiii ii luam cu noi ca acsa nu au cu cine ramane. si iata o scena obisnuita, care se repeta aproape in fiecare sambata: mami vreau jucarii! mami, nu-ti iau ca am discutat acasa , nu mergem dupa jucarii, trebuie sa luam alte alea. Vreaaaaau jucariiii....(20 de capete se intorc dezaprobator sprenoi). Alex, nu luam jucarii, intelege! Ei, in momentul ala, copilul iese din carutul-masina si se arunca pe jos. la propiu! Tavalindu-se in chinuri grele...Am incercat tot ce-am putut. la inceput il ridicam si incercam sa-l linistesc cu vorbe. Ash, n-a mers. Apoi cu faza ca mergem acasa fara sa mearga la masinute (avem un ritual, dupa ce terminam cumparaturile se da intr-o masinuta d-aia cu fise...si NU il duc la masinute daca mi-a facut crize) In ultima faza...l-am lasat acolo si-am plecat mi departe ignorandu-l.Vine dupa noi dar urla. Mentionez ca absolut niciodata nu am cedat, niciodata nu i-am cumparat ceva doar pentru ca avea o criza. Exista momente speciale cand mergem special sa cumparam o jucarie, dar el stie dinainte ca asta facem. este doar un exemplu. Acasa urla ca nu-i dau ciocolata, urla ca nu-i dau desene, urla ca trebuie sa treaca la culcare...urla la orice. am nervii undeva la 2 metri sub pamant. Nu este o situatie noua , ca sa zic ca ar fi legata de venirea fratiorului pe lume, asa a fost mereu! Cum il fac sa nu mai planga? Sa inteleaga ca oricat a cere si ar urla, asta nu e metoda de a obtine ce doreste? Unerori este atat de obositor, incat linistea din casa atunci cand e la gradi mi se pare de-a dreptul nefireasca trist
18.05.2009 9:48
twins
Locatie: Bucuresti, Romania
Buna!
Cica metoda cea mai buna e ignorarea. Stiu ca e cam greu cand tensiunea ta escaladeaza Everestul, dar daca te itorci cu capul in alta parte, te prefaci interesata de altceva...chiar amuzata de ce scrie pe o cutie de..ce ai la indemana, daca te indrepti spre sotul tau, prefacandu-te ca ii psui ceva de care va amuzati amandoi (dar nu despre el obligatoriu)... s-ar putea sa constate ca nu il consideri important si sa iti capteze atentia cu altceva. La noi a functionat.
Si la supermarket, noi trecem mai intai pe la jucarii: le dam cate una, la alegere, iar daca pana terminam cumparaturile nu s-au plictisit de ele (si de regula sunt aruncate in cos langa alte cumparaturi), ca sa le punem la articole refuzate (dar fara sa ne vada, ca nu se stie), atunci ii rugam sa ne ajute cu ceva, sa lase jucarie si tina ei branza, sau sa puna ei articolele pe banda, ca singuri nu ne mai descurcam si fara ajutorul lor, o sa-si piarda rabdarea tanti de la casa. Si sunt asa de fericiti ca ne salveaza ei pe noi tolomacii, ca uita de jucari.
Iar daca isi mai aduc aminte acasa de jucarie (foarte foarte rar), raspunsul clasic: Vaaai cred ca a cazut din carut. Data viitoare o cautam foarte fericit

19.05.2009 9:19
andismom
----------
zighia a scris:
ma bag si eu.....mai bine zis , cer un sfat. pt ca nu stiu cum sa mai reactionez. Sambata, e zi de cumparaturi la noi. Pe care cumparaturi le facem din hypermarket. Copiii ii luam cu noi ca acsa nu au cu cine ramane. si iata o scena obisnuita, care se repeta aproape in fiecare sambata: mami vreau jucarii! mami, nu-ti iau ca am discutat acasa , nu mergem dupa jucarii, trebuie sa luam alte alea. Vreaaaaau jucariiii....(20 de capete se intorc dezaprobator sprenoi). Alex, nu luam jucarii, intelege! Ei, in momentul ala, copilul iese din carutul-masina si se arunca pe jos. la propiu! Tavalindu-se in chinuri grele...Am incercat tot ce-am putut. la inceput il ridicam si incercam sa-l linistesc cu vorbe. Ash, n-a mers. Apoi cu faza ca mergem acasa fara sa mearga la masinute (avem un ritual, dupa ce terminam cumparaturile se da intr-o masinuta d-aia cu fise...si NU il duc la masinute daca mi-a facut crize) In ultima faza...l-am lasat acolo si-am plecat mi departe ignorandu-l.Vine dupa noi dar urla. Mentionez ca absolut niciodata nu am cedat, niciodata nu i-am cumparat ceva doar pentru ca avea o criza. Exista momente speciale cand mergem special sa cumparam o jucarie, dar el stie dinainte ca asta facem. este doar un exemplu. Acasa urla ca nu-i dau ciocolata, urla ca nu-i dau desene, urla ca trebuie sa treaca la culcare...urla la orice. am nervii undeva la 2 metri sub pamant. Nu este o situatie noua , ca sa zic ca ar fi legata de venirea fratiorului pe lume, asa a fost mereu! Cum il fac sa nu mai planga? Sa inteleaga ca oricat a cere si ar urla, asta nu e metoda de a obtine ce doreste? Unerori este atat de obositor, incat linistea din casa atunci cand e la gradi mi se pare de-a dreptul nefireasca trist
----------


trist phiu... nasol! nu stiu ce sa iti zic sa faci cu el. ti-as sugera metoda mea 'toxica' si barbara trag cu ochiul de a-l lasa pur si simplu pe jos si de a pleca de langa el, chit ca 100 de perechi de ochi se uita dezaprobator la voi. dar chiar sa pleci nu sa te faci ca pleci. si, la plecarea de acasa spus clar: 'uite, mergem la cumparaturi, luam mancare, un dulce, bla, bla dar NU vom cumpara jucarii pentru ca nu avem bani, ai multe cu care nu te joci (sau ce vrei tu) si DACA faci scene acolo si te arunci pe jos, te las acolo si toata lumea va rade de tine pentru ca nici un copil cuminte si ascultator nu face asa. Iar data viitoare, nu te mai iau cu mine la cumparaturi, nu te mai uiti 2 zile la desene si nu iti mai dau jucariile'. sau ceva similar, gandeste-te cam la ce ar putea percuta el. copilul meu este mare fan Power Rangers si Sportacus. cand se pune pe miorlaiala, ii zic de Mac (unul dintre PR astia) si ca el nu face asa. ca prin farmec tace si zice 'da, asa e, Mac nu face asa'. gaseste-i un exemplu dintre eroii lui preferati, poate tine. si daca tot iti mai face o criza din asta, du-te cu el acasa si pune in aplicare pedepsele si interdictiile pe care i le-ai promis. in cateva randuri se va da pe brazda. trag cu ochiul

sa va spun ce am vazut duminica, la plimbare. socat eram pe o pietonala super aglomerata din oras, cu terase, o mare de oameni iesiti la soare. stateam la un suc cu niste prieteni si copiii si ne bucuram de umbra si aerul placut. auzim la un moment dat un racnet apropiindu-se de noi si cand ne uitam mai bine vedem un copil de vreo 3 ani, urland din toti rarunchii (era rosu vinetiu la fata, pe urechi, cred ca era in soc, spasm de plans, nu stiu exact), insotit de o tipa si un tip care initial am crezut ca sunt parintii lui dar se pare ca nu erau si impingand cu carucior cu un biet sugar in el. nu stiu de ce urla copilul ala dar in viata nu am vazut un copil atat de incapatanat si de perseverent. si nici racnete ca ale lui nu am auzit in viata mea desi eu ziceam ca fiu-meu urla tare. scot limba ei, se pare ca m-am inselat. atat de tare urla incat toata strada, nu exagerez, s-a intors si pret de cam 15 minute (a parut o vesnicie) cat a urlat copilul, toata lumea se uita la ei ca la urs probabil si pentru ca nimeni nu intelegea de ce urla copilul. nu stiu cum l-au calmat dar sunt convinsa ca a facut o faringita sau o laringita de toata minunea. trist
ce mi s-a parut cel mai penibil a fost ca nici nu au incercat sa faca ceva concret pentru a-l calma. intai i-au vorbit cu blandete si s-a pus pe niste chiote si icnete de am crezut ca cine stie ce o fi patit, apoi au incercat sa se indeparteze si a inceput un circ si mai abitir.
nasol moment. trist

19.05.2009 10:10
mmilitaru
Locatie: bucuresti
Danut face de la o vreme crize , dar le face numai acasa. In oras sau la magazine e super intelegator (sa vadem cat mai dureaza si asta), incat imi vine sa-l tin numai afara. Dar in casa e de groaza, si nu doar de cand a venit surioara.
Daca face o mica nazbatie si eu nu-l cert, face eforturi mari sa ma enerveze, s-o scoata in evidenta, incat pana la urma tot il alerg prin casa (de obicei pedeapsa e sa stea la el in camera, sau ii confisc cate o jucarie, deci se lasa cu alergat). Ultima oara am crezut ca dau cu el de pamant, atat de rau ma enervasem, am respirat de cateva ori sa ma calmez, l-am dus in baie, am dat drumul la apa rece si l-am spalat pe fata de 2-3 ori, dupa care i-am spus:" spala-te pe maini, sterge-te si apoi te asteptam in sufragerie" . Am plecat si m-am trezit cu el in sufragerie in 2 minute, tot un zambet, parca ii spalasem creierul rad . Nu mai era nervos, eu nici atat.
Sunt curioasa daca mai merge si alta data.

19.05.2009 10:23
Teodora29
Locatie: France
[...]

zighia, te-ai gindit de unde ii vin aceste "crize", care-i cauza, care-i factorul declansator?? avind un al doilea bebe, mult mai mic, pĂȘntru copil nu-i usor sa gereze aceasta "concurenta" care ii lasa parintii mai putin disponibili pentru el

19.05.2009 12:36
andismom
----------
mmilitaru a scris:
Danut face de la o vreme crize , dar le face numai acasa. In oras sau la magazine e super intelegator (sa vadem cat mai dureaza si asta), incat imi vine sa-l tin numai afara. Dar in casa e de groaza, si nu doar de cand a venit surioara.
Daca face o mica nazbatie si eu nu-l cert, face eforturi mari sa ma enerveze, s-o scoata in evidenta, incat pana la urma tot il alerg prin casa (de obicei pedeapsa e sa stea la el in camera, sau ii confisc cate o jucarie, deci se lasa cu alergat). Ultima oara am crezut ca dau cu el de pamant, atat de rau ma enervasem, am respirat de cateva ori sa ma calmez, l-am dus in baie, am dat drumul la apa rece si l-am spalat pe fata de 2-3 ori, dupa care i-am spus:" spala-te pe maini, sterge-te si apoi te asteptam in sufragerie" . Am plecat si m-am trezit cu el in sufragerie in 2 minute, tot un zambet, parca ii spalasem creierul rad . Nu mai era nervos, eu nici atat.
Sunt curioasa daca mai merge si alta data.
----------


eu ma gandesc ca poate el incearca sa va atraga atentia asupra lui. este posibil ca el sa se simta neglijat? am vazut ca are o surioara mai mica, de asta zic. ati incercat sa observati daca face asta in anumite circumstante? mie mi se pare clar, cel putin din ce descrii, ca el va directioneaza atentia asupra lui. uneori, prostioarele pe care le face au rolul de a va capta voua atentia, ca parinti.

19.05.2009 1:08
zighia
Locatie: Pitesti
andismom...cred ca pe fi'meo l-ai vazut urland foarte fericit. La faza cu ignoratul suntem acum. Personal, nu mi se zbate nimic ca se uita lumea la noi, insa, la un anumit nivel, Pitestiul este un oras foarte mic, iar sotul meu, prin prisma job-ului pe care il are cunaoste f multa lume. si e destul de trist...taman in crizele isterice ne intalnim cu cate cineva trist
Cat despre faza cu interzicerea...urla un minut dupa care, mai nou, observ ca accepta cu seninatate pedeapsa.
Cat despre chestia cu gelozia, nu stiu ce sa zic, aceste crize existau si inainte, in plus cu rares, alex este protector, il mangaie, ma ajuta mereu, imi aduce mereu cate una alta legata de bebelus (chestie pe care n-0ar face-o dc i-as cere ceva ce as avea eu nevoie de ex))
La noi crizele au loc indiferent de locatie/moment. Dar, mai ales daca avem invitati. Pornind de la "cine mai esti si tu?" si pana la "cand pleci acasa?"...avem toata gama. Sunt total depasita in a-l educa sa nu vorbeasca peste mine, sa nu urle cand e cineva in preajma, sa nu se mai agite atat. Este intr-o continua miscare din secunda in care s-a sculat pana in momenutl in care adoarme (la 11 !!) Educatoarea imi spune ca "s-a simtit lipsa lui Alex ieri".. atunci cand mai lipseste vreo zi de la gradi (ma simt ca naiba, mai ales ca atunci cand e nevoie de vreo "sponsorizare", la mine vine trist ) . Offf...am o gramada de exemple. Fisele la gradi nu si le face, decat cu greutate...(el si inca 2 copii sunt mai mici cu 2 ani decat restul grupei), dar acasa scrie litere mari (de la doi ani juma), face puzzle-uri pt categorii de varsata mai mari decat a lui, construieste neste chestii din cuburi de raman tzutz; ce-i drept la capitolul colorat e varza...dar asta sa fie problema. A! a avut o perioada in care toate plansele erau "colorate" in negru sau rosu. A trecut si de etapa asta.. despre intelectul lui nu-mi fac probleme, dar aceste "rasfaturi" ale lui ma fac sa ma gandesc daca nu ar trebui sa apelez la un psiholog.

19.05.2009 1:52
andismom
'La faza cu ignoratul suntem acum. Personal, nu mi se zbate nimic ca se uita lumea la noi, insa, la un anumit nivel, Pitestiul este un oras foarte mic, iar sotul meu, prin prisma job-ului pe care il are cunaoste f multa lume. si e destul de trist...taman in crizele isterice ne intalnim cu cate cineva trist '

cunoastem problema. si pe noi ne stie destul de multa lume, suntem destul de 'expusi' public prin natura jobului si nici orasul nostru nu e tocmai mare. si, exact cum zici tu, taman atunci vine cate cineva cunoscut de parca e ca un facut.

'Cat despre faza cu interzicerea...urla un minut dupa care, mai nou, observ ca accepta cu seninatate pedeapsa.
Cat despre chestia cu gelozia, nu stiu ce sa zic, aceste crize existau si inainte, in plus cu rares, alex este protector, il mangaie, ma ajuta mereu, imi aduce mereu cate una alta legata de bebelus (chestie pe care n-0ar face-o dc i-as cere ceva ce as avea eu nevoie de ex))
'

al meu, mai nou, comenteaza cand ii dau cate o pedeapsa de ma lasa cu gura surprins cascata! 'nu vreau, cine te crezi tu, nu am chef, pleaca si lasa-ma in pace'! confuz apoi le executa pentru ca stie ca eu nu glumesc cu astea. dar ma bombane si cate o ora... e dulce cand face asta, ma bucur ca riposteaza, este o dovada ca e normal si ca intelege ce e bine si ce nu. scot limba

' Fisele la gradi nu si le face, decat cu greutate...(el si inca 2 copii sunt mai mici cu 2 ani decat restul grupei), dar acasa scrie litere mari (de la doi ani juma), face puzzle-uri pt categorii de varsata mai mari decat a lui, construieste neste chestii din cuburi de raman tzutz; ce-i drept la capitolul colorat e varza...dar asta sa fie problema. A! a avut o perioada in care toate plansele erau "colorate" in negru sau rosu. A trecut si de etapa asta.. despre intelectul lui nu-mi fac probleme, dar aceste "rasfaturi" ale lui ma fac sa ma gandesc daca nu ar trebui sa apelez la un psiholog'

nu este cazul de psiholog, crede-ma. este o etapa perfect normala, acum copilul descopera puterea pe care vorbele, gesturile, atitudinile lui le au asupra anturajului. el incearca tot felul de modele de comportament, unele le copiaza de la noi si le testeaza sa vada cu care poate obtine ce doreste si cu care nu. desi par nestiutori sau neinteresati de cate o chestie, sunt extrem de agili si de inteligenti in a asimila informatia din jurul lor, buna sau rea. inclusiv etapa lui 'nu' la orice este normala, necesara si binevenita in dezvoltarea personalitatii lor. asadar, eu zic sa nu te descurajezi. incearca sa ii gasesti o parghie de control, inventeaza (Doamne, cat nu m-am putut abera eu pana am reusit sa inventez ceva cu care sa il calmez!) pana il convingi ca tu ai dreptate.

referitor la activitatile de la gradi rad acum tu vorbesti de fiu-meu!!! scot limba imi tot zice educatoarea ca este 'puturos' si se lasa rugat sa isi faca lucrarile. el este un rebel, ca mama lui foarte fericit si nu ii place sa i se impuna nimic. daca are chef sa faca ceva, face daca nu, nici vorba. nu il poti convinge prea usor. in schimb, face si el niste constructii de sta matza in coada, a inceput sa deseneze mai organizat, sa coloreze mai cu 'stil' (nu mai sare bordurile ca inainte) dar astea sunt progrese firesti ale lor in achizitia de abilitati psihice si motrice.

19.05.2009 2:17
zighia
Locatie: Pitesti
ok, voi fi putin off topic acum. eu am o boala pe doamnele de la gradi. Nene, daca vezi ca e mai mic..stai olecutza cu el, pana face ceva! L-au pus la gradi sa deseneze un omuletz (asta e un felk de test psihologic cica..ii pun sa-l deseneze periodic pt a se urmari evolutia) Evident...pusca si cureaua lata! Alex a tras trei mazgalituri si iata foaia! foaia..s-a depus la dosar. acasa, l-am pus sa deseneze omuletul. Mami, te desenez pe tine, da?da. m-a desenat corect (maini, picioare, degete,m burtica)cu tot cu okelari! si cu urechi pe deasupra. Deci...se poate. Dar atata timp cat educatorul se ocupa doar de cei de cinci ani pentru ca astia intra in grupa pregatitoare aia de la anul si parintii vor ca acei copii sa stie eventual sa rezolve integrale...ce pot sa-i cer eu lui Alex?! insa , mai mult ca sigur se simte oarecum exclus din grup. am fost la sedinta cu parintii, si multi au pus problema asta: de ce nu se face matematica (?!), scriere (?!)...Pai si in clasa unu ce mai face?! Oricum, in urma discutiilor, toti copiii au caiet de mate si caiet cu linutze (vaaai de caietul lui alex)
On topic...mai am o sg chestie care functioneaza, cea cu numaratul: alex am spus sa... numar pana la trei! unu, doi...si aici incep efectiv sa urlu trist Adica ma stie de frica, nu de respect.Si ce-am rezolvat?! Mor ca nu stiu cum sa ii explic ca ceea ce face nu e bine! La un mom dat am inceput discutia asa: gata ,de azi inainte schimbam foaia ca nu mai tine! si i-am tinut o morala luuunga (calm , linistit, ma mir ca a avut rabdare sa m-asculte). la sfarsit l-am intrebat, mai ai inteles?! el: da. Ce-ai inteles? el: ca intorci hartia foarte fericit. Exact! am avut nevoie de un dus rece de calmare.
Mai nou, mi l-au scos de la dansuri. Pe motiv de "cumintenie". Mi-au zis ca l-au filmat, dar n-am vrut sa vad filmuletul. Ce rost mai are?

19.05.2009 2:44
andismom
tot ceea ce descrii tu este atat de cunoscut... prostit

scuza-ma dar cum adica la nici 4 ani la gradinita se face mate? surprins si in clasa 1, vorba ta, ce or mai face? confuz educatorii trebuie sa aiba har si multi nu au. de aici si pana la a trage concluzii gresite este un pas mic.

19.05.2009 4:35
Adrianamica
Locatie: Bucuresti
[b]Zighia[/b], atunci cand are o criza, ati incercat sa il ignorati, si in acelasi timp sa il luati pe sus si sa plecati imediat din locul in care va aflati?

In cazul nostru, am constatat ca este mai "eficient" asa. Cu siguranta, in acele momente este prea agitat ca sa asculte de argumente si explicatii, iar pe masura ce ne indepartam de "zona fierbinte", pare ca ii este mai usor sa uite de incident. Treptat se calmeaza, pe urma putem vorbi cu el in liniste.

De curand, am vazut un filmuletz cu un copilas care se tavalea pe jos in hypermarket; solutia: mama lui s-a tranti si ea pe jos si a inceput sa tipe. Brusc, copilul s-a oprit din urlat, uitandu-se mirat la maica-sa, neintelegand ce se intampla. Eu personal, nu am incercat abordarea asta, mi-a fost mai usor sa o aplic pe cea descrisa initial.

In ceea ce priveste gradinita, intr-adevar grupele mixte (cu copilasi de varsta diferita) nu mi se par cea mai buna optiune (tocmai din motivele descrise de tine). In plus, nu ar trebui ignorate preferintele si inclinatiile fiecarui copil.

19.05.2009 5:10
zighia
Locatie: Pitesti
Adrianamica, crede-ma il ignoram cat putem. Odata, ne-am si pitit printre rafturi (asta pt ca se asezase in fund si nu mai voia sa se ridice. aveam cosul plin, n-aveam unde sa-l pun ca sa-l iau pe sus, eu il aveam si pe rares in carucior...deci a profitat de toate avntajele pe care i le conferea locatia)! A urlat pana s-a invinetit la fatza si ne-a tras un nene de mana ca ne batem joc de copil. Din pacate, sambata este singurul moment posibil din sapt in care putem face cumparaturile. si da, atunci nu este momentul pentru argumentari si explicatii. Sa-l iau pe sus inseamna sa renuntz la tot ce am strans in cos si sa ma intorc acasa (undeva in afara orasului); si nu-mi vine trist. de fel sunt noncomformista, dar sa ma tavl pe jos...nu ma vaz. Pentru cine are curaj...cred ca e super ideea
Alex e la grupa mixta pentru ca n-am vrut sa pierdem educatoarea> Prietena mea a lucrat in invatamant si pe mana ei am mers. Si fies-o tot la aceeasi educatoare e (cata deosebire in tre Alkex si Calin-baiatul ei plang sau sunt foarte trist( ). Din mana tiopei au iesit numai clase bune catre scoala. Am zis ca face fatza copilul meu, dar....Sincer, eu l-am dus la gradi in ideea ca se mai disciplineaza, mai socializeaza, mai invata una-alta. a avut si ceva achizitii (se imbraca/incalta singur cap-coada), si-a imbunatatit limbajul (bine, ultimul cuvant achizitionat este "boule")...dar a si venit cu o multime de obiceiuri poroaste, invatate de la cei mai mari (scuipatul de ex!)

Andismom...mate la modul sa scrii cifra care trebuie (sunt X flori, scrie cifra X), faza cu iei un mar, cate raman, samd. Mai fac si despartirea in silabe, liniute pt litere (hai ca asta mi se pare oarecum ok), planse din cele cu uneste punctele si vezi ce iese, colorari, samd.

revenind la subiect, tot ideea pedepselor mi se pare buna...dar nmu mai am idei

20.05.2009 9:36
andismom
----------
Adrianamica a scris:
Zighia, atunci cand are o criza, ati incercat sa il ignorati, si in acelasi timp sa il luati pe sus si sa plecati imediat din locul in care va aflati?

In cazul nostru, am constatat ca este mai "eficient" asa. Cu siguranta, in acele momente este prea agitat ca sa asculte de argumente si explicatii, iar pe masura ce ne indepartam de "zona fierbinte", pare ca ii este mai usor sa uite de incident. Treptat se calmeaza, pe urma putem vorbi cu el in liniste.

De curand, am vazut un filmuletz cu un copilas care se tavalea pe jos in hypermarket; solutia: mama lui s-a tranti si ea pe jos si a inceput sa tipe. Brusc, copilul s-a oprit din urlat, uitandu-se mirat la maica-sa, neintelegand ce se intampla. Eu personal, nu am incercat abordarea asta, mi-a fost mai usor sa o aplic pe cea descrisa initial.

In ceea ce priveste gradinita, intr-adevar grupele mixte (cu copilasi de varsta diferita) nu mi se par cea mai buna optiune (tocmai din motivele descrise de tine). In plus, nu ar trebui ignorate preferintele si inclinatiile fiecarui copil.
----------


rad e foarte misto chestia asta cu tavalitul pe jos. reactia copiilor la acest gest este intotdeauna surprins surprins socul. mai stiu pe cineva care a facut asta si mi-a apovestit ca tine 100% dar eu una nu as face-o in public. scot limba

stiti ce mai tine? miorlaiala ca el... daca incepe sa se miorlaie ca vrea nu stiu ce si incep si eu sa fac la fel, se opreste, rade si apoi zice : 'ce urat faci!'... deci... incercati si asta! scot limba

20.05.2009 12:40
DJ
Locatie: Bucuresti
Metoda cu tavalitul adultului pe jos mi-a mai fost povestita de soacra; asa s-a dezvatat de crize cumnata mea. Doar ca pe jos s-a tavalit un bunic, nu vreunul dintre parinti. Asa ca daca copilul are bunici nonconformisti pot incerca metoda.
17.06.2009 1:09
gedana
Locatie: Cluj
Super chestia cu tavalitul adultului pe jos,chiar n-am mai auzit-o pana acum.Daca da roade,de ce nu?Acum am recitit toate parerile si,dupa aproape 2 ani de la postarea acestui subiect,imi dau seama ce mult s-a schimbat copilul meu.Acum e f cuminte,a mai facut o faza cu vreo 4 luni in urma,pe motic ca tati nu putea venic cu noi la plimbare,ramasese la serviciu iar copilul nu voia sa accepte asta...drept pt care s-a pus pe jos,in plin centru pietonal,apoi a pornit plangand sa- caute pe tati pe strada,ca nu mai nimerea locatia...unde il lasasem,la serv....dar pana la urma,i-am distras atenti cu vitrinele mgazinelo si in final cu o ciocolatica,apoi totul a fost f simplu.Acum nu mai facem asa ceva,,,,,deloc,sper sa nu revina.Dramoricum,nu mai sunt de aceeasi intensitate mom de furie si nu mai dureaza as amult....se sting usor,tot prin a-i distrage atentia asupra altui lucru sau activitati.Deci nu disperati,se poate!
19.06.2009 12:39
roxyfeio
Locatie: Bucuresti
Crede-ma ca sunt disperata,de cate ori ies afara cu Bogdan din minti .SA enumar cateva lucruri si anume:- afara cand ies cu el nu merge de mana cu mine :
-cand nu vrea sa mearga in directia in care am eu treaba se tranteste pe jos lat indiferent de loc ;
-musca copii in parc ,ii loveste, daca il iau acasa in acel moment incepe sa-mi dea palme pe fata deoarece il tin in brate ;
-din baie nu vrea sa mai iasa seara ,mi-e frica sa-l mai bag in cada daca ma credeti.

Si cu toate astea nu l-a batut nimeni,foarte rar o palma peste manuta cand bate copii.

19.06.2009 12:41
roxyfeio
Locatie: Bucuresti
Fetelor ajutati-ma ca nu stiu ce metode sa mai aplic.
19.06.2009 1:05
KiKilinis
Locatie: Bucuresti
faza cu muscatul si lovitul copiilor in parc n-o cunoastem inca (are numai 2.7 ani), dar cine stie?

rabdare, explica-i mult si pe ton calm (desi stiu ca-ti vine sa urli!), ignora-l cand ti se pare ca sare prea rau calul sau ia-l cu forta cand simti ca nu ai alta solutie si timpul a fugit prea repede.
la noi momentele cu iesitul, dar si intratul la baie sunt un cosmar. pana il conving sa intre in baie trec si 30 de minute. pana il conving sa iasa din baie dureaza in medie 45 de minute.
si baia efectiva 5 minute! rad rad foarte fericit foarte fericit
nu pot sa nu-l spal, atata vreme cat el sta descult si seara dupa ce uda gradina nu-l poti deosebi de un godac care si-a petrecut toata ziua in balta cu noroi. foarte fericit rad
dupa 45 de minute de explicatii cedez, il iau cu fortza, urla cateva minute, apoi se linisteste si ne continuam cremuirea/ imbracarea de somn fara alte incidente.
rad foarte fericit
o sa treaca, sunt convinsa. sau cel putin cu asta incerc sa ma calmez.

19.06.2009 1:35
roxyfeio
Locatie: Bucuresti
----------
KiKilinis a scris:
faza cu muscatul si lovitul copiilor in parc n-o cunoastem inca (are numai 2.7 ani), dar cine stie?

rabdare, explica-i mult si pe ton calm (desi stiu ca-ti vine sa urli!), ignora-l cand ti se pare ca sare prea rau calul sau ia-l cu forta cand simti ca nu ai alta solutie si timpul a fugit prea repede.
la noi momentele cu iesitul, dar si intratul la baie sunt un cosmar. pana il conving sa intre in baie trec si 30 de minute. pana il conving sa iasa din baie dureaza in medie 45 de minute.
si baia efectiva 5 minute! rad rad foarte fericit foarte fericit
nu pot sa nu-l spal, atata vreme cat el sta descult si seara dupa ce uda gradina nu-l poti deosebi de un godac care si-a petrecut toata ziua in balta cu noroi. foarte fericit rad
dupa 45 de minute de explicatii cedez, il iau cu fortza, urla cateva minute, apoi se linisteste si ne continuam cremuirea/ imbracarea de somn fara alte incidente.
rad foarte fericit
o sa treaca, sunt convinsa. sau cel putin cu asta incerc sa ma calmez.
----------


Draga mea mersi pentru raspuns ..sper sa treaca. zambet

22.06.2009 8:27
gina_pirvan
Locatie: Ploiesti
Roxyfeio...in legatura cu mersul de manuta...l-am obisnuit zicandu-i ca ma doare piciorul si sa ma ajute si pe mine sa merg.Sa vezi ce grijuliu era trag cu ochiul
Pe Calin il pacalesc distrigandu-i atentia...sau pacalindu-l cu una-alta.Mama are un talent la asa ceva si am invatat multe de la ea.
De exemplu ieri nu voia sa-mi dea cheia de la poarta,voia s-o arunce intr-un butoi cu apa socat ...i-am zis,mami n-o arunca acolo,ca nu mai avem cheie...el radea si era cu cheia deasupra butoiului...apoi ii zic,mami ce mare te-ai facut...ajungi tu sa pui cheia in cui singur?...sau esti mic si nu ajungi scot limba .El de colo...ajung mamai,ia sa vezi...si fuge repede,se urca pe gard si pune cheia la loc...eu rasuflu usurata,il laud cat este de inalt,ce destept este...el se umfla in pene si-mi spune ca e mare si tare ochi peste cap ...si asa am salvat cheia de la inec!!! rad

22.06.2009 8:53
mihiab
Metoda descrisa de gina_pirvan functioneaza perfect si la noi trebuie doar sa fi ,,pe faza,, sa nu inceapa scandalul , sa-ti vina repede repede o idee zambet
Rabdare si nervi de otel !!!

25.06.2009 2:19
DJ
Locatie: Bucuresti
Referitor la metoda adultului care face cum face copilul va invit sa vizionat poze de la experienta noastra din acest week end. Horia nu a mai vrut sa mearga si s-a asezat pe jos, noi l-am ignorat si dupa 5 minute mergea. Recunosc ca nu a tipat, nu a plans etc.
A doua oara am avut un ajutor nesperat: un clown a trecut pe langa noi, apoi s-a intors si s-a asezat langa el. Ce facea Horia facea si clownul. Dupa cateva minute Horia era pe piciorusele lui.
Pozele sunt aici http://picasaweb.google.com/juganaru.d/...1903405922

09.07.2009 8:16
gedana
Locatie: Cluj
Dj,cred ca varsta la care e puiul tau acum...este una mai dificila,noi am partiti exact la fel,acum un an,la mare...a fost un concediu trait la mazim....adica fiu-meu nu voia sa intre in curte la bunicul lui(tatal meu locuieste in Constanta)si am stat la el.....Nu voia sa-l bag in casa sa-l spal,nu voia sa vaina din parc...ce sa zic,a fost............un stres acel concediu.Insa dupa aceea,la ceva vreme dupa cea aimplinit 2 ani,torul s-a regalt(si gradi l-a ajutat mult).Acum mergem fara probl de manuta,cate 2,3 ore,ii place sa ne plimbam,sa studiem tot....pot intra cu el in magazine,anul trecut insa NU.Mai da din jucarii celorlalti(tot la gradi a exersat asta)insa,de cateva zile....face figuri afara,la parcul d elanga bloc,vrea sa se dea in vreun leagan,pe care-i casuna,care este ocupat,desi mai sunt si altele libere....ce circ intr-o seara,voia numai pe locurile ocupate,voia orice din mana celorlalti,de m-a lasta fara cuvinte.E adevarat,era f f obosit,ne apucase ora 21 afara...ca deja nu mai voia s aintram in casa.....si se punea pe jos,plangea ca vrea una,alta...nu accepat nici un schimb,nimic....si l-am luat pe sus...pana la et 4,in brate pe scari...tot mustrandu-l ca asa ceva nu s eface,ca totii copii au dreptul la leagan,jucarii,etc...si ca el,daca mai face circ...nu mai mergem la parculet...si da-i plans,tipat....insa in casa,direct la spalta pe maini,a mai scandcit putin si s-a linistit.Si asa m-am hotart sa fac,daca s emai intampla,o sa-l indepartez din lcoul care ii provoaca"neplaceri"....chestie pe care anul trecut n-o reusem....ca citesc aici despre copii de peste 3,4 ani chiar care mai au faze din astea....si ma gandesc ca om mai avea si noi....mom tensionate.Pt mamicile care nu pot baga si coate copii din baie,la al meu ii fac doar dus,din picioare,asa am facut intotdeauna....initial nu voia sa se aseze jos,in cada,apoi n-ma insistat,si am ramas la dus,all the time,ori ala dureaza putin.....se joaca cu barca,etc...in lighean cu apa sau galetusa,dar putin...in rst imi tine dusul ,mai da cu el pe peretei....si gata!Ca mi-era groaza si de faza asta...cu baia,dar am eliminat-o din start.A mers....Avem presulet cauciucat sa nu alunece....si gata!

_____________________

http://www.parinti.com/cefacemcandcopil...34403.html


Pagina
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=26878
a fost generata de pe site-ul
http://www.parinti.com.